Baba mea are gură rea, în sensul că e ştirbă. Dar, ca pictoriţă e bună, bună şi îi place arta pură. Nepoţelul nostru are numai trei ani şi nu-l poate pronunţa pe “r”. El zice “alta abstlactă”… Am rugat-o pe consoartă să mă picteze şi, după ce m-a măsurat de sus până aproape jos, mi-a replicat că ea nu pictează natură moartă.
Avantajul de a fi bătrâni pensionari este şi că ne-au părăsit până şi gândacii de bucătărie, că nu mai au ce mânca! Culmea e că trăieşte şi soacră-mea! Aşa că, sloganul meu de casă este “Trăiască nevasta şi mama ei, care a făcut-o!” Uneori, ca titlu informativ, băbuţele mele sunt ca în titlu: bătrânele, haine, rele…Sigur, e legat şi de bătrâneţe, haine grele… Aseară, să le mai îmbunez, am încercat să fiu vesel şi zglobiu, dar ele m-au făcut „bidiviu”, pentru că le-am relatat cum o pereche de moşnegei, el şi ea, au mers la o pensiune şi, în cameră, bătrâna îl cheamă pe soţior: „Vino, hodorogule şi priveşte pe geam. Se vede o căprioară cum paşte pe păşune.” Oarecum (cumplit!) deranjat, „hodorogul”îi spune: „În primul rând nu-i o căprioară, e o vacă. Şi-n al doilea rând, nu te uiţi pe geam, te uiţi în oglindă!” Soacră-mea, mai să leşine, dar nu de râs. Nevastă-mea a luat paharul de vin şi l-a dat peste cap. Peste capul meu, evident! Acum mi-a mai trecut, nici capul nu mă mai doare, dar urăsc bătrâneţea, băutura, hainele şi bătătorul de covoare…
