Acasa O clipa de zambet D’ale pescuitului

D’ale pescuitului

scris de Ananie GAGNIUC
4 afisari

Întâi, am pus‑o de mămăligă. Pe la patru dimineaţa, când am fixat ceasul să sune, spre a avea timp să ajung la pescuit. Cât s‑a încălzit apa, m‑am întins, cât mi‑e plapuma, lângă nevastă, în pat, şi‑am întrebat‑o: „Singurică, singurică?”

Ananie-GAGNIUCM‑a mângâiat peste tot, amintindu-mi că trebuie să fac mămăliga tare şi să caut râme…

Ei, şi‑am plecat la pescuit. Am luat, ca orice pescar, undiţa, cizmele, ţigările, vodca şi m‑am oprit la malul gârlei. Am tot aruncat undiţa în apă, încât, la un moment dat, îmi venea s‑o arunc de tot! Să tot fi fost ora 11, când, un peşte, probabil cel mai prostuţ din baltă, s‑a prins în cârlig. L‑am aruncat în apă, spunându‑i să‑mi îndeplinească o singură dorinţă: să nu râdă nevastă‑mea de mine, când mă voi întoarce acasă!

Mi‑am amintit de cei 100 de negri care, au prins peştişorul de aur, care le‑a promis că le îndeplineşte la toţi câte o dorinţă, dacă îl aruncă înapoi, în apă.

I‑a aşezat în coloană şi începu primul: „Fă‑mă alb!” L‑a făcut alb. Al doilea: „Fă‑mă şi pe mine alb!” L‑a făcut alb…Mă rog, al 36, al 79 etc., toţi au spus la fel. Ultimul râdea de se prăpădea. Când a ajuns la el, a spus: „Fă‑i pe toţi negri!” Şi i‑a îndeplinit şi lui dorinţa…

Cum armele pescarilor sunt undiţa şi răbdarea, am stat până spre seară, când un poliţist trecu şi mă întrebă. „Muşcă, muşcă?”„Dacă te referi la ţânţari, da! Dar nu muşcă, pişcă!”

„Nu pişcă? Mişcă!” Aşa s‑a sfârşit ziua de pescuit. Mi‑am zis în sinea mea „Ce‑am avut şi ce‑am pierdut, în afară de banii daţi pentru amenda primită din cauză de braconaj…”

M‑am întors acasă, unde nevasta deja încălzea apa în oală. O puse de mămăligă, dar, degeaba. M‑am perpelit toată noaptea. Nu tu caras, nu tu ştiucă sau plătică. Şi nu tu somn…

Şi‑aşa s‑a terminat totul…în coadă de peşte!

Notă: Acest articol vine să contrazică ideea că toţi pescarii sunt mincinoşi. Iată că eu nu vă mint: într‑adevăr, am prins 10 kg de peşte şi cel mai mare era aşa de mare şi lung, că… nu‑mi permite anvergura braţelor să vă arăt. Sic şi sâc! Chiar aşa!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult