La Ministerul Muncii, o ministreasă fără prea multă experiență profesională, care a lucrat câțiva ani ca primar al Craiovei, își face iluzii că ar putea să fie un Oracol și în același timp un Mecena, într-un vast imperiu cum este cel care conturează relațiile de muncă și de câștig salarial.
“Alintata” și capricioasa Olguța are spatele asigurat de politicul PSD-ului, Liviu Dragnea, la acest atuu, onorabila doamnă adăugând și o porție zdravănă de tupeu. Ceea ce este terifiant în comportamentul Ministrului Muncii este faptul că în cvasitotalitatea actului guvernamental pe care îl desfașoară, aceasta dă dovadă de o lipsă de previziune monumentală. Nu se știe cum de i-a intrat în cap Olguței ideea că sacul cu bani din bugetul public se află în anticamera cabinetului de la minister, fiind la dispoziția exclusivă a doamnei ministru ori de câte ori aceasta își amintește brusc de o categorie de bugetari defavorizați, vai de mama lor!
La momentul în care Olguța Vasilescu s-a gândit să deschidă pușculița cu bani, aceasta nu avea pregătit un plan de acțiune care sa-i ghideze pașii de urmat și să îi clarifice ce are de facut pentru realizarea unui program de guvernare politizat la maxim și nefundamentat economic. Dacă această „hăcuire” a banului public s-ar fi limitat doar la promisiuni, hai, mai treacă-meargă, dar atunci când transpui ideile tale cu iz de utopie în legi, prin intermediul Parlamentului, facându-le obligatorii pentru întreaga societate, ne situăm foarte aproape de iresponsabilitatea actului de guvernare. În spatele acestui comportament se află o lipsă incontestabilă de profesionalism și de viziune economică. Este important să percepem faptul că în aceste zile, prin votarea legii salarizării unitare, într-un anume fel, Lia Olguța Vasilescu ne prefigurează destinul și viitorul. Întrebarea zilei este daca acest viitor, ne va fi favorabil sau nu.
Previziunile sunt mai degrabă negative pentru că deja în țară s-au declanșat convulsii sociale generate de nemulțumiri dintre cele mai diverse. Atunci când vrei să creezi impresia că ești bun și darnic, se ține cont de un adevăr fundamental: nu poți să mulțumești pe toată lumea, sau mai concret zis, nu poți să tratezi toți oamenii în mod egal.
Cuvântul de ordine în natură și în societate este diversitatea. Or, din acest punct de vedere singura modalitate de realizare a responsabilității guvernamentale este adaptarea politicilor guvernamentale la diversitatea complexă a societății. Lia Olguța Vasilescu este o repetentă a actului guvernamental. Este posibil ca în urma adoptării acestei legi, în România să apară un haos generat de mii de procese deschise în contenciosul administrativ. Care oricum, nu vor aduce niciodată liniștea și împăcarea în sufletele justițiabililor. Principiul fundamental pe care se bazează Legea salarizării unitare este destul de șubred: “la muncă egală, salarii egale”. Câți dintre oameni au condiții egale de exprimare a capacităților profesionale? Câți dintre oameni au un loc de muncă stabil și bine retribuit? Legea impusă este mai degrabă o “lege a ambiției unitare de partid”, exacerbată la maxim de Liviu Dragnea și implantată ca un “cip” pervers în mintea ministrului muncii.
Oricat de mult s-au straduit inițiatorii acestui proiect de lege unitară în domeniul salarizării, din toate paginile proiectului răzbate la suprafață un cuvânt care zgârâie nu doar urechile dar și sufletele: discriminare. De foarte departe, cei mai atinși de “mucegaiul” acestui cuvânt sunt pensionarii, cărora ofertele salariale lansate de ministrul muncii, par a fi preluate dintr-o lume fantastică, în care ei nu vor ajunge niciodată.
