Asanarea monetară și cenzura | Ziua Veche
Acasa Opinii  Asanarea monetară și cenzura

 Asanarea monetară și cenzura

scris de Z.V.
659 afisari

Stan PETRESCU

Este nevoie permanentă, ca în situații de criză și de tensiune, instituțiile statului să funcționeze neîntrerupt, eficient și hotărâtor, în scopul de a menține funcționarea societății în limitele normalității.

Stan PETRESCU

Cenzura ne ferește de ciuma dezinformării, manipulării si propagandei agresive în contra statului, în timp ce asanarea monetară ne ajuta la eliminarea de pe piață a bancnotelor infectate cu mii de bacterii si viruşi, deci a banilor murdari. Bancnotele sunt cele mai infectate instrumente financiare de plată, pe care omul le mânuie zilnic și trebuie retrase de pe piață, periodic, apoi distruse. Noul tip de coronavirus, ca și multe alte mii de boli, se pot răspândi cu ușurință prin circulația bancnotelor. În legătură cu necesitatea asanării monetare, știu foarte bine ce au de făcut ministrul Sănătății si Guvernatorul Băncii Naționale, pentru a menține sub control sănătatea publică. Așadar, în atari situații, logica ar fi următoarea: banii scripturali și banii digitali sau banii electronici, de pe un card preplătit, sau pe un smartphone, să primeze în efectuarea plăților curente, iar lichiditățile pe piață să fie cât mai puține, sau deloc. Cu câț sunt mai puțini bani lichizi pe piață, cu atât crește gradul de civilizație al unui stat modern.

Mă voi apleca asupra cenzurii pozitive, văzând-o nu ca pe un atac la libertatea presei, ci ca pe o măsura absolut necesară de protecție a informațiilor statului pe timpul stării de urgență. Căci starea de urgență pe care o traversăm cu toții, acum, se datorează unei amenințări globale, numită pandemia coronavirus. Acțiunea acesteia din urmă nu face diferență între rase, etnii, culturi, religii, regimuri politice, statut social or între superputeri și mari puteri ale lumii.

Urmare faptului că și în România situația epidemiologică indică o creștere masivă a numărului de persoane infectate, a fost decretată instituirea stării de urgență pe teritoriul naţional, timp de 30 de zile, începând cu 16 martie 2020.

În atari situații, pot să apară alte riscuri și alte amenințări, pe fondul celei principale, toate generate de către un adversar perfid, abscons și ascuns, instruit să acționeze în asemenea ocazii. De aceea, instituțiile de forță ale statului trebuie să-și multiplice capacitățile de răspuns, trecând, de îndată, la promovarea unor măsuri de contracarare a acțiunilor subversive, desfășurate de către un adversar potenţial care, folosindu-se de această pandemie catastrofică, să treacă la acțiuni de erodare a autorității statului, determinându-l pe acesta să acționeze conform dorințelor sale. Pe timpul stărilor de urgență, serviciile de informații desfășoară o sumă de acțiuni, cu specific contrainformativ, pentru verificarea și cercetarea prealabilă a unor informații transmise  spre publicare către presă, radiouri și televiziuni, edituri, studiouri de film, platforme on-line. Aceste informații sunt transmise, de regulă, de către persoane, grupuri, agenții specializate, agenți de influență, spioni, diplomați, jurnaliști spre a difuza mesaje exotice cu conținut agresiv, defetist, manipulator, care să împiedice funcționarea normală a societății românești și să diminueze din forța publică a statului. Pentru că adversarii istorici de la est, muscalii, continuă să ne atace și să ne invadeze, mediatic, pe nenumărate canale de știri. Propaganda rusă se face cu ajutorul platformelor web tradiţionale, ca Sputnik de pildă, dar si prin video-uri care devin virale, postări virale pe rețelele de socializare. Autorii sunt buni profesioniști, dar și trolii specializați în fake-news-uri. Toate aceste mesaje sunt destinate a produce fisuri adânci distructive la nivelul societății româneşti. În același timp, inamicii media induc percepţii diferite pe relația României cu partenerii ei strategici din spațiul Euroatlantic, încearcă să slăbească poziția României în UE, iar la final, să dirijeze toate aceste lucruri în interesul politicii externe a Moscovei.

Propaganda, dezinformarea și manipulările prin fake-news sunt dirijate direct, sau indirect de Moscova împotriva României și a Republicii Moldova. Subiectele predilecte ale propagandei ruse în România sunt cele legate de  „globalistul Soros”, de „statul paralel”, de „problema LGBT” și a „imigraţiei” necontrolate, de pericolul de moarte al „fracturării hidraulice”, pentru gaze sau petrol de șist, pe teritoriul României. Urmează la rând „România stat de rangul doi în UE”, „NATO și costurile mari ale acestui sistem de securitate”, „riscurile prezenței armatei americane pe teritoriul României”, „România, colonia Occidentului”, „portul Constanța la schimb, pentru admiterea în spațiul Schengen”.

Aleksandr Dughin, ideologul lui Putin la Kremlin, și-a construit în România o rețea de influență puternică printre diverși oameni de cultură, istorici, politicieni și lideri de opinie care împărtășesc euro-scepticismul, eurasianismul, anti-occidentalismul, sau au legături cu nostalgici sovietici provenind din fosta Securitate sau fostul PCR. Un fost premier român, dă o mână de ajutor în această direcție. A devenit și mai activ mai ales după eliberarea sa din închisoare. Ipochimenul adună filoruși din partide politice, de prin primării, de prin parlament, de prin universități roșii, mulți dintre ei bine plasați la vârful puterilor statului român.

Rușii dispun în România de un număr însemnat de agenţi de influență. Ei sunt recrutaţi din rândul liderilor de opinie, persoane cu prestigiu universitar, ştiinţific, cultural. Tehnicile de recrutare sunt cele standard: şantajul/compromiterea/banii („fiecare are un păcat ascuns”) sau cumpărarea („fiecare om are un  preţ”). Agenții de acest fel sunt activi la radio și televiziuni, pe internet/reţele sociale, în presă. Propaganda rusă este activă prin lansări de carte rusă de propagandă. Editorialiștii „Platformei Web Sputnik” prezintă autori de carte și de poezie, promovează comentatori pe bloguri si site-uri naționaliste, anti-UE, anti-americane si anti-occidentale.

Operaţiile de influenţă strategică ale Rusiei se desfășoară pe întreaga linie Intermarium, de la M. Baltică până la M. Neagră și mai ales pe spații cu vorbitori de limbă rusă. Principalul obiectiv al propagandei ruse este acela de a crea în rândul populaţiei țintă un curent de opinie care să pună presiune puternică asupra oamenilor politici români, pentru ca aceştia să ia decizii conforme cu dorințele Federației Rusiei. Unii dintre agenți au fost dirijați către Parlamentul și Comisia Europeană.

Dacă mutăm privirea către vestul țării, s-ar părea că vom întâlni o altă criză, acum mocnită, ce va debuta, probabil, fie concomitent cu pandemia COVID-19, fie în prelungirea ei. Este vorba despre epidemia virusului T-100 (Trianon -100). Răspândirea acestui virus va fi făcută pentru reînvierea Ungariei milenare. Această acțiune va fi precedată de noul marș triumfal iredentist, intitulat „Trianonul și Ardealul”, al cărui refren muzical va fi inspirat din jurământul hungarist „Nem!  Nem! Soha!” (Nu! Nu! Niciodată). Dirijorul marii orchestre al radicalilor unguri va fi Orbanul lor, Victor, ținând în mână „bagheta Fidesz”. Din alcătuirea orchestrei urmașilor lui Atilla, nu va lipsi „Corul călugărilor franciscani”,  de la Șumuleu – Ciuc, dirijat de pastorul reformat și upgradat, László Tőkés. Vom aplauda mai apoi și un neobosit interpret de ceardașuri xenofobe, în persoana rapsodului popular, Kelemen Hunnor, care va a cânta la ocarina secuiască, „Hora de la Ditrău”, dedicată băjenarilor srilankezi. Căpetenia UDMR-ului este arhicunoscută în Ardeal pentru textele sale muzicale antiromânești, niciodată cenzurate. C-așa-i românul!

Avându-se în vedere asemenea invazii mediatice și crize iredente este necesar ca  întreg Sistemul Național de Informații să-și concentreze cenzura și acțiunea informativă, Urbi et Orbi, pentru protecţia intereselor naționale de securitate. În primul rând, se va avea în vedere operaționalizarea de măsuri pentru păstrarea confidenţialităţii informațiilor, la toate nivelele ierarhice militare și politico-administrative, pe întreg spaţiul informativ – operativ românesc. Urgențele vor fi acele măsuri de identificare a punctelor vulnerabile prin care s-ar putea scurge informaţii către entități străine. Se vor stabili informativ acţiunile grupurilor civice, paramilitare şi de sabotaj (dacă există) care ar putea acţiona în afara zonelor afectate de pandemie (contrasabotaj).Pe mai departe, se vor lua măsuri de protecţie a tuturor factorilor cu funcţii de răspundere în stat, civile și militare, precum şi a informaţiilor (contrasupravegherea). Totodată, împreună cu subunităţi de ordine publică, vor organiza, până la detaliu, riposta psihologică şi informaţională (antidenigrarea). Confruntările asimetrice vor deveni tot mai evidente.

Cenzura ar putea reprezenta un instrument și o măsură de asanare a informației pletorice, fiind legată direct de acțiunea contrainformativă  și de protecţia informaţiilor. Ar putea fi introdusă doar pe timpul stării de urgență, pentru ca statul să aibă sub pază și apărare fluxul informativ național pe care adversarul din afară și din interior l-ar putea ataca. Cenzura poate fi necesară în această direcție, precum şi pentru controlul moralului populației, care trebuie să fie totdeauna bun, adică ridicat.

În aceste momente fierbinți ale stării de urgență, structurile de informaţii defensive vor trece urgent la desfășurarea de operaţii de contrainformaţii, care vizează apărarea obiectivelor de importanță strategică şi prevenirea acţiunilor forţelor ostile care pot declanşa acţiuni de război al informațiilor, informațional și hibrid. Având de partea lor sprijinul populației și al presei românești de toate culorile,  serviciile de securitate vor proceda la reținerea persoanelor sau grupurilor de persoane cu manifestări violente, care îndeamnă populaţia să nu respecte autoritățile și sa participe la acţiuni ostile statului român.

Decretul președintelui, printre altele, ne atrage atenția asupra furnizorilor de servicii de găzduire și furnizorii de conținut că sunt obligați ca la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o rețea de comunicații electronice ori stocarea conținutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conținutul respectiv se promovează minciuni mass-media, intoxicări și știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție împotriva acțiunilor acestuia.

Cenzurarea spațiului public și mediatic cu ajutorul „Sfântului Click” este determinată de faptul că și-au făcut apariția pe piața online calupuri de ştiri false, iar o serie de televiziuni, sub imperativul libertății de exprimare, încalcă prevederile decretului, continuând să ignore linia de informare oficială adevărată, singura care trebuie să ajungă la cetățean nealterată și lipsită de comentarii abrazive, tendențioase.

Unele televiziuni, cu excepția celei oficiale, cu voie și fără voie, manipulează, dezinformează, intoxică, mint și transmit zvonuri, știri false, fabrică eroi de carton, sfidând regulile impuse de actele normative specifice stării de urgență.

Tot acest spectacol televizat de inducere în eroare a privitorilor izolați de coronavirus, are toate șansele de a se înscrie în prevederile legii penale. Românii sunt bombardați de un val imens de informații false tocmai acum când e nevoie de mai multa autoritate, de mai multa solidaritate a cetățenilor, de mai multă coeziune națională. Este inadmisibil să ne izbim de asemenea proiectile mediatice incendiare, fabricate în laboratoare politice clandestine. Moderatori TV, transformați în acuzatori publici, ne spun că puscăriabilii cu nume grele sunt nevinovaţi, că Justiţia este a statului paralel, că procurorii sunt vânduți și numiți pe criterii politice, că judecătorii sunt incompetenţi și dau soluții la comandă politică, că actualul guvern este de scursură și alcătuit din străini de neam și de țară,  incapabil de a gestiona criza. Autorități care își fac treaba, dar nu sunt pe placul unor jurnaliști ai axei răului, sunt pe cale să fie sfârtecate în fața unui asemenea năvalnic atac public. Se exacerbează proasta guvernare, iar înaltele oficialități, de la preşedinte în jos, sunt tratate bășcălios, cu dispreț, etichetate drept iresponsabile, declarate rebuturi politice, creându-se, astfel, falii între populație și autorităţile statului, exact ceea ce își dorește adversarul din umbra care, stând la pândă, asmute presa în contra statului.

Cenzura, de-a lungul timpului, s-a folosit, din plin și a fost motivată, sinistru, de către diverse regimuri politice,  punându-se, în realitate, botniță presei.  Libertatea presei nu trebuie restrânsă sub nicio formă pe timpul Ordonanțelor Militare, pentru a nu-i lăsa pe cetățeni surzi și orbi. Indiferent de criză, cetăţeanul nu poate fi privat de dreptul la informare, iar presa trebuie să meargă la război cu mijloacele sale.

Pentru ca să poată lucra în liniște și să poată lua decizii bune, guvernul are nevoie de liniște, precum și obligația de a coopera și conlucra cu presa, pentru ca împreună să ofere opiniei publice știrea adevărată, verificată și verificabilă, pentru a se păstra și apăra echilibrul moral al acestei nații. Iar sursa oficială a guvernului, Grupul de Comunicare Strategică, este la dispoziția mass-mediei tot timpul. Acesta poate oferi toate răspunsurile de care presa are nevoie. Iar purtătorii de cuvânt să fie profesioniști desăvârșiți și să-și facă treaba bine, în locul guvernanților, colaborând strâns cu mass-media și în măsură să răspundă întrebărilor gazetarilor indiferent cât de incomode sunt, iar demnitarii, în scaun, să fie prezenți acolo unde este cel mai greu pentru țară, deoarece ei au pe umeri povara întregii țări și trebuie să o scoată din acest iad, cu orice preț.

Jurnaliști cu pretenții nu trebuie să abdice de la niciuna dintre cele mai importante virtuți, specifice lor – independența și imparțialitatea. Rolul nobil al presei nu trebuie să devină unul ignobil, așa cum fac unii confrați. Parte din gazetari, puțini la număr, au devenit vânători de adevăr trunchiat, infatuați, aroganți și greu de stăpânit, un fel de „ciocănari de presă.” Cu astfel de modele, adevărul își pierde din substanță și contur, fiind umbrit de prea multă ficțiune, îngropat prea adânc într-o mare a minciunii. Cui aduce servicii acum o astfel de conduită jurnalistică?

Respectul pentru adevăr şi informarea corectă a publicului sunt imperativele supreme ale jurnalistului, iar în situații de cumpănă pentru țară, edecarul din presă trebuie să devină „soldatul condeier” care să o apere. Un jurnalist luptător, contondent, dedicat luptei pentru adevăr trebuie să aibă în ranița sa de campanie știrea adevărată, dar și propria-i cenzură, nefiind nevoie de una impusă prin Ordonanță Militară. Așa cum sunt retrase bancnotele bolnave de pe piață, tot așa trebuie extrași jurnaliștii strâmbi din spațiul mediatic de către camarazii lor de luptă, sau respinși de marele public, prin refuzul de a-i citi, vedea și asculta. Ar fi un fel de asanare mediatică naturală și necesară.

 

1 comentariu

neacsum 06-04-2020 - 12:26

Cine a practicat odata pupin-turismul, nu se poate dezbara.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult