Armata Română – mândrie naţională şi umilinţă totală | Ziua Veche
Acasa Opinii Armata Română – mândrie naţională şi umilinţă totală

Armata Română – mândrie naţională şi umilinţă totală

scris de Teodor Seran
9 afisari

Televiziunile comerciale din România anunţă în forţă de câteva zile că vom sărbători joi, pe 25 Octombrie 2012, ziua în care Armata Română a eliberat ultimul „bulgăre” de pământ, redându-ne integritatea teritorială şi suveranitatea naţională. În peisajul mediatic, ştirea este total idioată şi obtuză, încercarea de a evita cu orice preţ cuvântul „brazdă” folosit pentru aceeaşi ştire de către presa comunistă, conducând la o sintagmă dezastruoasă din punct de vedere mediatic. Este de la sine înţeles că ostaşii români nu au stat să elibereze rând pe rând, bulgării de pe fâşia arată de frontieră. în acest sens sintagma presei comuniste „ultima brazdă”, fiind mult mai reuşită, decât tâmpenia cu „bulgărele de pământ”.

teodor seranÎn realitate, nu vom sărbători pe 25 Octombrie 2012, denumirea de „Minister al Apărării Naţionale” a fost luată abia în anul 1932, fiind schimbată denumirea Ministerului de Război înfiinţat în 1862, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin contopirea Ministerelor de Război de la Iaşi şi Bucureşti. În consecinţă, Ministerul Apărării Naţionale funcţionează cu actuala denumire, doar de 80 de ani şi nicidecum de 150 de ani, aşa cum trâmbiţează unele televiziuni, neobişnuite să respecte adevărul istoric şi să respecte publicul printr-o prestaţie profesională corectă. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat într-adevăr, o perioadă în care organizarea Armatei Naţionale Moderne a fost făcută cu responsabilitate şi profesionalism. Domnitorul Cuza a asigurat un cadru juridic amplu modernizării armatei: la 27 noiembrie 1864 a fost adoptată Legea de organizare a puterii armate, care consacra principiul naţiunii înarmate; la 5 decembrie 1864 s-a adoptat Legea de recrutare, care fixa durata serviciului militar şi lărgea raza de recrutare; alte legi au vizat îmbunătăţirea statutului cadrelor militare (Legea ierarhiei militare, Legea de înaintare – 1862, Legea asupra poziţiei ofiţerilor – 1864, Regulamentul soldelor –1863 şi al pensiilor – 1865. În 1860 a fost adoptată „Legea pentru instrucţiunea, exerciţiul şi disciplina Armatei Principatelor Unite ale României”. Încă din 1860, au luat fiinţă două regimente de infanterie cu câte două batalioane, un batalion de vânători, două escadroane de cavalerie, care se adăugau celor două existente şi primul regiment de geniu din armata română. Cele patru baterii de artilerie existente au fost întrunite într-un regiment de artilerie, luându-se totodată măsuri pentru dotarea flotilei „cu navele trebuincioase”. Prima navă fluvială militară, cu numele de „România” a fost lansată la apă în 1860, la Giurgiu. În anul 1865, armata permanentă avea un efectiv de 19 365 de oameni, iar trupele teritoriale, un efectiv de 24 548, în special prin înfiinţarea de noi unităţi şi subunităţi de diferite arme. Pentru întărirea Armatei a fost înlocuit vechiului sistem de recrutare, stabilit prin „Regulamentul organic” şi adoptarea în 1864, a noii legi pentru recrutarea armatei, prin care serviciul militar devenea obligatoriu pentru orice cetăţean, durata acestuia fiind de patru ani în activitate şi doi ani în rezervă. Se poate spune că în această perioadă, Armata a reprezentat o adevărată mândrie naţională pentru toţi românii, faţă de dezvoltarea şi organizarea organismului militar naţional.

Istoria Armatei Române este încărcată de jertfă şi eroism. Nimeni nu poate contesta existenţa statului român actual fără de prestaţia eroică a Armatei Române în diverse perioade ale istoriei naţionale. Atunci când a fost nevoie ca pământul ţării să fie apărat, sute de mii de ostaşi au înroşit pământul cu sângele lor, lăsându-şi oasele să putrezească prin sute de cimitire necunoscute. Acesta este un motiv suficient de puternic pentru ca Armata Română să fie „sfântă” pentru toţi fiii acestui neam. Constatăm cu regret că evoluţia instituţională a Armatei în ultimii 150 de ani, reprezintă de fapt o involuţie, ceea ce duce la concluzia nedorită, că toate generaţiile de conducători ai ţării care l-au succedat pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza, nu şi-au făcut datoria deplină, faţă de organismul militar. În cele două conflagraţii mondiale, jertfa Armatei Române a fost în jur de 1.000.000 de morţi, s-ar putea spune, o jertfă necesară pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale. Câţi dintre contemporanii noştri actuali mai recunosc importanţa acestei jertfe? „Glorie eternă”, au rămas doar două cuvinte fără încărcătură morală, fără a mai reprezenta un vector motivant pentru statutul actual al Armatei. Din „mândrie naţională” şi obiect de admiraţie publică, Armata a devenit, mai ales în ultimii 20 de ani ai falsei democraţii româneşti, doar o nedorită unealtă. Există trei „viermi” care contribuie la erodarea instituţiei Armatei Naţionale: diluarea sentimentului de patriotism, mercenariatul şi globalizarea. Pe fondul globalizării, care a cooptat în hora ei şi România, diluarea sentimentului patriotic este evidentă însuşi cuvântul „patriotism”, pătrunde cu greu în limbajul public actual, deoarece mai există „capete – pătrate”, care consideră că acest cuvânt ar fi fost inventat şi folosit doar de către Nicolae Ceauşescu. Legea pentru recrutarea Armatei, prin care serviciul militar devenea obligatoriu, adoptată de Alexandru Ioan Cuza în 1864 a fost abrogată după Revoluţia din Decembrie 1989, fiind înlocuită cu mercenariatul, care exclude din start motivaţia patriotică. În această situaţie, ar fi fost necesar ca implementarea mercenariatului, ca sistem de recrutare a tinerilor, să fie ranforsată din start, cu o doză sporită de patriotism. Mai precis, selecţia ar fi fost necesar să fie făcută în urma unei testări psihologice, care să evidenţieze existenţa acestui sentiment patriotic. Doar motivaţia banului în sine, nu este suficientă pentru renaşterea unei noi armate, în baza unor alte principii. Armata actuală se „remarcă” prin două trăsături fundamentale, care au apropriat-o de graniţa derizorului: este „ciopârţită” la maxim şi nu are în „etos” – aşa cum îi place să se exprime domnului Ministru Corneliu Dobriţoiu! – doza de patriotism care dă strălucire, onoare şi glorie unei armate naţionale. „Ciopârţirea” Armatei Române, denumită în mod voalat şi diabolic, „restructurare”, a început odată cu emiterea pe 07 iulie 1998, a cinicei Ordonanţe de Urgenţă nr. 7/1998, ale cărei prevederi neconstituţionale au decimat într-o perioadă de zece ani, Armata Română. Ordonanţa necesară decimării Armatei a fost semnată la ordin occidental, de către fostul Prim-ministru Victor Ciorbea, care în prezent se erijează în cel mai mare apărător al legilor şi al democraţiei din România.

Printr-o scoatere la pensie forţată, au fost distruse carierele militare a peste 30.000 de cadre militare active, care au fost obligaţi să plece în aşa-zisa „viaţă civilă”, unde i-au aşteptat privaţiuni inimaginabile, dezonoarea şi pierderea demnităţii. S-a încercat o reconversie profesională a acestor oameni, eşuată prematur, care a reuşit să integreze în viaţa activă, mai puţin de 1.000 de cadre militare. Până la urmă, a rămas aşa cum a vrut Occidentul şi cum au executat fără nicio responsabilitate guvernanţii: destine omeneşti distruse şi mii de familii aruncate în deznădejdea sărăciei, incapabile să-şi ducă traiul zilnic datorită pensiilor mizerabile. Nici pe occidentali, nici pe Victor Ciorbea, nu îi doare sufletul de drama prin care a trecut Armata României. Actuala Armată Română, aşa cum se prezintă ea la ceas aniversar, este doar o umbră palidă a armatei din trecut, care prin jertfa ei ne-a lăsat moştenire această ţară. A rămas ca şi aspect pozitiv, doar gradul ridicat de încredere al populaţiei în această instituţie fundamentală a statului. În spatele glazurii subţiri şi mincinoase în care este îmbrăcat în prezent sistemul militar de către guvernanţi, se ascunde faţa hidoasă a sărăciei şi a mizeriei. Actuala Armată a României este prost dotată, prost echipată şi prost hrănită. Desigur că guvernanţii nu vor recunoaşte niciodată acest adevăr. Toate achiziţiile majore din Armată au fost făcute în funcţie de interese clientelare şi nu de interese reale ale sistemului militar.

La 150 de ani de existenţă a Ministerului de Război, regăsim aceeaşi politicieni ipocriţi care se decorează între ei, pentru „modernizarea” Armatei. Foştii preşedinţi Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, au primit ieri „Emblema de Onoare a României cu însemn de pace” pentru contribuţia adusă în timpul mandatelor executate la modernizarea Armatei. A fost uitat faptul că, exact în timpul mandatelor celor doi Preşedinţi, a fost decimată cu inconştienţă şi cinism Armata României, pentru a fi satisfăcută voinţa NATO. Pentru această „ciopârţire” fără precedent a Armatei Române, cei doi foşti Preşedinţi ar fi meritat mai degrabă un „ blam” public şi obligaţia de a prezenta scuzele de rigoare, pentru incompetenţa prestaţiei politice şi profesionale. Ne prezentăm la această sărbătoare, într-o postură de epigoni cvasi-perfecţi, promovând în spaţiul public cuvinte mincinoase care seamănă cu nişte gogoşi umflate : „Onoarea Armatei”, „simbol naţional”, „ mândrie naţională”, „factor de stabilitate”, care nu mai reprezintă nici pe departe, actuala stare în care se află Armată Română. Cât despre actualul Ministru al Apărării Naţionale, Generalul Corneliu Dobriţoiu, creează impresia că nu ar fi fost niciodată general al Armatei Române. Pare speriat, umil şi nu scoate niciodată pieptul în faţă, pentru a te privi în ochi, ca un adevărat militar. Are o „placă” veche, pe care o pune mereu la „ patefonul” public şi care scârţâie îngrozitor: „Armata este săracă şi nu dispune de fondurile financiare necesare!”. Iată ce îi spunea domnitorul Alexandru Ioan Cuza Ministrului de Război din acea vreme: „Completaţi cadrele, îngrijiţi de echipament şi, dacă este nevoie, treceţi chiar şi peste cifra bugetară”. Ce spuneţi despre acest lucru, domnule Ministru Corneliu Dobriţoiu? Cunoaşteţi şi acest posibil display al Armatei Române?

15 comentarii

vodka 25-10-2012 - 08:58

Armata României este prost dotată, prost echipată şi prost hrănită.
De ce?
Este condusa de politicieni.
Armata trebuie subordonata exclusiv sefului statului, iar alocatia bugetara minima sa fie fixa, la 10%, prin Constitutie.

Hari Bucur-Marcu 25-10-2012 - 09:03

Marina Miliară Americană are astăzi mai puține nave decât avea în 1917, i-a reproșat candidatul la președinție Romney președintelui Obama, la ultima confruntare televizată între cei doi. La care, Obama i-a spus, ironic, că Romney ar trebui să își actualizeze datele despre Armată, pentru că ea are și mai puțini cai, și mai puține baionete decât în 1916.

La fel putem spune și despre acest articol. Ar fi trebuit să se oprească la compararea elementelor de instituționalizare din anii 1860 cu cele din 2012, pentru că, într-adevăr, aici se poate vedea diferența dintre voința politică de a constitui puterea militară a Țării sau de a o distruge.

Pentru că numerele în sine nu înseamnă nimic. Dacă pot fi blamați domnii Iliescu și Constantinescu pentru cum au guvernat asupra Armatei, atunci li se poate reproșa că nu au tăiat adânc și de la început în numărul disporporționat de mare, în comparație cu puterea militară generată, de personal din armată, atât activi cât și conscripți.

Dar lor le-a fost frică să nu cumva să nu îi supere pe militari. Mai ales domnul Iliescu a avut această experiență grea, când a dat ordin armatei să iasă împotriva manifestanților violenți din iunie 1990 și generalul de atunci a zis nu, pentru că nu avea acoperire legală, de au trebuit să vină minerii.

Deabia domnii Băsescu, Boc și Oprea și-au dat seama cu ce fel de militari au ei de-a face și și-au bătut joc de ideea de putere militară și de militarii ce ar trebui să o realizeze, pe când acești militari au tăcut, tac și vor tăcea, de frică să nu cumva să îi supere ei pe șefii lor politici, indiferent cum îi cheamă.

Singura urmă de mândrie ce i-a rămas Armatei Române aniversare astăzi este apartenența la NATO! Pentru că nu este puțin lucru să fi în clubul select al celei mai puternice alianțe militare din istoria omenirii și să ocupi acolo un loc recunoscut ca profesionist. A considera această apartenență ca pe o trădare, ca pe o satisfacere „a voinței NATO” opuse intersului național este și neadevărat, și nedrept și nepotrivit cu momentul aniversar.

Fiindcă tot veni vorba despre numărul de soldați neinstruiți, cel de dinainte de 1989 a fost dictat de la Moscova, pe când cel de astăzi este dictat de la București, nu de la Bruxelles.

În rest, Trăiască Armata Română!

vodka 25-10-2012 - 09:09

„La fel putem spune și despre acest articol”….
De completat, da!
Dar, de criticat un articol seranist, este super-riscant.
Aveti grija sa nu cadeti in ridicol, prin negativism.

BULA 25-10-2012 - 11:26

Pentru noi, NATO este un factor de asuprire si de inapoiere economica, nu ceva cu care sa ne mandrim. Romania este acum o colonie cu industria desfiintata si cu armata pentru oprimare interna si ca anexa la oprimarea de catre NATO a altor tari mici. Asta sa va fie clar si sa nu mai bagati strambe pe forum.

Huhu Ciu 25-10-2012 - 15:39

Si UE, porcii Barosso si Vanpui din CE ne considera colonia lor impunind cu forta pe guvernatorul lor Basescu in ciuda vointei poporului roman de a-l demite!

Daca nu am fi fost membri UE, acum Basescu ar fi fost la inchisoare, nu la Cotroceni!

desculltul 25-10-2012 - 09:14

A fost odata !

vodka 25-10-2012 - 09:34

Eu chiar ma gandeam sa pornesc o afacere cu sireturi, un butique cu sireturi de arta, lucrate migalos si cu perfectiune, in serii mici de tip unicat, din materiale avansate sau/si scumpe, care sa fie echivalentul unei bijuterii.
Dar, mi-ai cam taiat avantul.

Ghe Plotoaga 25-10-2012 - 10:15

Domnule Seran,
Aveti perfecta dreptate.
De fapt „restructurarea” Armatei Romaniei (a se citi dezarmarea Romaniei) s-a realizat ca urmare a faptului ca Romania s-a regasit, din nou, in tabara perdantilor, adica a blocului comunist care a pierdut Razboiul Rece. Deci, dupa 1990, tot ceea ce s-a facut s-a facut in lumina sintagmei tara invinsa – s-a inceput cu dezarmarea prin eliminarea sistemelor ofensive – ex. sistemele de rachete terestre tactice si operativ tactice, desfiintarea marilor unitati de tancuri – suntem unici intre tarile NATO comparabile cu Romania dpdv al teritoriului si populatiei, de la un nivel de aprox 1500 de tancuri acum mai avem citeva sute – restul au fost vindute ca fier vechi sau exportate, reducerea drastica a sistemelor de aparare AA si aviatiei, reducerea numerica a marilor unitati si unitati terestre si de marina pina la un nivel la care nu se mai pot asigura nevoile operative de aparare a tarii, etc bazindu-ne pe ideea superflua ca sintem sub umbrela Aliantei. Cu noi si nu numai cu noi s-a petrecut ceea ce s-a intimplat cu Austria, Germania la sfirsitul primului razboi mondial…..

Tache 25-10-2012 - 11:07

Domnul Seran afirma ca ”„Ciopârţirea” Armatei Române, denumită în mod voalat şi diabolic, „restructurare”, a început odată cu emiterea pe 07 iulie 1998, a cinicei Ordonanţe de Urgenţă nr. 7/1998, ale cărei prevederi neconstituţionale au decimat într-o perioadă de zece ani, Armata Română. Ordonanţa necesară decimării Armatei a fost semnată la ordin occidental, de către fostul Prim-ministru Victor Ciorbea, care în prezent se erijează în cel mai mare apărător al legilor şi al democraţiei din România.”

Dar am cateva nedumeriri;
1. Victor Ciorbea (n. 26 octombrie 1954, Ponor, Alba) este un avocat și politician român, reprezentant al PNȚCD, primul premier al României de după 1989 care nu a provenit dintr-o formațiune succesoare a Frontului Salvării Naționale, ci din fosta opoziție anticomunistă. În anul 1996 a deținut pentru scurt timp funcția de primar general al Bucureștilor, ales din partea CDR. Între 12 decembrie 1996 și 30 martie 1998 a ocupat funcția de prim-ministru al României.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Ciorbea
Daca Victor Ciorbea a incetat sa fie prim-ministru in data de 30 martie 1998, cum a fost posibil sa dea Ordonanta de Urgenta nr.7/1998 in data de 07 iulie 1998 ?

2. Premierul Victor Ciorbea a dat o Ordonanta de Urgenta avand numarul 7, in data de 30 martie 1998, ultima zi de exercitare a functiei de prim-ministru, care a fost abrogata si care se numeste : ” ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.7 din 1998 (abrogat) privind preturile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se presteaza în tara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural ”
http://www.cautalege.ro/ordonanta-urgenta-7-1998-preturile-tarifele-produselor-serviciilor-care-se-executa-se-presteaza-tara-cadrul-activitatilor-caracter-monopol-natural-(A9211EABFA7AE76A).jsp
Alt link: http://www.clr.ro/Rep_dil_2002/..%5Crep_htm%5COUG7_1998.htm

3. In data de 07 iulie 1998 era prim-ministru Radu Vasile, cunoscut mason si amic al lui traian basescu. Este general cunoscut ca traian basescu a daramat guvernul Ciorbea. tb i-a declarat textual lui Victor Ciorbea ca il respecta, dar n-are ce face, ca asa a primit ordin.
Intrebare: Nu cumva vinovatul este traian basescu, cel cu cazier incarcat, provocatorul in serie de diverse nenorociri si dezastre in Romania (flota, acordurile PSAL 1 si 2, traficul de armament, diverse tipuri de contrabanda, etc. etc.) ? Nu cumva asistam la o smecherie de 2 bani, bazata pe lipsa de informare a oamenilor ?

Tache 25-10-2012 - 11:33

Se spune – nu am văzut cu ochii mei – că dacă treci pe lângă un cocotier în care se află o maimuţă, poţi obţine uşor nuci de cocos din cocotierul respectiv, aruncând o piatră sau alt obiect către maimuţă: ea îţi va răspunde aruncând către tine o nucă de cocos. Mi-am adus aminte de această poveste în aceste zile ale “loviturii de stat eşuate” din ţara noastră (“eşuată” pentru că boicotul referendumului şi decizia CCR asupra referendumului l-au adus înapoi pe domnul Preşedinte Băsescu, altfel, dacă domnul Băsescu era demis şi alegeam alt preşedinte, era “reuşită” ?) .
…………………………………………………………………………………………………………………..

Trebuie să amintim activitatea diplomatică strălucită desfăşurată de N. Titulescu pentru protejarea intereselor României: „România a putut face faţă la toate nedreptăţile. Greşelile i-au fost întotdeauna măsurate cu metrul. Nedreptatea şi dreptul, cu milimetrul”.
Titulescu remarca cu sagacitate: „Când în România era nevoie de credite, de maşini, de susţinerea schimbului ei, nu aud niciodată vorbindu-se de internaţionalism.Când statele străine au nevoie de bogăţiile României, internaţionalismul apare imediat”. De aici, propunerea fermă a diplomatului român în faţa forului de la Geneva unde reprezenta ţara: „Să ne punem în comun acord riscurile şi nevoile şi pe urmă să căutăm cum internaţionalismul se poate împăca cu suveranitatea naţională”.
…………………………………………………………………………………………………………………….

Lasând pe planul doi adversitatea dintre anticomunişti şi (neo)comunişti, se conturează, în opinia mea, din nou, în mod natural, cele două vechi tabere, în funcţie de politica economică românească şi de conjunctura economică mondială actuală:
– cei ce susţin politica prin noi înşine (lângă P.N.L. au venit P.S.D. şi P.C., formând alianţa U.S.L.; mai sunt lângă P.N.L, se pare, grupul din jurul fostului Preşedinte Emil Constantinescu şi P.N.Ţ.C.D. (aripa domnului Ciorbea – conţinând nucleul original, serios al PNŢCD – cea purtată prin tribunale din 2008 de aripa Pavelescu şi de “justiţia independentă”) şi
– cei ce susţin politica porţilor deschise (P.D.L. şi Preşedintele Traian Băsescu; mai nou, se pare, Partidul Noua Republică, P.N.Ţ.C.D. (aripa Pavelescu) şi două fundaţii).
“Războiul” pentru o Românie puternică, într-o UE puternică, trebuie să înceapă. Să începem prin a da jos, prin vot, în decembrie, maimuţele din cocotier, înainte ca să dispară din el toate nucile de cocos.

http://www.ioncoja.ro/textele-altora/sindromul-maimutei-din-cocotier/

Ciprian 25-10-2012 - 12:47

Sa nu fim mai…catolici decat Papa. Da, admit ca situatia este departe de a fi „roz”insa a dramatiza in mod excesiv si nejustificat parasirea sistemului de catre cei 30000 militari mi se pare putin mai mult decat departe de realitate. Militarii respectivi au trecut in rezerva pentru ca au ales sa o faca, au beneficiat si beneficiaza inca de pensii cu mult mai mari decat media pensiilor din Romania, au beneficiat de o suma frumusica odata cu trecerea in rezerva in baza ördonantei”… repet, pentru a face inteles faptul ca nu doresc a isca polemici fara sfarsit, SUNT DE ACORD cu faptul ca, de multi, foarte multi, ani, sistemul in sine este afectat de un cancer grav, acela al incompetentei factorilor decizionali la nivel politic, insa pentru a fi obiectivi pana la capat…ar fi foarte sanatos daca nu am dramatiza excesiv anumite aspecte, irosind energie ce poate fi canalizata pe restul aspectelor care sunt de o mai mare importanta in domeniul aflat in discutie.
Cat despre alinierea la standardele NATO, atat alinierea(sau incercarea) in sine cat si masurile luate pentru a se ajunge aici nu sunt lucruri nici pe sfert atat de blamabile, ba mai mult…intr-o buna masura, ne asigura supravietuirea atat noua, ca stat independent, cat si sitemului in sine…aratam mai putin depasiti de situatie…ca sa spun asa…

vasile 26-10-2012 - 09:57

Ciprian, conform legii, cand se fac disponibilizari colective toti cei care sunt dati afara primesc plati compesatorii. Baiatul meu lucra la o firma de IT cu capital american si scotian, firma si-a restans afacerile in Romania si s-au facut diponibilizari. Cat crezi ca a primit fiul meu drept ajutor? A primit 100 000 de lei, adica vreo 25 de mii de euro. Plati compensatorii au primit si ceferistii, minerii, functionarii etc

ravo 26-10-2012 - 09:01

„În spatele glazurii subţiri şi mincinoase în care este îmbrăcat în prezent sistemul militar de către guvernanţi, se ascunde faţa hidoasă a sărăciei şi a mizeriei” Adevarat graiti. Foarte bun articolul. Felicitari!

marlene 27-10-2012 - 13:50

@vasile.Chiar asa mai vasilica, sa crape Romania ca tu si altii v-ati ales cu pensiile micsorate? De ce nu puneti corect problema? De ce nu spuneti pe sleau ca toata tevatura cu pensiile nesimtite a pornit de la cateva sute de pensionari militari care si-au masluit pensiile si au obtinut astfel pensii mult mai mari decat fostii comandantie ai Armatei? Acestia sunt foarte vocali, apar pe la antene, mint cu nerusinare si cauta prin toate mijloacele , prin presiuni electorale sa-si redobandeasca privilegiile. Ma refer la cei cu pensii de peste 8000-9000 lei pe legea din 2001 si ale caror pensii au fost reduse conform principiului contributivitatii. De ce ascundeti adevarul?

Emil 28-10-2012 - 20:48

Să vorbim de „diluarea patriotismului” fără a-l aduce în discuţie pe jegul uman numit Wadim Corneliu Tudor (ca şi pe ăia care au stat în spatele lui, atât pe timpul „Săptămânii” cât şi al „României Mari”) este dovadă de naivitate. Şi „naivitate” este cel mai soft termen pe care îl pot găsi la ora asta. Este, domnu’ autor?
Subscriu la comentariile lui Hari Bucur Marcu si Ciprian.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult