PUŢUL

scris de Ananie GAGNIUC
12 afisari

Am un amic literat, scuturat, talentat, locuitor agigean, dacă pot spune aşa, dincolo de podul lui Tăriceanu. La un moment dat (nepotrivit, evident!) vecinul s-a apucat să sape o cale spre ape, pe verticală, adică un puţ. N-a ţinut cont de ploaie, şiroaie, de faptul că se va uda până la…locul unde i se-ndoaie, pur şi simplu…s-a murdărit şi complicat, să sape puţul.

Ananie GAGNIUC

Ananie GAGNIUC

În Agigea sunt multe anunţuri cu „Săpăm puţuri!”, chiar şi „Facem puţe!”, dar omul, de, gospodar, şi-a zis că…ce-şi face omul cu mâna lui…Şi, tot aşa, apropiindu-se cu un metru, un metru şi ceva, de HonoLulu (e zona de pe partea străpungând pământului),
a reuşit! A reuşit să taie un cablu de curent, care alimenta energic pe energicul meu amic. A văzut negru înaintea ochilor! Lumina i s-a stins în toată casa. S-au stins televizorul, calculatorul, cuptorul, ventilatorul, vibratorul, s-a întunecat pridvorul…
Socrului său i s-au ridicat tensiunea şi glicemia, iar soţia, soţia amicului a glăsuit, candid, blând şi plăpând, către soţ: „Ce stai, ca o paiaţă, du-te la piaţă, ia o lumânare, o lanternă, un grup electrogen, o hidrocentrală, fă ceva!”
Pe loc, imediat, instantaneu, subit şi deodată, omul s-a apucat să scrie:
Puțul Domnului din „Mare-i grădina lui!” e pe sfârșite. De extracție și l-a dorit, de extracție a ieșit. A extras tot curentul din Agigea. Vorba vecinului meu, nea Costica, ce părea nedumerit: „Bine, bine! Da’ unde l-a dosit?!”

Acum, ce să le spun dragilor păţiţi? Veniţi, de luaţi lumină! Lumina mamei lui de vecin!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult