Acasa O clipa de zambet Eminescu, univers de inspiraţie

Eminescu, univers de inspiraţie

scris de Ananie GAGNIUC
114 Afisari

Motto: Eminescu…ză-ne!

Atât de genial a fost Eminescu, în titanica sa operă, încât nimeni nu are dreptul, în lumea asta, să-l atingă, nici cu o floare albastră, nici cu o rămurea din codrul lui legănat! Cu atât mai mult să-i fie întinată memoria, pastişată creaţia, cum, din păcate s-a mai întâmplat…

Ananie GAGNIUC

Ananie GAGNIUC

Aproape că nu este domeniu în care marele Eminescu să nu fi avut ceva de spus: Eminescu şi dragostea, Eminescu şi patria, Eminescu şi istoria, Eminescu şi marea. Sau, natura în opera lui Eminescu, suferinţa în poezia eminesciană, dorurile eminesciene etc. Pretutindeni, EMINESCU!
Dovadă a universalităţii versului eminescian este şi frecvenţa cu care apar poeziile, strofele, expresiile, metaforele, titlurile în literatură, muzică, pictură, artă, în general. Este şi motivul pentru care redau câteva creaţii spirituale, de natură umoristică, în care au fost înserate fragmente din opera Luceafărului, tocmai pentru a confirma că, fără Eminescu, nu se poate…
De treci codrii de aramă… nu te costă nici un ban
De treci pragul de la cramă, dai salariul pe un an!
Când cu gene ostenite, seara suflu-n lumânare
Mă întreb cu înciudare, vecinul meu de alături, curent oare de unde are?
Înaintea examenului la română, din grupul de elevi care aşteptau profesoara, unul, Mircea o zăreşte, aşa cum era ea, înaltă, slabă, cu un batic pe cap. Recită: „Iată vine un sol de pace, c-o năframă-n vârf de băţ!…” ”Profesoara îl aude şi, când îi vine rândul, îl pune să continue: ,,Tu eşti Mircea?“…, ,,Eu sunt, doamnă!”, ,,Pici acum şi vii la toamnă!”
Pe un deal, agronomul explică grupului de turişti: ,,Pe aceste locuri vom planta pomi fructiferi” La care, un chefliu din grup întreabă, retoric: ,,De ce nu vii? De ce nu vii?“…
Un poliţist prinde câţiva tuciurii, romi, în momentul când furau fructe dintr o livadă, şi-i admonestează: ,,Am să v-atârn de toţi pomii! Voi sunteţi urmaşii? Romii!?“
Sosit acasă, destul de clătinat de băutură, soţul este întâmpinat de nevastă:,,Ce te legeni omule / Fără vânt, făr un cuvânt / Cu moralul la pământ?” La care, el: ,,De ce nu m-aş legăna / Când s-a dus chenzina mea?…”
Aşteptând la uşa directorului, care nu se mai deschidea, pentru a intra în audienţă, solicitantul recită din Eminescu:,,Părea că printre nouri s a fost deschis o poartă / O, zei nemuritori, aveaţi o altă soartă!“
Şi „Lacul” „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă / Tresăind în cercuri albe / El cutremură o barcă / Iar eu stau, de-a lung de maluri / Parc-ascult şi parc-aştept / Ea din trestii să răsară / Şi să-mi cadă lin pe piept”… Pleosc! Na, c-ai căzut în apă!
Sunt doar câteva exemple. Românul, hâtru ca-ntotdeauna, a găsit valenţe comice, inspirându-se din inegalabila creaţie a titanului poeziei româneşti, Mihai Eminescu. Le-am prezentat pentru a adăuga, la amintirea Luceafărului, alături de o lacrimă, un zâmbet.
Selecţie şi adaptare,
Ananie GAGNIUC

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult

BREAKING NEWS