De câteva zile parcurg infernul ignorat din structuri subordonate unui minister cu sarcini destul de clare, în domeniul medical, al asistenţei la care au dreptul contribuabilii uitaţi de Dumnezeu în arşiţa mediului rural.
Nu m-am grăbit să scriu rândurile ce urmează, dorind o dreaptă cumpănire a unei stări de fapt, acumulată în timp. Dar iată că, în seara zilei de 24 iulie, la un canal TV axat pe informarea dezirabil obiectivă a cetăţenilor români, invitat a fost chiar ministrul sănătăţii, Vasile Cepoi. Care, dacă am reţinut bine, s-a prezentat singur, ca un fel de…”rudă pentru jumătate din populaţia ţării”, sugerând astfel că atunci când este întrebat ştie unde să trimită un pacient sau altul, la colegii săi din ţară. Glumă amară, în absenţa unei ordini reale, necesare, europene, în instituţiile sanitare de stat, inclusiv cele din provincia uitată de demnitarii din Bucureşti.
Cum vorbea ministrul amintit? Ca un bunic blajin, ce relata povestea unei alte lumi, probabil a Atlantidei Sanitare, marcată – recunoştea compatriotul Cepoi – de “subfinanţare şi deficitul de personal.” Situaţia actuală însumând „efectele politizării negative”, mai concret – ministrul dixit – repetarea cazurilor când “reprezentantul politicului a luat decizii administrative, chiar dacă nu se pricepea…” Ca în armată. Surpriza de proporţii a venit când conaţionalul Cepoi a fost întrebat ce deficit de personal are. Răspunsul a fost stupefiant. Două-trei posturi prin minister şi cam la fel prin direcţiile judeţene! Asta a pus cep răbdării mele.
Ca ministrul să se trezească la realitate îi propun să ia elicopterul SMURD, cel nou inaugurat, cu fast şi tam-tam public. Şi să aterizeze în parcarea – aţi citit bine – Spitalului Judeţean de Urgenţă “Sfântul Pantelimon” din Focşani. Măcar în acel perimetru este ordine publică! Apoi să urce în ceea ce cadrele medicale numesc AMBULATORIUL DE SPECIALITATE, iar oamenii simpli policlinica oraşului. Să umble pe culoarele întunericite. Cu concetăţeni uitaţi la cozi precum cele din vremea lui Nicolae Ceauşescu. Conaţionale şi compatrioţi de toate vârstele, majoritatea pensionari exasperaţi de aşteptare, de damful transpiraţiei, de numerele de ordine fără niciun sens, de dispeceratul care nu îi ajută, doar îi taxează.
Şi ca tragicomedia să fie completă, pe un ecran TV, aninat aproape de tavan, se derulează proiecte fantasmagorice ale Ministerului Sănătăţii, inclusiv apelul Colegiului Medicilor pentru pacienţi, care dacă vor să fie respectaţi, atunci să îşi respecte doctorii. O inepţie de zile mari…
Da. Dincolo de uşile marcate de afişe atipice, cu programele medicilor, se află profesionişti care se străduiesc să fie utili bolnavilor care le calcă pragul. Dar până ajungi la uşă este un calvar! Tragicomedie? Ori te prezinţi cu un şir de documente, ca orice “deţinut” al lagărului medical român, ori plăteşti taxa de 50 de lei cu care ai acces la orice cabinet. Dacă nu este coadă.
50 de lei este contravaloarea unui ministru român al sănătăţii, simbolul ordinii ce ar trebui să fie, dar nu există, în instituţiile sanitare. 50 de lei fiind singura măsură verificabilă, de facilitare a unui acces mai rapid la consultarea medicală.
Deficit de personal? Ei, aş! Nu găseşti doctoriţa specialistă în ochi? Nicio problemă. Îţi indică paznicul din parcare unde are cabinetul personal. Pe colţ, pe partea opusă spitalului. Păi cum altfel?
Domnule ministru Vasile Cepoi, măcar soluţionaţi programarea computerizată a pacienţilor, cât mai rămâneţi pe fotoliul de unde visaţi la organigrame ce nu au nimic comun cu România reală. Promit să achit, la dispeceratul ministerului, dacă există, precum în Occident, taxa de 50 de lei. Contravaloarea oricărui ministru al sănătăţii – insensibil la dezordinea din instituţiile pe care, teoretic, ar fi trebuit să le ajute, de o manieră pragmatică.
Comments are closed.