Asii Intelligence-ului Militar

Ad Dywaniah a fost ani buni resedinta unei mari unitati a Coalitiei conduse in Irak de SUA, pentru pacificarea societatii marcate de dureroasele amintiri ale epocii lui Saddam Hussein si de atacurile insurgentilor locali.

Tocmai aici au actionat unii dintre profesionistii Intelligence-ului din Armata Romaniei. Cea mai interesanta apreciere a eficacitatii conationalilor nostri – compatrioti carora niciodata nu li se vor arata public chipurile – in acea zona a teatrului de operatii irakian l-a avut un general polonez. La intalnirea cu un inalt demnitar militar roman – aflat acum in misiune la Cartierul General al NATO, din Bruxelles -, care a fost trimis sa inspecteze trupele dislocate atunci in mai multe campusuri aliate, instelatul polonez a tinut sa remarce:”Domnule general, este suficient sa va spun ca, atunci cand mi se raporteaza aparitia unei agitatii pe strazile orasului Ad Dywaniah, il chem imediat pe comandantul contingentului roman. Acesta isi trimite rapid expertii in localitate, care, prin mijloace specifice imi asigura, in cel mult jumatate de ora, toate datele necesare pentru a lua masuri adecvate restabilirii ordinii in  Ad Dywaniah”.

La vremea cand asistam la acest moment de fair-play, intre doi aliati ce abordau transparent realitatile unui teatru de razboi imprevizibil, nu stiam un detaliu important. L-am aflat mai tarziu, in Capitala, la dialogul matinal menit a face periodic un tur de orizont asupra prioritatilor trupelor romane, din tara si din teatrele de operatii. Un veritabil brainstorming, unde si superiorii care pun intrebari si cei care le ofera raspunsuri spun lucrurilor pe nume. Fara menajamente. Este un duel cerebral care ar merita, candva, sa constituie pretextul unui film artistic cu nimic mai prejos decat cele initiate de Pentagon, pentru a demonstra opiniei publice americane cum iau deciziile liderii lor militari, in situatii de criza.

In cadrul acelui brainstorming ii venise randul ofiterului care reprezenta Intelligence-ului militar, ca sa raporteze modul cum se executa rotatia  trupelor noastre in teatrul de operatii din Irak. Cel indrituit sa puna intrebari l-a intrerupt brusc:”Si chiar nu  aveti nicio problema?” Cel intrebat a amutit. S-a rosit. Si dupa cateva secunde a replicat calm, dar cu o voce scazuta:”Unii dintre baietii nostri de acolo, aflati la final de misiune     s-au oferit, in mod voluntar, sa mai ramana sase luni in desert, desi au acasa familii cu copii. Asta doar pentru a raspunde solicitarii aliatilor de a nu fi lipsiti de cei mai buni specialisti in acest domeniu, din acea parte a teritoriului irakian. Si trebuie sa va informez ca militarii nostri pot           intr-adevar sa afle rapid tot ce se misca in zona, fara a atrage atentia diferitelor forte paramilitare”. S-a lasat o tacere semnificativa, pe timpul careia toti cei aflati in jurul mesei l-au privit admirativ pe camaradul de la Intelligence…

Am scris aceste randuri din respect pentru un adevar care trebuie cunoscut. Infiintarea Centrului de Excelenta a NATO, in domeniul HUMINT&CI, la Oradea, nu constituie  un act de caritate, un gest menit a compensa eforturile trupelor noastre expeditionare. Este o victorie nationala bazata pe recunoasterea, de catre aliati, a unei expertize  comparabile cu aceea a americanilor, englezilor, francezilor si germanilor. Competitori ce beneficiaza de bugete corespunzatoare faimei si eficacitatii propriilor  structuri de Military Intelligence.

Cu toate acestea, au mizat si pe sprijinul fortelor speciale romanesti, in spatiul ex-iugoslav, in Afganistan si in Irak. Considerandu-i pe asii nostri de neinlocuit…