De când dimensiunile mele au trecut de cele rubensiene, de când pe unde calc se văd urme adânci şi scârţâie tot ce-mi ţine loc…de stat, aşadar, de când sunt supradimensionat, cu variantele: matahală, mastodont, balenă şi cât malu’, caut
Ananie GAGNIUC
…nu să slăbesc, caut un pseudonim literar. Criticii mi-au spus că nu-i nevoie, că oricum, scriu…subţire. Iar colegii de la serviciu îmi spun să nu mă mai frământ şi să nu stau în dreptul geamului, că se-ntunecă biroul…Dau impresia de eclipsă!
Mai mult, soţia nu mai vrea sex, zicându-mi că nu sexul îi displace, ci apăsarea. Plus că iubita mea soacră a pus lacăte la cămară, balcon şi pivniţă, iar la frigider, cifru! O credeam femeie de gaşcă…Hoaşcă! Asta e altă problemă (şi ea, mare!).
Aşadar, caut un pseudonim. Iniţial m-am gândit la „Firicel”, dar sună a fi prea a …nimic.
Apoi mi-a venit ideea de „Trestie gânditoare”, dar poate că exagerez cu al doilea cuvânt. M-am oprit asupra pseudonimului „Fulg de nea”. E poetic, azi – mâine, în trend. Actual. De sezon.
Dar şi „Fluturaş” ar fi, în definitiv, destul de expresiv. Mi se pare, totuşi, prea aerian, diafan. Ba, mai are şi conotaţii intime! Ei, şi tot căutând eu un supranume potrivit, adecvat, găsesc un jurnal din vremea liceului, unde ne scriam noi poezii, urări, impresii, păreri, apelative şi…porecle. Să vezi acol’ „pseudonime”! Cum tot „rotunjor” eram şi la vremea aceea, dau de „adresări” gen: „Umflăţel, grasu’, compresor, stivuitor (?), buldog, buldozer, tanc, bolovan, bombardier şi…bombălău!”. Ce colegi aveam!…În concluzie, ce mă fac? Ce să mă fac? Că doar nu m-oi lăsa de scris! E clar, mă fac…mă fac că nu văd şi nu simt că am luat proporţii. Am luat, am luat! Asta e! Câte se iau în ţara asta…n-am voie şi eu, măcar să iau proporţii? Atât despre politică…
Luat cu Uşurelu’, „ porumbelu’ ”
