Acasa O clipa de zambet UN ZÂMBET…AMAR

UN ZÂMBET…AMAR

scris de Ananie GAGNIUC
191 Afisari

Cade un guvern, d-apoi un organ intern. La mine, de-atâta amar, fierea a dat pe dinafară. E clar, o dau afară! Ca să mă dau specialist, avangardist, trebuie să vă informez că, ştiinţific, se cheamă colecist.

Ananie gagniucAfară cu el! S-a împietrirt, de-atâta venin. Mă pune, nu spun cine, să cer oarece păreri. Unul-mi spune că aşa i-a murit soacra. Altul, că operaţia e floare la ureche, mai dureroasă e o clismă (?). O doamnă mă încurajează că e ca un tricotaj, cu două-trei andrele.

O să râdeţi de mine, dar când mi s-a comunicat că operaţia e laparoscopică, am crezut că paroscopic e un aparat şi se face la…paroscopic. Şi nu-mi scoate piatra, ci toată fierea! Ce mai, m-am hotărât: la tăiere cu mine! Bine că nu mă taie înainte de Crăciun, că se interpreta…Aşadar, bagajul: pijama, ustensile, prosop, papuci, medicamente, lenjerie, telefon, încărcător, laptop. Am uitat ceva? Prezervative nu, că nu e cazul.

Schiuri nu, va fi frig, dar nu cred că va ninge. Mâncare…nu, că dă spitalul, cât să pot şi slăbi un pic. Un pic mai mult. Oare ce n-am luat? Oameni buni, n-am luat…bani de ajuns. Şi-atunci, normal, la spital nu mai erau locuri. Mi-am amintit epigrama unui amic , Mircea Cavadia, plecat spre neuitare, cam din aceleaşi motive: „Văzând că pacientul iar / Veni la dânsul fără dar / Îi spuse medicul, tăios: / -Să fii matale sănătos!”
Deocamdată, stau cu bagajul la uşă. Bila, nici nu secretă, nici n-are o ieşire secretă, să iasă afară. Cum se spune, apa trece, pietrele rămân. Şi durerile. Care nu sunt mute, dar sunt multe. Asta e, mai rabd. Atât mă duce…bila.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult

BREAKING NEWS