Acasa O clipa de zambet Nu mai suport acest transport !

Nu mai suport acest transport !

scris de Ananie GAGNIUC
1 afisari

Motto: „De câte ori mă transportat de gânduri, mă trezesc peste graniţă!”

Cum bine se ştie, pe întinsa noastră glie (dulce Românie!), cel mai la îndemână mijloc de apropiere între oameni este mijlocul de transport în comun. Avantajele lui sunt, uneori, nebănuite. Alteori, dau de bănuit.

Ananie-GAGNIUCIeri am luat autobuzul spre serviciu. În staţie, un coleg mi-a propus să mergem pe jos, că ajungem mai repede. L-am refuzat, spunându-i că nu mă grăbesc. Mai ales că, la firma unde lucrez, între 8 şi 10 femeile freacă ness-ul şi menta, şefii pe subalterni, iar bărbaţii…treaba lor!

Am urcat, parţial, în autobuz. Până la prima staţie m-am ţinut de umbrela unui călător care stătea, la fel de prost, pe scară. Că aşa e în viaţă: unii au maşină la scară, alţii beneficiază doar de scară la maşină…

Am tot avansat formula arhicunoscută „Avansaţi!”, mai ales că simţeam curent la spate. Un mucalit îmi zice: „Nu pot avansa, că nu mă lasă şeful!”      Un bătrânel, mai şugubăţ, comentează: „Eu am fost general în armată. Nu mai am cum avansa!”

Până la a treia staţie am reuşit să pun şi celălalt picior pe scară. O groapă, cam de înălţimea lui Boc, ne-a aşezat pe toţi mult mai comod, ca sardelele în conserve sau sarmalele în oală…A urmat un ambuteiaj pe stradă, dar n-a durat mai mult de jumătate de oră şi-am şi pornit, din nou, la drum.

În maşină, miros de terebentină, transpiraţia îţi tăia respiraţia, comentarii picante şi amuzante, gen: „Care nu ţi-ai spălat, anul ăsta, ciorapii?”; „Tinere, nu mai sta cu mâinile în buzunare, că nu sunt ale tale!”; „Săriţi, mi-au tăiat poşeta!”

Câţiva au sărit, într-adevăr, dar cu gura, spunând, ba că trebuia să ţină poşeta la piept, ba că nu a fost atentă etc. Doi chiar au sărit…din maşină. Probabil, hoţii.

La penultima staţie s-au urcat, la uşi diferite, două ţigănci care, cu sonorul dat la maxim, de parcă ar fi fost singure şi la un kilometru una de alta, au început: „Fă, hă lă bâr, pălea!!”, „Sictir baştan, halea, hă lă!!”, „Bafta delo, ma!”

Până la serviciu am mai schimbat două maşini, aşa încât, când am ajuns, se schimbase până şi directorul. Când să semnez în tabelul cu prezenţa, secretara mi-a spus, conform unei poante vechi şi proaste: „Nu, că tu pe alt tabel…eşti!” Eram pe tabelul cu disponibilizaţi! Acum, unde şi cum să mai avansez?

Aşadar, la autobuze nu se-nchid uşile, iar la serviciu, mi-au închis uşa-n nas!

M-am întors acasă pe jos. Cum altfel? Pe sus nu puteam, încă n-a fost inaugurată autostrada suspendată…Pe dedesubt? Da, de-acum, o să umblu cu dedesubturi. Am un prieten de lux, care merge cu metroul. Acolo, atenţie!, se-nchid uşile!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult