Motto: Şocantă şi nedorită viziune…
Dacă, timp de 70 de ani, în lume nu s-ar naşte copii,
omenirea ar dispărea complet, în aprox. 100 de ani!…
Pentru că aşa ceva nu se va întâmpla, putem fabula. Deci, într-un secol, din multimilionara existenţă a pământului, cu câte omeniri or fi fost anterior, doar într-o sută de ani, omenirea …pa, pa!
Desigur, cu aşa ceva nu se glumeşte. Dar eu, zgubilitic, diliu şi zurliu cum mă ştiu, fac un asemenea scenariu apocaliptic. Şi-l iau ca personaj pe mai vechiul meu erou vasluian… Vasile Cocârţ!
Ei bine, cu cine ar mai bea Vasile? Pe cine-ar mai bate acasă, când vine matrafoxat şi pune mâna pe topor? Dar de violat? Neam! Şi cine să-i mai dea o găleată, un pachet de făină, o sticlă de ulei şi-un pix, când merge la vot?
Nemaizicând că n-ar avea pe cine vota. Ghinion! Apoi, cât pământ ar avea de lucrat, când nici în puţinul pe care-l are azi, nu-şi bgă sapa, grapa şi sămânţa…
Ce mai, ar fi ucigător, de-a dreptul! Nu tu scandal, distracţie, chefuri, sindrofii, manele, beţii cu popa din sat şi primarul de la sfat, nu tu poliţai în post, să-l ia la rost, iar la căminul cultural cu cine să-ncingă hora? Şi-aşa, stând pe-o piatră, Vasile Cocârţ reflectă, trecând de la pesimism la optimism: „Mai bine cu lume-n jur! Tu’ vă-n…Mă duc la Sofica mea să-mulţesc neamul…Că demult nu ne-am…
Fă, Sofico, scoate un vin şi dezbracă-te, că vin!”
