„Legea Marinescu”, la coşul de gunoi!

Când a venit în România să protesteze împotriva eutanasierii câinilor comunitari de către primarul Traian Băsescu, fosta divă blondă Brigitte Bardot, era un „jeg”. În loc să stea liniştită într-un oraş cu climă blândă din Provence, să îşi ronţăie faima şi banii, a preferat s-o facă „pe umanista şi pe-a deşteapta”, adoptând ultimul rol din viaţa ei, cel de neînduplecată apărătoare a javrelor de pe maidanele Bucureştiului. În mod sigur, dacă nu ar fi existat intervenţia semi-sclerozatei actriţe franceze, destinul bucureştenilor ar fi fost cu totul altul. În matriţa lui nu ar mai fi încăput haite de câini jegoase, lătrături, spaimă şi muşcăturile dureroase ale câinilor agresivi. În mod sigur, Ionuţ, băieţelul de 4 ani, nu ar fi fost sfârtecat de câini, nu ar fi ajuns atât de repede la îngeri. Ar fi avut parte de un viitor pe care îl merita.

Problema câinilor fără stăpân a apărut o dată cu apariţia marilor oraşe. Comunităţile rurale nu au avut niciodată astfel de probleme, pentru că la ţară fiecare gospodar îşi leagă câinele în curte fără a-l abandona pe uliţa satului fără adăpost şi fără mâncare. În mod sigur, la începutul acestui trepidant mileniu III, găsim câini fără stăpân şi în unele comune mari, care nu reprezintă deocamdată o problemă de nerezolvat. Criza câinilor fără stăpân s-a acutizat în România, cu precădere la începutul anilor 2000, atunci când s-a constatat că prin oraşe circulă mult prea mulţi câini fără stăpân înfometaţi, care constituiau un pericol real pentru cetăţeni. În timpul guvernării PSD din perioada 2001-2004 au fost emise două acte normative care reglementau foarte clar rezolvarea existenţei nedorite a acestor câini în spaţiul public. Aceste două reglementări au fost: OUG nr. 155/2001, emisă de Guvernul României, aprobată cu Legea nr.227/2002, adoptată de Parlamentul României. Care era ideea de bază cuprinsă în aceste două acte normative? Aceea a ridicării câinilor fără stăpân de pe stradă, a căzării lor în adăposturile deţinute de către primării, urmată de procedura dezinfectării, vaccinare, sterilizare, restituirea lor de către propietarii care îi revendică, sau oferirea lor spre adopţie, celor care solicită acest lucru. Toate aceste operaţiuni se efecuează într-o perioadă de 14 zile după care, câinii nerevendicaţi sau neadoptaţi vor fi eutanasiaţi. Procedura prevăzută de OUG şi de Lege este simplă şi nu lasă loc de interpretare sau de echivoc. Legea 227/2002 este fără îndoială o lege realistă, întrucât ţine cont de condiţiile obiective existente în cartierele marilor oraşe. Unde majoritatea locuinţelor se află la bloc şi nu la curte şi unde majoritatea locuitorilor este prea săracă ca să mai aibă în grijă, o gură sau două în plus de hrănit. Din punct de vedere practic, cele două acte normative nu au avut o aplicabilitate prelungită, cu toate că ele sunt în vigoare şi în prezent . Nu doar vizita la Bucureşti a „jegului” Brigitte Bardot, dar şi alţi factori conjucturali au contribuit la ignorarea şi nerespectarea Legii nr. 227/2002. Vreme de câţiva ani după apariţia acestor reglementări, mentalul colectiv a suferit o întoarcere cu 180 de grade, de la o relativă indiferenţă către un curent de simpatie la adresa câinilor fără stăpân, nemaiîntâlnit până atunci. Valul de simpatie s-a concretizat prin apariţia a sute de liste şi petiţii, semnate de zeci de mii de oameni, indignaţi de comportamentul aşa zis „ucigaş” al celor care respectau legea, eutanasiind câinii fără stăpân care nu erau nici revendicaţi, nici adoptaţi. Confruntaţi cu o asemenea presiune socială, primarii din toată ţara au făcut pasul înapoi: eutanasierea câinilor fără stăpân, chiar şi în condiţiile respectării Legii nr. 227/2002, a fost stopată. Între timp, oportuniştii odioşi din domeniul protecţiei animalelor nu au stat degeaba. Pe fondul creşterii nemaiîntâlnite a simpatiei populare pentru câinii fără stăpân a apărut şansa teribilă a upgradării imaginii asociaţiilor de protecţie a animalelor şi a liderilor acestora. Printre oportuniştii aşa-zişi iubitori de animale s-au aflat şi politicieni. Unul dintre aceştia, parlamentarul Marius Marinescu, o secătură politică perfectă, a avansat în anul 2007 un proiect de lege pentru modificarea şi completarea OUG 155/2001, aşa cum a fost ea aprobată prin Legea nr. 227/2002. Viitoarea lege s-a numai încă de la început „Legea Marinescu”, ulterior devenită „Legea Marinescu I” şi în continoare „Legea Marinescu II”, deoarece proiectul de lege a fost „clocit” timp de 6 ani în Parlamentul României. Nici în prezent, ea nu este adoptată în integralitate de către Parlament şi promulgată de către Preşedintele României. Marius Marinescu, un geniu „sclipitor” al parlamentarismului românesc este vinovatul moral- alături de ceilalţi promotori ai legii- pentru suferinţele îndurate de mii de oameni, datorită muşcăturilor de câini, cât şi pentru moartea tragică a micuţului Ionuţ Anghel. În noul proiect de lege, au fost inserate inepţii atât de înspăimântator, încât mecanismul de adoptare a legii, s-a gripat. Ideea de bază „ tâmpită” , cuprinsă în proiectul de lege, este aceea a renunţării la eutanasiera câinilor nerevendicaţi sau neadoptaţi în locul acestei prevederi, statuânduse în art. 7 din proiectul noii legi, obligativitatea sterilizării acestuia şi a returnării lor în spaţiul comunitar de unde au fost colectaţi. „ Legea Marinescu” prevede ca eutanasierea să fie permisă, exclusiv pentru câinii fără stăpân, bolnavi incurabili, agresivi, sau putători de viruşi periculoşi pentru oameni. Se mai stipulează faptul că o eventuală eutanasiere se poate executa, doar prin acceptul locuitorilor din comunitatea respectivă, obţinut prin consultări, referendumuri sau adunări. Art. 8 alint. 1, cuprinzând consultarea cetăţenilor prin referendum a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională, în luna ianuarie 2012, adoptarea proiectului de lege în Parlament fiind blocată. Adoptarea legii nu este finalizată nici la acestă oră. În aceste condiţii, OUG nr.155/2001 şi Legea nr. 227/2002, nefiind abrogate de nicio altă lege, se află încă în vigoare. Cu toate acestea, cu excepţia a doi, trei primari din ţară, niciun primar din România nu a aplicat vreme de 12 ani prevederile acestora! Astfel încât, 99% din primarii care au probleme cu câinii fără stăpân se situează pe poziţia de primari penali, fiind obligatorie înaintarea de urgenţă a unor plângeri penale pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi neglijenţă serviciu în dauna intereselor publice şi personale ale cetăţenilor! Mai mult de cât atât, deşi Legea Marinescu I şi II nu a fost niciodată în vigoare şi nu este nici în prezent, ea a fost aplicată ad hoc de către majoritatea primarilor din ţară, aceştia respectând în mod aberant prevederile cuprinse în „Legea Marinescu”, neadoptată şi nepromulgată! Respectiv sterilizarea câinilor fără stăpân şi returnarea lor în locurile din care au fost colectaţi! Cu alte cuvinte,, OUG nr.155/2002 si Legea nr. 227/2002 nu au fost aplicate niciodată deşi sunt încă în vigoare, fiind aplicate prevederile unei legi care nu se află aşa numita nenăscută Lege nr. 771/2007, care nu a fost niciodată în vigoare! Având în vedere aceste realităţi mai mult decât evidente, apare o întrebare cu efect năucitor şi care nu lasă drept de replică: de ce mai este nevoie să adoptăm o lege de modificare şi completare a Legii nr.227/2002, în condiţiile în care aceasta este o lege aflată în vigoare şi este o lege bună? Aceasta, în condiţiile în care adoptată fiind, „Legea Marinescu” va arunca într-un şi mai mare haos existenţa locuitorilor din oraşe! De ce? Pentru că ea prevede RETURNAREA câinilor fără stăpân, în arealul de unde au fost colectaţi, făcând în continoare imposibilă existenţa locuitorilor! Chiar şi un câini sterilizat devine o fiară când nu are hrană şi adăpost! Existenţa precară şi lipsa hranei duce la apariţia haitelor, formă de organizare canină care permite obţinerea mai facilă a hranei. Aceste haite înfometate şi agresive nu vor ezite niciodată să atace pe toţi cei care trec prin teritoriul lor. Aceste efecte distrugătoare pentru societatea din mediul urban se vor manifesta exclusiv din cauza apariţiei noii legi, care exclude eutanasierea, în favoarea relocării câinilor fără stăpân în maidanele „ de baştină”. Noul proiect de lege prevede returnarea câinilor fără stăpân în cartierele din care au fost colectaţi şi predarea lor unor „protectori de zonă”, care să răspundă de asigurarea hranei, a apei şi adăposturilor pentru aceştia! Credeţi că vor exista oameni care vor fi de acord să fie „protectori de zonă”, în condiţiile în care mai mult de jumătate din populaţia ţării trăieşte în sărăcie extremă? Mai mult decât atât, domunul Marius Marinescu vrea să ne oblige prin noua lege să adăpostim toate animalele mari, nu doar câinii şi- culmea neroziei necontrolate- să inventariem toate pisicile fără stăpân! Returnate în marile cartiere ale oraşelor, câinii şi pisicile sterilizate nu vor fi nişte animale oarecare. Ele vor purta pompoasa denumire de „câinii comunitari” şi de „pisici comunitare”! Noul proiect de lege uită să spună cine le va asigura hrană, apă şi adăpost câinilor comunitari, după returnarea lor în libertate. Chiar şi sterilizaţi, câinii flămânzi şi însetaţi vor muşca cu sălbăticie! Adoptarea de către Parlamentul României a „proiectului de lege Marinescu” va constitui o mare greşeală legislativă, care va arunca adinistraţiile publice în haos si dezordine va afecta fundamental traiul cetăţenilor, prin apariţia în continuare a mii de victime ale agresivităţii câinilor fără stăpân! Apariţia acestei noi legi trebuie imediat stopată, iar dacă parlamentarii români nu vor înţelege ce bombă cu efect întârziat amorsează, înseamnă că nu sunt decât nişte zevzeci politici, care nu valorează nici cât o ceapă degerată! Ceea ce este în acelaşi timp uluitor şi de neînţeles este faptul că niciun vector din societatea românească nu a intuit pericolul imens pe care îl reprezintă apariţia acestei noi legi! Nu avem nevoie de o altă lege care să reglementeze regimul câinilor fără adăpost! Acestă lege există, ea este în vigoare şi se numeste Legea nr.227/2002! Noua „Lege Marinescu” a fost ticluită doar pentru a satisface ideile paranoice ale pachidermului politic Marius Marinescu! Parlamentul nu are dreptul să arunce societatea românească în suferinţă şi haos, de dragul ideilor paranoice ale unui politician de două parale, nedotat cu simţul realitaţii! Aflat la al doilea mandat de primar, inconpetentul Sorin Oprescu a descoperit abia acum, după moartea unui copil nevinovat, că există încă din 2002 o lege bună şi aflată în vigoare! După 5 ani de „ars gazul” la Primăria Capitalei, joi, cu ocazia anunţării referendumului, Sorin Oprescu a pronunţat pentru prima dată în public numele acestei legi, pe care-culmea ipocriziei!- vrea să îl treacă pe buletinul de vot de la referendum! Pentru iniţierea acestui referendum, Primarul Capitalei, este pasibil în orice moment de o începere a urmăriri penale pentru cheltuirea cu iresponsabilitatea a banilor publici! Atâta timp cât se află în vigoare Legea nr.227/2002, nu este nevoie să se organizeze un referendum! Dealtfel efectele juridice ale acestuia, ar putea fi contestate prin Legea Referendumului, la Curtea Constituţională, care sa pronunţat deja în cazul „ Legii Marinescu” printr-o Decizie care statuează că în cazul câinilor fără stăpân, un referendum este neconstituţional. De ce nu ştie domnul Sorin Oprescu toate aceste lucruri? De c nu a ştiu de existenţa de peste 12 ani a Legii nr. 227/2002? Că har Domnului, are un purcoi de bani drept retribuţie, dat din buzunarul public şi alte averi uriaşe realizate în undergrand? Incompetent, penibil şi laş, Sorin Oprescu nu a avut minima demnitate personală pentru a-şi prezenta cu ochii în pământ, demisia! Aceasta este povestea tristă a locuitorilor din această ţară, condamnaţi să protejeze haitele de câini, care muşcă întotdeauna mâinile care îi hrănesc! Aceasta este povestea vinovatului moral odios, Marius Marinescu, care probabil zâmbeşte cu seninătate în barbă. „Voi avea eu o lege botezată cu numele meu? Voi avea! Restul numai contează! Nici chiar un potop de haite!” Cine îl poate opri pe Marius Marinescu din acestă emulaţie periculoasă a „ creaţiei” pro-canine? Îi poate face cineva o „sterilizare” a creierului?