Motto: Ţara noastră e bogată
Fură toţi şi nu se gată!
De copii am învăţat leapşa pe furate. Şi poezia cu raţa furată din coteţ de-un căţel cu părul creţ. Iar în „Amintiri din copilărie”, Nică a lui Ştefan a Petrii a furat pupăza, cireşe de la o mătuşă şi-a furat-o…de la maică-sa!
Am crescut, ne-am îndrăgostit şi furam sărutări de la fete, plus ciomege de la taţii lor. Oare, chiar aşa, românul e învăţat să fure? De la opincă (vezi Creangă), la vlădică (vezi Ponta). De la micii şuţi la politicienii cei mai cunoscuţi. Ca atare, şi eu, ca umorist, voi şterpeli câteva glumiţe haioase şi hazoase, să văd cine mă/se prinde. Care-s create şi care-s furate? Las cititorii, că – se ştie – sunt mai inteligenţi decât făuritorii acestei publicaţii, să purceadă la cuvenitele separaţii…
Când soţia mi-a spus să mă duc să beau bere cu prietenii, eu i-am replicat, delicat, că mai am câteva vase de spălat. Până aici, e furat. Dar, ce a urmat…”Scârbă ordinară, eu am glumit! Doar nu m-am tâmpit să te trimit la pilit!” a fost reacţia nevestei, la care eu am lăsat jos: tonul, telecomanda, într-o farfurie scrumul şi…pe-aici ţi-e drumul! Am mers într-o fugă…să o spun lui maică-sa! Care mi-a zis că nu mai are mult de trăit, iar eu i-am transmis…să se grăbească. Şi-a amenajat deja locul de veci, cu gărduţ şi cruce, eu cumpărându-i cea mai grea piatră funerară, că…dacă se cere afară? Ba, îi mai spun soţiei „Du-te la mormântul mă-tii, mai curăţă crucea mă-tii, că ai apucăturile ei, păeu ei, faţa ei, conformaţia mă-tii, gâtul mă-tii!…A fost supărare, dar a trecut. A trecut la represalii. Nu pot ataca alegerile sale, odată ce eu sunt…una din ele! Mă ceartă şi că las ciorapii impraştiaţi prin toata casa. I-am explicat că este o noua promoţie: “Strângi zece perechi şi primeşti bani pentru rimel!” N-a ţinut… (va urma)
În concluzie, dragi cititori, nimic n-am furat! Ce-I drept, am mai copiat, compilat, plagiat, dar asta este cu totul altceva! Şi voi continua…
