NUIAUA | Ziua Veche

NUIAUA

scris de Ananie GAGNIUC
10 afisari

Copilăria mi-a fost marcată de această nuia, care apărea, pe post de moş Nicolae, în cuier…

Anananie GagniucLa vremea aceea, a mucoşeniei mele, nu prea exista tradiţia cadourilor în ghetuţe, erau mai mult nuiele şi pălmuţe. Mama era o aprigă, dar nu mă bătea mai mult de două-trei ori pe zi. Tata mai înlocuia nuiaua cu…cureaua, dar rar. Rar dădea cu ea, informându-se, periodic, dacă mă doare. „Zi, doare? „Ustură?” Adevărul e că meritam, la cât de obraznic eram! Atunci aşa era. Se obişnuia…nuia, nuia. În ecouri.
Azi, de mi-ar aduce moş Nicolae o nuia, l-aş certa. Că distruge natura, că rupe crengi, vlăstare, ramuri viitoare, roditoare. Ce-i drept, respectiva nuieluşă poate ajunge ditamai bâta, ciomagul. Sau, mai rău: un ceatlău!
D-apoi să fie coşcogeamite…paru’! Închei, până să vină moş Nicolae, cu o zicere a poetului Vasile Militaru: „Din acelaşi lemn se poate scoate şi icoană şi măciucă”
Prin urmare, copilul din mine o să-i zică acestui moşulică: decât să vină cu o nuia, mai bine să aducă…o păpuşică!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult