Jos masca ! | Ziua Veche
Acasa O clipa de zambet Jos masca !

Jos masca !

scris de Ananie GAGNIUC
8 afisari

Marea fremăta, precum inimioara mea. Eram pe plajă, singur şi neliniştit, pentru că-mi intrase în ochi un corp strâin. Un superb corp de fată, că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba, fiindcă se-nnoptase.

Ananie GAGNIUC

Ananie GAGNIUC

Aşa-s turiştii noştri, veniţi pe litoral, ar sta pe malul mării în fiecare zi, până…
a doua zi. Să se sature! Să ia tot soarele, toate stelele, tot farmecul nopţilor estivale.
Dar să revin la acel corp străin, care parcă mă chema-incita-provoca şi…nu mai găsesc verbe, să-mi explic chemarea spre acele forme superbe…O priveam şi-mi spuneam „Ar fi bine dacă ar ceda, cât am eu ce da!…” Hai, că fac şi poezie. Normal, înserarea, marea, slipul, nisipul, nurii, augurii…
La un moment dat (dat de privirea tinerei), am făcut un semn discret cu mâna, a „Hello” sau „Aici sunt!”. A zâmbit. Masculul din mine a zis „La atac, înainte!” Instantaneu, mi-am supt burta, mi-am îndreptat spatele şi am abordat privirea aceea inteligentă, cu lunecări spre infinit. Cred că arătam mai tânăr cu cel puţin douăzeci de ani, dacă nu chiar cu trei’şpe – pai’şpe (pe care-i şi făceam!) În general, nu-mi ascund vârsta. Deja am ridicat prima pensie, aşa că stau bine cu ridicatul…
Simt că ceva arde, simt zvâcniri tinereşti. „Ăla eşti!” mă încurajez. Fie ce-o fi, o abordez! „Do-do-domnişoară…”
„Sunteţi bâlbâit?” mă întreabă, absolut neaşteptat, tinerica. „N-n-n-u!”, mă precipit eu. Şi tot eu: „Ştiţi, am văzut că aţi intrat în apă şi voiam să-ntreb dacă-i rece”
„Eu, mă ironizează fătuca, eu credeam că-s o fată atrăgătoare…Iar dumneavoastră mă luaţi drept termometru...”
Apoi, ştrengăreşte: „Domnul mă urmăreşte, dar şi eu v-am urmărit. N-aţi intrat deloc în apă. Vreţi să intraţi, în schimb, în discuţie…Apoi să intraţi în inima mea şi…mai ştiu eu unde. Sunteţi căsătorit?”
M-a blocat întrebarea! Am mai ratat eu într-o asemenea acostare, replicând imprudent „Nu, şi oricum, nevasta nu ştie unde sunt!”…
Dragi cititori, sar peste acele detalii…Ştiu că, în tinereţe, nerăbdător, săream „preludiul” şi citeam finalul: A, sau n-a…?
Aşadar, pe scurt: am intrat în apă, ne-am bălăcit, ne-am îmbrâncit, am scos-o în braţe, respiraţie gură la gură, lugu-lugu, bla-bla, plimbat niţel şi…camera de hotel! Totuşi, prudent, la baie mi-am pus „costumul” de protecţie, că…cine ştie?
La revenirea în cameră, fata s-a uitat la mine de sus până aproape jos şi-a strigat, cu enervare-n glas: „Ia uite ce şi-a tras! Ştii ce? Mie să nu-umbli cu ascunzişuri. Vreau să fii natural. Jos masca!” De unde să ştiu că nu cu mine vorbea…

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult