Apus de Hrebenciuc

Cariera politica a celui care a fost numit in ultimii zece ani  „Sforar-Sef” al PSD-ului, „rozaliul” deputat Viorel Hrebenciuc, se datoreaza in exclusivitate „tatucului” Ion Iliescu.

Initial modest functionar la Prefectura Bacaului, Hrebenciuc a avut productiva inspiratie de a strange  semnaturi pe liste nesfarsite, in favoarea candidaturii lui Ion Iliescu la Presedintia Romaniei. Cariera politica a viitorului lider PSD a inceput in 1992 pe strazile din Bacau, acesta devenind ulterior alegerilor prefect de Bacau, via „propteaua Iliescu”, apoi deputat si o piesa grea din conducerea partidului. Cat timp a fost Ion Iliescu Presedinte, Hrebenciuc a fost doar pe cai-mari. A reusit apoi sa se apropie cu dibacie si de Mircea Geoana, care il considera un soi de consilier de taina. Cu Victor Ponta, noul lider al PSD, nu i-au mai iesit manevrele. Pe de o parte pentru ca acesta a preluat noua functie dominat de ideea schimbarii a tot ceea ce tinea de Mircea Geoana. Pe de alta parte pentru ca temperamentul lui Hrebenciuc reprezinta o antimaterie pentru temperamentul lui Victor Ponta. Acesta nu a fost invatat sa faca parte din coterii ascunse sau sa manuiasca intriga si intoxicarea ca pe niste arme ale succesului. Nu-i permite de altfel nici „deformatia” profesionala specifica juristilor, de a judeca logic si transparent lucrurile.

In consecinta, un personaj uns cu atatea alifii cum este Hrebenciuc a fost sortit inca de la bun inceput gararii pe o linie din triajul partidului. Luni, pe 30 august, liderului grupului parlamentar din Camera Deputatilor, i s-au ridicat insemnele puterii, fiind trecut pe linia a doua, ca vicelider fara putere de decizie alaturi de Aura Vasile, Bogdan Niculescu Duvaz, Cornel Itu si Marian Neacsu. Inca din luna iulie 2010, Hrebenciuc anuntase ca doreste sa renunte la aceasta functie, mirosul de „cotoi batran” indicandu-i ca nu mai este dorit de Victor Ponta. Schimbat cu deputatul Mircea Dusa, fostul lider al grupului parlamentar PSD braveaza, incercand sa arunce praf in ochii presei, careia ii sugereaza ca nu este de fapt „ranit in aripa”.

In realitate, gararea lui Hrebenciuc in triajul PSD reprezinta pentru acesta apusul unei cariere politice bazata pe sforarii ascunse si de periaj de circumstanta a personajelor cu puterea la butoniera. Perioada lunga in care Hrebenciuc a avut parte de sefie si de avantajele ei, functioneaza acum ca un drog, care nu ii permite sa inteleaga ca a fost dat la o parte si ca de acum inainte cuvantul lui nu va mai conta in deciziile importante ale partidului. Drogul functioneaza si impune grandomania, Hrebenciuc afirmand ca desi nu va mai participa la Biroul Permanent al partidului, „este parte a conducerii partidului in sine si nu are nevoie sa participe la sedinte formale”. Scuzemia este o boala si Hrebenciuc da dovada ca sufera si de aceasta, atunci cand incearca sa acrediteze ideea ca zeii l-au ajutat prin aceasta schimbare, deoarece are un volum mare de munca in Comisia de Afaceri Europene a Camerei Deputatilor, al carei sef este.

Asistam in realitate la o schimbare de garnituri in PSD, fireasca si normala, impusa de noul lider Victor Ponta. Asa a fost de cand e lumea si asa va fi si in continuare. Cu toate abilitatile de negociator care are in sange o diplomatie de vulpe sireata, Hrebenciuc nu a reusit sa se integreze in noua garnitura. A fost considerat prea dibaci intr-ale intrigii sau prea machiavelic in adoptarea unor strategii cu targeturi ascunse si nocive pentru partid. Niciodata in istorie, peronajele alunecoase nu au fost agreate, ci doar suportate. Chiar daca a dat dovada de reale abilitati de scamator politic, practicand uneori chiar mersul pe sarma fara sa se prabuseasca, de aceasta data Hrebenciuc nu a mai reusit sa cada in picioare. „Cotoiul”, uns cu toate alifiile din culisele ascunse ale politicii, nu a mai avut aceeasi agilitate ca alta data. Se pare ca Hrebenciuc va ramane doar cu acest background acumulat pana in prezent, pe care nu il va mai putea imbogati cu alte fapte politice merituoase. Un come-back Viorel Hrebenciuc, in stratosfera politica, nu va mai exista niciodata.