Acasa Opinii Am dreptul sa fiu si eu invitatul emisiunii “Sinteza zilei”?

Am dreptul sa fiu si eu invitatul emisiunii “Sinteza zilei”?

scris de Ziua Veche
1 afisari

Generalul MargaritNe-am facut datoria. Am slujit tara sub drapel. Numai asa ne mai putem apara cei care azi suntem blamati in piata publica. Cu o ura proletara, care pana si comunistii, in ultimul timp, aveau retineri sa o mai manifeste atat de deschis, noua ni s-a pus pe grumaz acuzatia ca azi suntem ’’favorizati social’’.

Chiar daca nu ma pot ridica la nivelul de competenta a unui premier, am totusi dreptul sa spun ca nu suntem beneficiarii unor ’’pensii nesimtite’’, parafrazand ilustrul nostru filozof in viata. Sub paravanul acestei sintagme, devenita sloganul preferat al unor nasi din presa, al unor politicieni de carton sau autointitulati analisti, domnia sa, premierul, cu o rara abilitate diabolica, isi ascunde neputinta, indatorata electoral unor ’’norocosi’’ ai democratiei dambovitene care flutura in vazul tuturor, fara pic de jena, borduri, asfalt, gondole, termopane, spaga, fraude portocalii, trandafirii si de alte culori transpartinice si sindicale.

 In vremea cand noi, asa zisii ’’favorizati social’’ de azi, mult timp, nu aveam nici buletine de identitate, mass – media nu era atat de ’’generoasa’’ ca sa ne acuze ca, in Marea Adunare Nationala ne-am fi initiat legi pentru a ne asigura normalitatea batranetii noastre cu ’’pensii nesimtite’’. Nici sociologii si analistii de atunci n-au catadicsit sa ne asigure ca privatiunile aspre ale profesiei militare vor fi compensate candva, exclusiv, in baza principiului contributivitatii la fondul de pensii. Am indurat cu stoicism crunta umilinta. Cand in lume incepeau sa zangane armele, n-aveam casa, n-aveam masa. Faceam scut natiunii in fata mortii, pentru ca praful de pusca nu avea ideologie. Iar dupa ce vantul il imprastia si se instala pacea aparenta, scormoneam in subteran si apoi construiam blocuri si sosele. Zile si nopti am cautat viata sub ruinele cumplitelor cutremure. In urma apelor ravasite de ploi, saream sa salvam pe cei neajutorati si bruma lor de avere. Cand Bunul Dumnezeu dadea, dar nu ne baga si in traista, pe arsita verii sau cand venea vremea scoaterii cartofilor din pamant, armata isi muta corturile la marginea satelor. Batranii, parasiti pe prispa casei, ne admirau in nostalgia tineretii lor pierdute, iar smecherii, singurii tineri care mai ramasesera prin sate, ne faceau cu mana din fata crasmei ce duhnea a puturosenie. Copiii se bucurau si ne invidiau vazand ca mai aveam puterea sa cadentam bocancii prafuiti pe ulita satului ce ducea catre c.a.p.-ul tovarasului, cel ce raporta recorduri astronomice de productie agricola la hectar. Asa am fost noi, profesionistii unei armate care, alaturi de biserica, a fost iubita de popor in toate timpurile.
Nu neg, poate ca atunci, din multimea celor care s-au aventurat in haina militara, s-au evidentiat si uscaturi. Unii dintre ei erau chiar reprezentantii clasei muncitoare adusi de teama intelectualizarii armatei. Erau favorizatii care intrau in Scolile Militare pe liste separate intocmite de partid, dupa ce, sub greutatea unei papornite, isi semnau la seral diploma de bacalaureat.

Intotdeauna padurea isi impune si un concubinaj cu uscaturile, ca o conditie obligatorie a existentei sale seculare. Atunci, nimeni nu invoca drepturile omului sau prezumtia de nevinovatie. Chiar daca eram imbracati kaki, si noi eram vinovati ca incercam sa gandim. Si noi spuneam vecinului ca la magazinul din coltul strazii se distribuie oua si zahar pe baza de buletin. Si noi eram fericiti cand reuseam sa intram sub aripa ’’binevoitoare’’ a cate unui chelner, pentru o bucata de carne. Nu noi eram la butoanele pupitrului de comanda ale impartirii dreptatii, ale divizarii lumii in ingeri si demoni, ca sa fim acuzati azi ca puteam influenta decizia politica! Pe timp de criza economica, declarata sau nu, mergeam in poligoane numai pe harta, executam trageri cu armamentul din dotare manevrand numai simulatoare.

’’Legea unica’’ a crizei pentru reducerea cheltuielilor bugetare ajunsese sa inghesuie in tramvaie si troleibuze toti generalii. Si lor li se ridicasera toate privilegiile, inclusiv autoturismele de serviciu, aidoma tuturor adjunctilor de ministri si directorilor din intreaga administratie a statului. Fara discriminare, toti consumam cu norma energia electrica, gazele, caldura si apa. Singur, televizorul era cel care ne mai diviza. Unii invatam limba bulgara, altii sarbeste, impartiti pe criteriul dispunerii geografice a resedintei. Toti au spus adio si deplasarilor in strainatate, fara discriminare – de la vladica pana la opinca, chiar daca interesul national era prejudiciat. Cadrele militare tinere – ca si doctorii, la absolvirea facultatii -, erau repartizate in varf de munte. In timp ce noi invarteam o statie de radiolocatie si marsaluiam prin poligoane, prin noroiul din satele tot mai pustiite de viata, medicii erau obligati sa tina evidenta cresterii natalitatii in cimitirele celor disparuti prematur, de foame si boli. Coeficientul de natalitate si cel al mortalitatii infantile erau unicile criterii de evaluare a eficientei muncii lor, in baza careia li se calculeaza azi mizerabila pensie! Eram si alaturi de profesorul trimis intr-o viroaga, unde doar lupii se adaposteau vara sa nu naparleasca, viroaga unde trebuia sa-i fiinteze scoala. Alfabetizati sau nu, copiii satelor si citadelelor industriale au fost obligati sa suporte ’’supliciile’’ scolii. Dintr-o ironie a destinului nefast al poporului nostru, pe cei mai putin dotati dintre ei, dupa desavarsirea maturitatii lor, i-am ales azi in asa zisa clasa politica, parte din aceasta fiind marcata de incompetenta, impostura, nimicnicie si neputinta.

Unii si-au asigurat acum fotolii calde, acuzand nemeritat pe toti cei ce au ales munca cinstita, tacerea, umilinta si blazarea in fata sortii si a falsei democratii. Si noi militarii am fost predestinati blazarii si umilintei de azi. In numele acestei democratii, trepadusi ai p.c.r., fosti oieri, chelneri si responsabili de sala in restaurante de lux, specimene oportuniste de ieri si de azi, impreuna cu odraslele lor ne batjocoresc pe toti, laolalta! Doctori, profesori, militari, magistrati, alti profesionisti onesti si pensionari sunt incitati la ura, unii impotriva celorlalti. Numai acestia sunt aratati cu degetul ca fiind cauza tuturor relelor din tara, a saraciei in care ne scufundam fara speranta! Am optat pentru democratie, dar am creat un sistem in care se prolifereaza nemunca, marlania, badarania si numararea banilor in ritm de manele.

Ne place sa spunem ca traim in Europa Unita, dar preferam sa ne pierdem identitatea ca natie, indatorandu-ne pe vecie strainilor, din interese obscure, dar si din indaratnicia si usurinta de a renunta la inteligenta nativa a romanului. Asadar, am dreptul sa intreb si eu cat vom mai putea supravietui in aceasta umilinta ? Intreb, chiar daca voi fi acuzat ca potential invitat la emisiunea t.v. ’’Sinteza zilei ’’. Asigur insa pe potentatii zilei ca nu voi raspunde invitatiei, desi il admir sincer pe profesorul si fostul diplomat Valentin Stan. Eu sunt doar un simplu militar de cariera, din multimea celor blamati si insultati public.Ajuns la limita rabdarii, mi-am asumat libertatea de a riposta in aceiasi maniera in care am fost provocat.

0 comentariu

Liviu 10-08-2010 - 13:40

Nu v-am felicitat la articolul precedent insa am folosit informatiile din el tocmai pentru cei mai tineri, ca sa invete din ce ati scris acolo.

Treaba este complexa iar vinovatia totusi se imparte … Sigur ca manipulatorii batrani, curvele ipocrite si impostorii au vina cea mai mare insa nici tinerii care s-au lasat manipulati, care au actionat „la ordin” desi stiau foarte bine cum stau treburile (sau daca nu au inteles inseamna ca nu au avut niciodata capacitatea de intelegere care i-a propulsat acolo si in consecinta nu merita !), au si ei vinovatia lor … Sigur ca se gasesc tot felul de motivatii cu „mancarea”, „imbracamintea”, „casa”, „masina” etc. insa un om chibzuit, cu cap, isi da seama ca toate aceste minciuni si furturi pana la urma se vor razbuna la un moment dat. Nu vreau sa aduc in discutie constiinta datoriei bine indeplinita sau cine stie ce norme etice sau morale ca nu mai poate fi cazul in ziua de astazi dar macar morala crestina ar trebui respectata !

La fel de adevarat este ca nu am fost niciodata, nu suntem si nu cred ca vom fi vreodata ceea ce ar trebui sa fim ! Se mai gaseste cate unul ca d-tra (care – culmea ! – ii invata pe batranii harsiti „meserie” !!!) sa mai ia atitudine dar sunteti mult prea putini in raport cu aia de pun botul … Va lipsesc fara indoiala modelele adevarate ca oricat de bine am sta la „tehnica” daca la „artistic” ne eSprimam din mocirla si aruncand cu mocirla in care ne balacim atunci nu am facut nimic.

Am crezut si eu ca toti la vremea aceea ca tineretul o sa aduca un suflu nou, cu puterea lui de munca, cu tineretea care ar trebui sa mute muntii din loc, va reusi sa schimbe ceva … Adevarul este ca ei au fost schimbati si transformati incet-incet in cei care si pana atunci au dus tara asta in mocirla in care este si din care se pare ca nu va iesi curand ! Ne cam place mocirla, asta-i adevarul adevarat !!!

Roman 11-08-2010 - 07:06

randuri care curg ca un undele unui izvor de munte

Itzig 11-08-2010 - 09:45

Lasa teoriile cu tineretul „taurin” care va muta muntii si cu alte lozinci din astea. Tinerii de azi sunt mai perversi decat cei de dinainte de ’90, in primul rand din cauza a ce se intampla in scoala. Copiii sunt invatati de mici cu coruptia, pentru ca vad cum li se umfla notele fara sa invete, pe baza plicurilor cu bani dati la meditatii cu profii de la clasa. Daca nu se face admiterea la liceu si la facultate pe baza unor examene grele si corecte, ci cu mediile umflate pe baza „coplatii”, sistemul de referinta al tinerilor este „decalibrat”.

Dar si inainte de ’90 lumea era intoarsa pe dos, pentru ca tampitul de Ceasescu i-a invatat pe oameni sa minta, cu „cincinalul in patru ani si jumatate”, cu linguselile si cultul personalitatii, etc. Statul nu poate sa functioneze eficient daca functionarii denatureaza datele statistice, daca nu mai exista lege si autoritate, daca hotii nu se mai tem si actioneaza la vedere.

M_D_L 11-08-2010 - 10:01

In anul 1983 am fost repartizat ca profesor la un liceu. Eram opt nou veniti. Cu totii am fost socati cand am vazut cum niste profi (de geografie, limba germana, stiinte sociale, biologie, cativa ingineri) santajau copiii si stangeau anual bani si cadouri in valoare de-o Dacia. In general se pretau la astfel de magarii profii care predau discipline cu o ora pe saptamana si care ca sa-si completeze norma aveau pe mana cel putin 20 de clase, adica peste 700 de elevi. Profii de matematica, de fizica, de limba romana, intrau in contact cu mult mai putini copii (numarul de ore la clasa era mai mare) si cibucareala de tipul asta era nerentabila (ar fi intrat in gura lumii pentru o suma prea mica).
Aproximativ 40% dintre elevi cotizau trimestrial cu pachete de Kent (100lei), coniace (80-100lei), benzina (20lei/litru – cumparata la negru), etc, ca sa nu ramana corigenti.
Dupa primul an de invatamant, colegii mei (ma refer la cei tineri) se dadusera pe brazda. Este adevarat ca nu „lucrau” la scara mare, dar luau si ei ciubucuri.
Pentru ca am ramas singurul care nu punea botul si nu eram in pericol de a fi controlat acasa de politie, au venit la mine cu plasele cu ciuburi, pe care le-au depozitat (pe categorii) in debaraua garsonierii in care locuiam. Am fost „dobitoc” si am acceptat, ca sa nu fiu izolat de grupul respectiv.

M_D_L 11-08-2010 - 10:12

Eu tot aduc vorba pe tema asta, pentru ca fara industrie si fara armament modern vom fi o tara „de categoria a doua”.
Vad ca nimeni nu vrea sa recunoasca oficial ca asta este cauza dezastrului in care ne aflam (produs intern scazut, somaj si saracie). Nici „injinerii” care scriu pe acest forum nu pun punctul pe „i”. Unii sunt jigodii insurubate in grupul profitorilor noului regim, altii sunt prosti sau lasi.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult