Acasa O clipa de zambet Şedinţă cu sentinţă

Şedinţă cu sentinţă

scris de Ananie GAGNIUC
2 afisari

În colectivul societăţii „Sanchis S.R.L”, mare şedinţă de lucru. Directorul, în capul mesei, pentru unii, capul tuturor răutăţilor, pentru câţiva, Capul Bunei Speranţe, pentru mulţi, cap de pod, pentru şi mai mulţi, cap sec. Doar pentru şeful directorului, capul unui anume organ…de conducere a companiei. Sună telefonul, răspunde, normal, „capo di tuti capi”, recte directorul.

Ananie-GAGNIUCDoamne, ce veste!”, rosteşte şi rămâne gânditor o clipă, îndeajuns să le treacă prin cap participanţilor la şedinţă, fel de fel de gânduri:

Secretara – „Isuse, a aflat nevastă-sa!”

Directorul adjunct – „În sfârşit, l-au schimbat! Să mă pregătesc de directorat!”

Liderul de sindicat – „Dacă l-au avansat, cu mine s-a terminat!”

Contabilul şef – „Degeaba, tot n-avem bani!” Casiera – „Iar alte ştate, alţi bani, altă distracţie!”

Avocatul societăţii – „Dacă-i de bine, iau bani, dacă-i de rău, iau şi mai mulţi bani!”

Un consilier – „Înseamnă că m-a ascultat!” Alt consilier – „Aşa-i trebe, dacă nu m-a ascultat!”

Bucătarul şef – „De-i veste bună, masă copioasă, masă rotundă, de nu, are cine-o face lată…”

Un chefliu – „E clar, mă dă afară!” Un carierist – „A funcţionat pila! Mă promovează!”

Femeia de serviciu – „O fi vreun control. Cine ştie în ce-au călcat, că la WC n-am făcut curat!”

Directorul închide telefonul, se ridică şi spune:

Continuaţi şedinţa fără mine, mi s-a spart acasă o ţeavă, în baie. Nevasta nu se pricepe, zice că instalatorul i-a băgat-o greşit, că-i curge şi răsuflă pe undeva. Merg la baie, să mi-o fac singur!”

Lumea din sală a răsuflat, şi ea, uşurată…

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult