MUSAFIR, de la DELIR la SICTIR | Ziua Veche
Acasa O clipa de zambet MUSAFIR, de la DELIR la SICTIR

MUSAFIR, de la DELIR la SICTIR

scris de Ananie GAGNIUC
2 afisari

Când e vorba de musafiri, sunt și primitor și primitiv. Să mă explic. Cum vă zic, stau la mare, în Constanța. Pe litoral. În sezonul estival, vin, val după val, rude, neamuri, prieteni, amici, foști colegi, foști vecini, cunoștințe din țară și dinafară.

Anananie GagniucAi, n-ai ce să le dai, ia-i, primește, cumpără, gătește, pun-te masă, scoal-te masă, copii (o droaie!), hărmălaie, nisip peste tot, schimbă lenjerie, schimbă butelie, murdărie, scutură, spală, curăță, adună, sterge, muncește, iar gătește, iar primește. Ai, n-ai probleme a doua zi, stai cu ei până târziu, mai scoate o sticlă, mai fă o cafea. Și musafirii… tot mulțumiți! Ba, mai suntem și beșteliți! Că te cam cerți cu nevasta, că nu prea ai de mâncare, că-i casa nemăturată etc.

Ba, să le mai dai și bani, să-i împrumuți, c-au rămas fără… Păi, să nu-i iei cu ”Huoo!”? Mă scuze eventualii ”atinși” de ceea ce scriu, dar pentru musafir e delir, pentru noi, sictir!

Și, Doamne, cât se potrivește formula de final, ”Ne pare său că, ÎN SFÂRȘIT, plecați!” Spre a termina (și textul, dar și cu ei), închei umoristic, înșirând metode de evitare a primirii musafirilor, la mare: ne pare rău, zugrăvim! Variante: am fost furați! (tocmai ce-au plecat musafirii dinainte); ne-am mutat la munte; suntem în străinătate, am făcut pojar; și-așa avem multe animale în casă; soacra e moartă, pe masă; n-aveți să ne împrumutați 5000 de euro?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult