CE DACĂ ? | Ziua Veche

CE DACĂ ?

scris de Ananie GAGNIUC
2 afisari

Iarna bate la uşă. DNA-ul încă nu, dar am speranţe. Aia cu coasa nu bate încă la uşă, are treabă în alte părţi. În schimb, aseară a bătut…vecina.

Ananie gagniucCând i-am deschis, a bătut… apropouri: că nu poate dormi, că muzica e prea tare, că…Asta e prea…de tot! „Dom’şoară, eu ascult licărul stelelor, rotirea lunii, cum creşte iarba-n deşert, vuietul de mare de dincolo de zare, trilul păsărilor împăiate, greierii din cap.

Eu ascult tăcerea. Muzica se aude de la vecinul din dreapta. Dacă vrei să bei o cafea, intră şi aşteaptă un pic, să mă dezbrac.” Cu ochii mari, cât istoria noastră, vorba poetului, vecina se scutură, ca de un fior, un frison. „Ba, pardon! Că de la vecin vin, nici el nu poate. Nu poate dormi, vreau să zic…”

A fost replica, pauză, care a umplut paharul. Cu bere. Şi ceaşca (pauză) cu cafea. Apoi vecina a stins lumina şi n-am mai văzut nimic, să vă pot relata ce s-a mai întâmplat în continuare.

Cert este că m-am încălzit şi…ce dacă iarna bate la uşă? Cum mi-a zis un bun prieten (chiar vecinul, ăl cu muzica tare!) bine că – de-acum – am calorifer cu ţâţe.

Scuzaţi cuvântul „calorifer”, ştiu că pe mulţi din dumneavoastră vă lasă rece.
Muzica se-aude şi mai tare. Ce dacă? Eu sunt mamelon. Scuzaţi, meloman. Tra, la, la…

P.S. Acest text a luat premiul „Zmeura” şi „Lingura de lemn” la festivalul „Aşa nu!”, desfăşurat la un spital cu un anume specific. Mintal vorbind.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult