Acasa O clipa de zambet Bătrânele…haine…rele…

Bătrânele…haine…rele…

scris de Ananie GAGNIUC
3 afisari

Baba mea are gură rea, în sensul că e ştirbă. Dar, ca pictoriţă e bună, bună şi îi place arta pură. Nepoţelul nostru are numai trei ani şi nu-l poate pronunţa pe “r”. El zice “alta abstlactă”… Am rugat-o pe consoartă să mă picteze şi, după ce m-a măsurat de sus până aproape jos, mi-a replicat că ea nu pictează natură moartă.

Ananie-GAGNIUCAvantajul de a fi bătrâni pensionari este şi că ne-au părăsit până şi gândacii de bucătărie, că nu mai au ce mânca! Culmea e că trăieşte şi soacră-mea! Aşa că, sloganul meu de casă este “Trăiască nevasta şi mama ei, care a făcut-o!” Uneori, ca titlu informativ, băbuţele mele sunt ca în titlu: bătrânele, haine, rele…Sigur, e legat şi de bătrâneţe, haine grele…  Aseară, să le mai îmbunez, am încercat să fiu vesel şi zglobiu, dar ele m-au făcut „bidiviu”, pentru că le-am relatat cum o pereche de moşnegei, el şi ea, au mers la o pensiune şi, în cameră, bătrâna îl cheamă pe soţior: „Vino, hodorogule şi priveşte pe geam. Se vede o căprioară cum paşte pe păşune.” Oarecum (cumplit!) deranjat, „hodorogul”îi spune: „În primul rând nu-i o căprioară, e o vacă. Şi-n al doilea rând, nu te uiţi pe geam, te uiţi în oglindă!” Soacră-mea, mai să leşine, dar nu de râs. Nevastă-mea a luat paharul de vin şi l-a dat peste cap. Peste capul meu, evident! Acum mi-a mai trecut, nici capul nu mă mai doare, dar urăsc bătrâneţea, băutura, hainele şi bătătorul de covoare…

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult