Acasa Opinii „Ucigaşii” blajini fără vină

„Ucigaşii” blajini fără vină

scris de Teodor Seran
5 afisari

Societatea românească dovedeşte din nou că este labilă din punct de vedere afectiv, fiind în aceste zile bulversată în mod nejustificat de accidentul care l-a avut drept protagonist principal pe „cârcotaşul” Şerban Huidu.

teodor seranFaptul că în plan colectiv suntem extaziaţi în faţa unor „saltinbanci” ai presei vorbite, demonstează faptul că ne situăm pe o treaptă inferioară a dezvoltării intelectuale ca popor. Mircea Badea, ca şi Şerban Huidu, beneficiază de o cotă nemeritată de notorietate publică, doar pentru simplul fapt că în loc să iubim scamatorii la circ, îi iubim în viaţa de zi cu zi. Ne plac astfel de manifestări verbale produse de „cabotini” autentici ai umorului, iluzionându-ne că ne simţim bine şi râdem prosteşte in timpul vizionării. În realitate, nu facem decât să ne furăm căciula unii de la alţii, pentru a rămane in final cu mai nimic. Poate cu un plus de limbaj golănesc, cules de prin mahalale sordide, care nu ne foloseşte la nimic in viaţa particulară. Aceste producţii sunt denumite  de către realizatorii televiziunilor mari consumatoare de senzaţional ieftin, drept „emisiuni pamflet”, menite a descreţi frunţile şi a uita de buzunarele goale. Pentru a fi ironic, condiţia obligatorie este de a poseda un anumit grad de inteligenţă care să îţi permită emiterea unor fraze care să „ardă” doar cu ajutorul cuvântului.

Ori, limbajul celor doi monştri sacri, care reprezintă vîrful de aisberg  din breasla „băşcălioşilor” se apropie mai mult de grobianism, decât de rafinament. Este adevărat că oricine  produce o manifestare publică, aşa-zis artistică, are dreptul la un detaşament mai mic sau mai mare de fani. Dar de aici şi până la transformarea unui accident al vedetei noastre preferate într-o dramă naţională este cale lungă. La urma urmei, ce au făcut deosebit Huidu şi Badea pentru cetăţenii României? Au contribuit cumva la creşterea pensiilor şi salariilor? Au oferit soluţii pentru redresarea economică? Au purtat faima României peste hotare? Răspunsul negativ la aceste întrebări nu micşorează cu nimic admiraţia prostească a multora dintre semenii noştri faţă de aceşti idoli de porţelan. Pentru că acest accident nefericit a generat patimi nebănuite, concretizate in discuţii  aiuristice şi neprincipiale, este firesc să punem lucrurile în matca lor, încercând să descâlcim principala dilemă apărută pe piaţa media în aceste zile: cine se face vinovat pentru accidentul produs?

Din capul locului trebuie precizat că principalii vinovaţi au tăcut mâlc în aceste zile, evitând să iasă la rampă pentru luarea unor poziţii pro sau contra. Cu alte cuvinte, „nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase”. Cu capul înfierbântat de ipoteze penibile, mulţi dintre români nu sunt în stare să îl acuze pe vinovatul principal: Guvernul. Bineînţeles, la modul general, pentru că nu doar actualul guvern poartă vina tuturor accidentelor care se produc pe umilele noastre şosele naţionale. Care au fost bune pentru timpurile când de la Bucureşti la Braşov circulau doar câteva zeci de maşini pe zi. Pentru actualul trafic rutier, şoselele noastre naţionale nu reprezintă decât un culoar de trecere, pe parcursul căruia, la orice kilometru, pândeşte moartea. Inexistenţa unor autostrăzi, şoselele moderne care au între cele două sensuri un perete despărţitor de beton sau de metal, va curma în continuare multe vieţi din rândul conducatorilor auto. Pe şoselele morţii din România este bine să-ţi faci de trei ori cruce înainte de a efectua o depăşire, iar daca plouă sau ninge, să tragi pe dreapta şi să aştepţi venirea primăverii. Din punct de vedere moral, toţi morţii de pe şoselele rudimentare se află în nefericita custodie a guvernelor perindate la Palatul Victoria. Nimeni nu îi va pedepsi vreodată şi niciun guvernant fost sau actual nu va muri răpus de remuşcări de conştiinţă.

În cazul lui Şerban Huidu următorii vinovaţi fără vină sunt medicii de la Spitalul din Viena, care l-au tratat după teribilul accident de ski. Aceştia nu i-au interzis definitiv accesul pe şoselele publice în calitate de conducător auto. „Cârcotaşul” Huidu dăduse totuşi cu capul de un brad, nu de o perna cu fulgi de gâscă. Şi un profan îşi poate da seama că în acel moment creierul realizatorului s-a zguduit „ca lumea” şi că nimic nu  a mai fost ca înainte după această izbitură. Medicii vienezi l-au trimis in România fără să îi interzică nimic. Mai mult decât atât, nici chiar medicul de familie nu a emis o interdicţie în ceea ce priveşte conducerea autovehiculelor pe drumurile publice. Nimeni nu spune că în cazul lui Huidu nu ar fi posibilă o recuperare cvasitotală. Dar acest lucru implică timp, răbdare şi tratament medicamentos. Existenţa unor activităţi normale pentru un om sănătos, cum ar fi chiar şi acest banal act de şoferie, este interzisă în acest caz şi acest lucru trebuia  ştiut de familia lui Şerban Huidu. Care nu trebuia să fie de acord in ruptul capului ca acesta să conducă „Jeep-ul” personal. Nici soţia, nici tatăl realizatorului nu au conştientizat acest lucru, intrând în marele pluton al vinovaţilor pentru drama produsă. Poate că cel mai mare cinism care s-a manifestat în acest caz a venit din partea responsabililor de la „Prima TV”, acolo unde Serban Huidu a cunoscut un succes deplin cu emisiunea „Cronica cârcotaşilor”. Interesul mercantil a fost pus înaintea interesului personal, practic Şerban Huidu fiind sacrificat în momentul în care s-a hotărât reapariţia lui în această emisiune. Toată lumea a văzut că Şerban nu mai este acelaşi om dinainte, având în limbaj „scăpări” care demonstrau o anumită stare psihică care putea duce la ideea că nu este restabilit complet. Nesăbuinţa celor care l-au repus pe Şerban Huidu pe piedestalul care i-a adus gloria a fost o greşeală, care în final a fost plătită scump. Probabil că el însuşi a început să creadă  că este restabilit şi că totul este în regulă. Că poate practic să îşi reia viaţa dinainte. Inclusiv să conducă un bolid cu viteză pe o şosea de munte. Şirul de greşeli început de către medicii vienezi şi continuat de ceilalţi „vinovaţi”, produs pe fondul uriaş al potenţialului pericol conferit de mizerabilele şosele româneşti, a condus în mod fatidic la accident. Au murit trei oameni fără de vină şi a fost distrusă definitiv o viaţă de „făptuitor” fără vină, care in limbaj juridic are doar o culpă.

Viaţa lui Şerban Huidu nu va mai fi niciodată ca şi cea dinainte, deşi analiza evenimentelor ne-ar oferi posibilitatea să concluzionăm că el este nevinovat. Moartea este atât de cumplită, încât nici măcar atunci când nu îi simţim prezenţa, nu putem să scăpăm de  rânjetul ei sinistru. Undeva în umbra ei, trăiesc întotdeauna fără nicio remuşcare, nevinovaţii blajini.

6 comentarii

salut 20-10-2011 - 17:42

„Şirul de greşeli început de către medicii vienezi şi continuat de ceilalţi „vinovaţi”, produs pe fondul uriaş al potenţialului pericol conferit de mizerabilele şosele româneşti, a condus în mod fatidic la accident”

===============================================

Nu taticu’ !

Toate cele de mai sus pot avea o anumita contributie, minora dupa parerea mea, dar stilul de conducere iresponsabil a lui Huidu e cauza majora a accidentului. Iar acesta nu are nimic de-a face cu talentul lui Huidu, succesul emisiunii sale, politica Prima TV si alte aberatii pe care matale le insirui prin articol.

Ciu Huhu 20-10-2011 - 17:46

Foarte corect!

Nicoleta Morar 20-10-2011 - 19:16

Am citit cu mare atenţie editorialul Domniei Voastre, de două ori chiar. Aţi atins principalele puncte privind aşa-zisă „dramă naţională”, cum aţi numit-o. Numai că, dacă-mi permiteţi, cum dreptatea este întotdeauna subiectivă, prefer a sublinia câteva aspecte echitabile. Ce ar fi echitabil în cazul Huidu? Fără a ne raporta la alţi presupuşi vinovaţi (medici, Guvern etc.), ma întreb: dacă Huidu va fi găsit vinovat de către anchetatori şi îşi ispăşeşte pedeapsa ar aduce lucrul acesta alinare celor ce şi-au îngropat apropiaţii? Dacă acesta va fi exonerat de răspundere penală, asta ar însemna ca şi alţii care s-ar putea afla la un moment dat în situaţii SIMILARE să scape. Este echitabil? Este! Să presupunem că Şerban Huidu nu avea voie să lucreze. Bun! Întrebarea este: cine l-a constrâns să facă asta? Nu se afla pe un front în primul război mondial şi, deşi încasase câteva gloanţe, a făcut un ultim efort, s-a ridicat de la pământ să-şi apere camaradul şi a fost ciuruit de armata inamică. Se afla la o televiziune, salariul acela nu era singura sursă de venit, putea înceta colaborarea până la refacere. Nu cred că cineva i-a spus : „ – Ne-am prăbuşit fără tine, nu avem audienţă! Eşti obligat să te întorci! ” Probabil că el a dorit să reînceapă a lucra din dorinţa de a se simţi util. Sentimentul de inutilitate este cel mai groaznic sentiment pe care îl poate avea cineva. Huidu l-a trăit din plin. În faţa morţii suntem inutili, dar, de cele mai multe ori, suntem inutili în faţa vieţii. Să-l judece pe Huidu acela care se trezeşte dimineaţa şi tot ceea ce poate să facă este să numere în gând de câte ori expiră şi de câte ori inspiră, luptându-se a trage aer în piept de cât mai multe ori. Să-l judece, să-l critice, DACĂ MAI POATE!

Cu aleasă preţuire!

urbos 21-10-2011 - 01:14

Sa stii ca a fi inutil este situatia perfecta. Atunci esti liber.

romanul 21-10-2011 - 01:04

tot ceea ce spunem si facem se intoarce la noi-suntem singurii vinovati pentru ceea ce ni se intampla

neacsum 23-10-2011 - 15:40

Vina principala este a lui Huidu. Celelalte vini sunt colaterale. Daca astfel de accidente s-ar intampla zilnic, cu oameni obisnuiti aflati in dacii, sau masini fara putere , sau daca curbele periculoase nu ar fi marcate, am putea spune ca principala vina e a drumarilor. Dar modul in care s-a intamplat accidentul, la care adaugam si … repetabila .. atitudine si nesimtire a soferului, aduce in fata nu starea soselelor ci inconstienta , aroganta si indiferenta soferului, zeificat de o societate consumatoare de kitsch care poate fi si ea facuta vinovata pentru incurajarea unor nonvalori, la fel ca si sistemul educational si asa mai departe. Toate aceste anexe care au creat bici din shit au partea lor de contributie la aparitia unor astfel de monstri ( ai soselelor , nu sacri) dar nu poarta vina principala. Vina principala este a faptuitorului. Orice incercare de aruncare a pisicii in gradina medicilor sau a guvernului sau a lui Dumnezeu este o incercare sortita esecului, si creaza premizele aparitiei si proliferarii unor alti criminali care se vor folosi de cazul Huidu pentru a isi crea un precedent favorabil. E momentul sa se arate tuturor inconstientilor care se cred la adapostul notorietatii de prost gust ca notorietatea inseamna obligatii in plus, nu drepturi .

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult