Adevărul doamnei Kövesi | Ziua Veche
Acasa Opinii Adevărul doamnei Kövesi

Adevărul doamnei Kövesi

scris de Doru Dragomir
14 afisari

Așadar, distinsa procuroare nu se dă bătută și nu va fi un capăt de țară dacă domnii de la cooperativa „Ochiul și Timpanul”, cosmetizată timp de un sfert de secol, vor șoma, lăsând judiciarul în seama Judiciarului.

Stan Petrescu editorialist Ziua VecheCurtea a sesizat, în sfârșit, că serviciile de informații, în lupta lor pentru dobândirea de mai multă  cunoaștere, au cam sărit pârleazul operațiunilor conspirate și trebuiau a fi temperate în acțiunile lor informative, după care trimise pe frontul invizibil, adică acolo unde le este locul fixat de lege. Ceea ce a făcut Curtea Constituțională se cheamă controlul serviciilor secrete de către Puterea Judecătorească.

În ultima vreme, întreaga mass-media scrisă, vorbită și văzută, dar mai cu seamă televiziunile comerciale de știri, au luat la bani  mărunți hotărârea Curții Constituționale precum si declarațiile cuminți, decente chiar, ale mai tinerei noastre acuzatoare a statului, conaționala doamnă procuror DNA,  Laura Codruța Kövesi.

Marea „distracție” mediatică generată de actori puternici ca DNA și SRI, oferită cu aplomb și neștiință în spațiul public intoxicat de noianul de știri care mai de care mai deocheate și mai contradictorii, izvorăște din aprinsele discuții ale participanților, unii cunoscători în materie, alții povestitori în materie și, în cea mai mare parte, ignoranți în materie, iar nu în ultimul rând, printre aprinșii vorbitori, strecurați așa ca niște pete de culoare într-o imagine „aprins-convivică”, „duplichează„ și „triplichează” soldații gazetari trâmbițași, vigilenți și vocali aflați în serviciul de planton național al nedemilitarizatului SRI.

Fantomele fostei Securități sunt prezente peste tot, din păcate, și instalate aproape în toate sinapsele puterilor statului, ale partidelor politice, ale economiei, ale presei etc. Ele au reușit să controleze statul în toate măruntaiele sale, să dirijeze politica la nivel național și local, să fabrice „Elite” de laborator și ”Academii” de conjunctură,  să-și umfle și să-și îngrașe Agentura, să ceară bani cu nemiluita de la Buget, să urâțească o țară întreagă în goană după prea multă informație, adică după putere, fie că le trebuie, fie că nu.

SRI este cunoscut ca fiind acel serviciu specializat în domeniul informaţiilor pendinte de siguranţa naţională a României. Deci este o instituție de informaţii şi securitate internă care furnizează informaţii instituţiilor statului, cooperează cu toate instituțiile surori ce compun sistemul de securitate naţională, iar domeniile sale de activitate se extind asupra apărării constituţiei (constituția a fost lovită în pântece de două lovituri de stat eșuate și ele nu au reacționat), identificării unor factori de risc și ameninţări la adresa neamului românesc și al Aliaților acestuia, asigurării securităţii economice (care economie  a ajuns un dezastru și vândută la fiare vechi), acțiunilor de spionaj extern, acțiunilor de terorism, devoalării ameninţărilor cu caracter transfrontalier, răspunderii pentru protecţia a informaţiilor clasificate (nu ni se spune dacă au găsit contractul „Bechtel pierdut de Șova la ministerul Transporturilor), prevenirii şi combaterii atacurilor informaţionale, problemelor de securitate internă a serviciului. Nu ni se spune absolut nimic dacă acest minunat serviciu are atribuțiuni în materie de judiciar.

Au fost mai multe încercări din partea unor băieți deștepți ai SRI, de a redobândi calitatea de a efectua acte de cercetare penală, dar nu le-a mers, Parlamentul, treaz de astă dată, respingând un asemenea demers, deoarece era neconstituțional. Și atunci au trecut la pasul următorul: o mare acțiune de „Piar” (de la englezescul PR) din care rezulta că SRI este cel mai mare contributor în lupta anticorupție, apoi s-a făcut lobby la președinție pentru transformarea SRI în autoritate naţională de interceptări în România, iar domnul director Maior, în neobosita sa luptă de a ridica popularitatea serviciului său, nu mai prididea cu lansări de carte de specialitate prin librării și cu primirea de titluri de Doctor Honoris Cauza pe la diverse universități din țară. Nicio instituție a statului, fiind ea chiar și CSAT, nu poate să modifice atribuțiile unei alte instituții prin acte administrative infralegale, ne zice preşedintele CCR.

Hotărârea Curții i-a năucit de-a binelea pe mai marii de la Covoare și pentru nu a pierde teren au dat drumul la viespi în spațiul public pentru a obține multă bâzâială favorabilă instituției, apoi au slobozit trâmbițașii de serviciu din mass-media, devenind, dintr-odată, vocali la maximum, vituperând, în prim planul „teveurilor” de pripas, cum că prin pierderea acestui drept al SRI de a efectua interceptări statul este în pericol de moarte, spionii vor scăpa de pușcărie, teroriștii ne vor decapita concetățenii fără a fi pedepsiți, iar corupții vor pleca, in corpore, către casă liberi și nevătămați.

Aşa-zişi jurnalişti, de fapt agenți de influență din solda serviciilor, au început să plângă de durere sufletească pe umerii moderatorilor de emisiuni tv, cerând milă publică pentru salvarea de la intrare în șomaj tehnic a celor câteva sute de persoane angajate la SRI, pregătite să întocmească notele de convorbiri telefonice interceptate. Foarte bine, ori mai reducem din ei, ceea ce nu ar fi profitabil, ori îi mutăm cu bagaje cu tot la DNA.

Și operațiunea „ Public Relations” a SRI nu s-a oprit aici. S-a apelat la artileria grea numită preşedintele Comisiei parlamentare de exercitare a controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, în persoana gureșului Georgian Pop, un „habarnamist” care ne suduia, în numele instituției pe care el trebuie să o pună la colț atunci când aberează, că dacă SRI nu e, nimic nu e și că o altă instituţie care să îi ia locul ar avea nevoie de ani mulți și grei pentru a ajunge la performanţele sale, afirmând cu vocea sa prinsă la balamaua ușii, că Serviciul dispune de un echipament integrat de interceptare care înseamnă fizic 19-20 de tiruri de materiale. Instituția care tace și ne ascultă dispune, de asemena, de o platformă foarte scumpă de interceptare, dar care nu-i aparține exclusiv, ci o are în administrare și poate fi pusă la dispoziția și a altor instituții, ca de exemplul celor din domeniul judiciar.

Trebuie să fie limpede și pentru domnul Georgian, că CCR-ul a admis excepția de neconstituționalitate și ne-a zis tuturor că formularea „ori de alte organe specializate ale statului”  este neconstituțională. Și mai la vale, Curtea a constatat că textul cu pricina contravine prevederilor constituționale conform cărora România este stat de drept, în care drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate. No comments!

Treaba domnului președinte Pop Georgian, ca ales al nostru, este aceea de a lupta pentru apărarea drepturilor noastre și nu pentru creșterea puterii instituției de care s-a lipit ca marca de scrisoare. Se pare că domnia sa a dat cu nasul la borcanul cu miere și alte bunătăți al abuzivei instituții, domnul Coldea, oferindu-i, drept cadou, o lingură cu coadă foarte lungă cu care să se hrănească oriunde ai fi pre această planetă. Bine ar fi ca din cele 19 tiruri de materiale, necesare interceptărilor, vreo 10 să fie transferate judiciariștilor, căci această Direcție este îndrituită de lege să prindă pe toți hoții și borfașii corupți ai nației. Așa că, se cuvine să se transfere, definitiv, către Ministerul Public și Poliție, a tuturor structurilor tehnice și de personal necesare la bunul mers al anchetelor penale, căci proprietarii suntem noi cei mulți și nu SRI.

Curtea Constituțională a creat o mare controversă și este bine, vorba lui Solon, care decreta la vremea lui, ca fiind ilegal pentru orice cetățean să se sustragă unei controverse. SRI-ul tocmai de asta fuge, și-a ascuns comunicatorii, încercând să se apere după scutul secretului pe care-l înțeleg și tratează cu lipsă de înțelepciune în democrația noastră. De fapt, pentru ei, democrația nu există, ci numai ei marii salvatori ai nației în fața unor dușmani închipuiți, vânzându-ne nouă doar iluzii, castane stricate și gogoși umplute cu aer pe post de combinații informative așa cum au făcut cu înscenarea de la Tg. Mureș, cu făina din Parcul Cișmigiu, apoi cu Afacerea Jimbolia, de fapt cea mai mare operațiune de contrabandă din istoria României derulată sub patronajul SRI, momentul de debut al marii corupții din România, ca să nu mai vorbim de teroriști cu butelii de aragaz prin portbagaje de mașini.

Serviciile secrete și-au făcut un obicei din a abuza de cuvântul secret, obicei care este de neacceptat într-o societate liberă și deschisă. Acest lucru le pică al dracului de greu urmașilor și le este dificil pentru că mărimile lor nu pot ieși din paradigma fostei Securități, celebră instituție de forță comunistă care când auzea de democrație arma pistoalele din dotare. Poporul nu mai tolerează discursuri criptate și proceduri secrete sub acoperământul cărora s-au dedat la cele mai mari abuzuri, inclusiv acesta cu interceptările ilegale. Pericolul jocului secretizării excesive, a poveștilor cu mari pericole care pun în joc viața noastră depășesc amenințarea pe care încercă să o justifice. SRI căută prin toate căile și mijloacele să închidă societatea și nu să  deschidă instituția către ea, prin impunerea unor restricții arbitrare pe care nimeni nu este în stare să le demanteleze.

Ni se sugerează de către servicii existența unor pericole cu scopul de a-și găsi o justificare a unei nevoi de securitate crescute, să ceară mai mulți bani, să-și extindă peste tot limitele unei cenzuri oficiale și unei secretizări ieftine spre a deveni mai importante. Democrația oferă serviciilor secrete, prin lege, limitele sale și nu le pot  depăși sub nicio formă și, sub acest aspect, nu pot cere mai multă putere decât le conferă poporul.

Într-o democrație, obligația unui serviciu secret este legată de respectul pentru nația pe care o servește și deservește, prin a-i oferii informați cât mai complete și în afara limitelor înguste ale securității naționale.

Serviciile de informații trebuie să renunțe la aroganța lor excesivă argumentată de proceduri și muncă secretă și să acţioneze în conformitate cu politicile statului. Comisia parlamentară de control și supraveghere trebuie să aibă acces la informaţiile clasificate, să solicite rapoarte, să audieze şi să conducă investigaţii pentru a demonstra abuzurile. Dar, pentru a putea realiza acest deziderat, acei parlamentari implicaţi trebuie să deţină pe lângă integritate atât încrederea serviciilor de informaţii, cât şi a societăţii civile.

O altă modalitate de control o constituie supravegherea juridică, factorul necesar și obligatoriu care impune anumite limite în obţinerea unui echilibru adecvat între protecţia drepturilor individuale şi culegerea de informații. Autoritatea juridică supremă trebuie să aprobe setul de proceduri stabilite. Așadar CCR a făcut cuvenita îndreptare, orice argument al trâmbițașilor de serviciu de a ataca hotărârea Curții, fiind de prisos.

Marele păcat pentru societate și tot atâta bucurie pentru servicii îl constituie un cadru normativ imperfect și caduc de funcționare al serviciilor de informații. Cadrul normativ național este acela care stabilește misiunile fundamentale, responsabilităţile, restricţiile, structurile şi relaţiile dintre serviciile de informaţii asociate în comunitatea de informaţii și nu CSAT-ul, ori alte centre de putere administrative.

Toți românii au auzit sau citit despre celebra investigație a magistraților italieni în operațiunea „Mâini curate”. De-a lungul acestei uriașe operațiuni judiciare, care a debutat în anul 1992, au fost suspectați 5000 de cetăţeni italieni, au fost desființate consiliile locale a circa 400 de oraşe şi orăşele și jumătate dintre membrii Parlamentului de la Roma au fost puși sub acuzare pentru fapte de corupţie. Au fost arestate și condamnate personalităţi din zona politică şi de afaceri, au dispărut două mari partide italiene, au tremurat miniștrii și prim-miniștrii în scaun. În toate aceste extraordinare acțiuni judiciare au fost implicați doar magistrați și organe ale forței publice,  polițiști, carabinieri și niciun serviciu de informații.

Laura Codruţa Kövesi, geamăna celebrului procuror italian Antonio Di Pietro s-a implicat cu încăpățânare, dezinvoltură și curaj în vasta operaţiunea de curăţare a clasei politice românești și se vede clar că această masă de politicieni este zdruncinată din temelii și că se va continua curățenia clasei politice corupte fără amestecul serviciilor de informații, astăzi devenite atât de toxice din cauza unor asemenea operațiuni ilegale.

Doamna procuror Kövesi a rostit un mare adevăr și anume acela că poate executa activități ce țin de judiciar și fără suportul serviciilor, că DNA poate să-și continue activitatea nestingherită, iar acest incontestabil adevăr a început să-i doară pe oponenții din SRI.

Indiferent ce vor discuta mai marii țării la CSAT, astăzi, se desprinde o sigură concluzie și anume: serviciile de informații, nedemilitarizate încă, își vor concentra efortul principal pe chestiuni de siguranță națională, și-o pot face, cu succes, pentru că dispun de personal excepțional pregătit, iar dreptatea se împarte de către instanțele de judecată așa cum se face în orice democrație consolidată din lumea statelor civilizate.

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult