Acasa Opinii Au F(ost)16

Au F(ost)16

scris de Marin Neacșu
1.084 Afisari

Nu e vorba de filmul  istoric turnat prin 79 sub regia lui George Cornea, dar ar putea fi titlul unui alt film serial isteric turnat în zilele noastre cu ”actori” foarte bine cunoscuți publicului de azi, sub regia Unchiului Sam.

Episodul pilot se pierde în negura timpurilor, unii spun că s-ar fi turnat în decembrie ’89, dar scenariul sigur a fost scris cu mult timp înainte. Oricum episodul  a fost o coproducție a celor mai grele ”case de filme” din lume, și amintesc doar pe cele mai cunoscute, KGB, CIA MOSSAD, fără însă a le neglija pe cele ale altor țări vecine care au pus umărul și șoldul, alături de cele 3 pentru ca ”șoldăr bai șoldăr” să termine cu pretențiile unora de a se crede independenți financiar de ”lumea bună”.

Așa cum spuneam, scenariul fusese scris și aprobat cu mulți ani înainte, marionetele alese cu grijă, regia pusă la punct, trucajele făcute ca la carte, așa că ”măcelul” celor 60000 de victime, și dramele curgeau ca Ozana pe vremea lui Creangă.

Episodul 1, care a avut  ca scop scoaterea din film a actorilor din episodul pilot, a avut ca marionete ”oamenii adâncurilor” cu un scenariu horror care a sensibilizat publicul spectator extern, căci serialul se adresa comunității internaționale și era normal,  atâta vreme cât vorbim de o coproducție a celor mai mari case de filme. Trebuie să oferi ceva și sponsorilor nu ? Episodul a avut succes ”de casă” dar și din partea criticilor s-a bucurat de opinii pozitive și așa s-a ajuns să se schimbe garnitura actorilor principali, Păcălici a fost înlocuit cu Țapul.

Episoadele următoare s-au bucurat de varietate, diversitatea subiectelor aducând consacrarea serialului. Pentru cei care au prins și își mai amintesc renumitele coproducții româno/franceze cu actorii lor și caii noștri, menționez că s-a trecut la activitate în toată regula, în care noi am asigurat tot, și bani, și resurse, și actori, și platourile de filmare în cadru natural, și  spectatori plătitori, totul,  mai puțin scenariul, regia și producția. Nu se putea să asigurăm tot, trebuia să le lăsăm și partenerilor ceva nu ?

Vă mai amintiți probabil episoadele ”Cofariu” ”Flota”, ”Sinucigașul”, ”Dottore” și multe altele care au ținut multă vreme ocupată prima pagină a criticilor de film dar și a revistelor de can-can autohton ? E adevărat eram la începuturi, acuma aceste filme nu mai sunt la fel de gustate. S-a trecut la scenarii  elevate, cu subiecte cu bătaie lungă, dar printre ele s-au turnat și episoade cu tentă ”Charlie Chaplin”, adică cu actori muți,  în alb-negru, căci și negrul e o culoare totuși nu ? Unde mai pui că filmul nu doar s-a vizionat pe întuneric dar a și fost turnat în beznă, benza minții.  Din seria ”mută” s-au turnat episoadele ”capra fără iezi” ”pădurile fără copaci”, ”președintele fără țară”,”țara fără resurse”,”cetățenii fără viză”, ”virusul fără origini”, ”vaccinul fără rost”, foarte gustate în marile capitale euro-atlantice. Acuma se toarnă mai multe episoade:”armata fără apărare”,”pensionarii fără pensii”, ”justiția fără balanță” și lista poate continua.

Am intrat recent în posesia scenariului unuia din episoadele noii serii, care include armata și vă pot spune că e, privit din afară, eclatant. Închipuiți-vă că ai o armată fără doctrină și industrie  de apărare, fără strategie, fără strategi, fără tehnică, fără învățământ real militar, care scoate din școli manageri fără cunoștințe militare, fără militari, fără rezervă, fără resurse, fără legi, fără demnitate, fără respect, fără viziune, care merge pe băjbâite, reacționează pompieristic doar când lipsurile ies la lumină și și atunci doar de ochii lumii, ca să nu zică lumea că nu avem armată. Conducerea ei, plecând de la primul comandant până la cel din fruntea CSAT, nu dă doi bani pe pregătirea ei și a teritoriului pentru apărare, după 34 de ani de ”transformări” a adus-o la sapă de lemn, nu mai are nici praf de pușcă, nici măcar cai de lemn, căci pur și simplu nu le pasă,  ne apără scutul și articolul 5.  Deși  guvernele se laudă că acordă 2,5% din PIB pentru armată, acești bani nu se duc nici pe ”calitatea vieții personalului”,nici pe instruire, nici  pe înzestrare, deși se fac contracte și proiecte la greu. Acești bani intră în buzunarele firmelor de armament agreate de strategici  sau a unor ”dealeri”, interpuși, care mai întâi încasează banii apoi caută gunoaiele pe care să le livreze, dar deja consumate sau incomplete, pentru a căror ”upgradare” trebuie să scoți alți bani astfel încât practic plătești marfa la preț dublu iar când o primești te trezești că e depășită și trebuie să iei alta. Exemplu:

  • În 2010, România, după o noapte furtunoasă în SMG la ceas de noapte, decide cumpărarea a 24  F-16  second-hand, din ”excedentul” armatei portugheze dar cu acceptul producătorului, supărându-i pe cei de la Eurofighter, dar și de la Saab care oferiseră aparate noi aproape la același preț, bașca 
  • După 3 ani de discuții și reproșuri, dar și presiuni diplomatice, în 2013 se semnează contractul cu portughezii pentru jumătate din cele visate. Cum s-a decis, s-a plătit, urmând ca avioanele să fie achiziționate în rate, dar numai după ce erau ”retehnologizate”, revopsite și se făcea instruirea personalului navigant. Contractul a fost semnat pe 628 milioane euro.
  • În 2016, primele 6 F-16 ajung în România, deci după 3 ani de la semnarea contractului și 6 de la manifestarea intenției de cumpărare. Bine că nu după 20.
  • În 2019, România mai comandă 5 F 16 la portughezi, ridicând zestrea la 17.
  • In 2021 ajungea în țară ultimul F16 Falcon din Portugalia. După 8 ani. Opt ani în care România a rămas practic fără apărare aeriană lucru menționat chiar de cel care ne lăsase și fără flotă și era președintele CSAT la vremea declarației, în 2010.
  • După numai un an, în plină criză economică, politică, pandemică și militară, în noiembrie 2022, suntem anunțați că România a semnat contractul pentru achiziționarea a încă 32 de avioane F-16, dar de data asta de la norvegieni. Valoarea contractului, 388 milioane euro. Norvegienii nu ni le dau direct, ci și ei prin interpuși, cu acordul guvernului SUA, că așa e frumos, mai trebuie date niște onorarii,  crește TVA-ul nu, fiecare intermediar mai adaugă și el câte ceva, ca să fie masa bogată. Ai zice că, în sfârșit, cineva s-a gândit să înzestreze armata română, dar un bob zăbavă. Deși se spune că avioanele vor fi livrate în 2 ani nu ni se spune când vor fi operaționale și când vom avea piloți pentru toate. Bineînțeles în dulcea tradiție românească banii înainte, ca la bordel. Nu știu dacă mai e cineva, vre-o firmă cât de mică, care să nu știe ce mărinimos este MApN, cum dă el bani înainte, pe NV. Cred că suntem singura țară din lume care cumpără vechiturile de azi la prețul de ieri cu livrare la Sfântu-Așteaptă.
  • În septembrie 2023 ministrul apărării ne anunță că s-a ”deschis” un nou centru de instruire a piloților F-16 dar… încă un bob zăbavă: centrul va instrui și piloții ucraineeni care încă nu au F-16 în dotare. Pe ce avioane se vor intrui Ucraineeni? Păi noi de ce le-am cumpărat, să ne dăm doar noi cu ele? Nu e frumos, ucraineenii să meargă în concediu în Europa cu Audi, Volvo, iar în aer cu MiG-21. Nu frate, să se dea și ei cu F-16 nu ? Vreți să știți ce se întâmplă cu tehnica occidentală primită și folosită de Ucraineeni ? Eșuează. Într-un articol apărut în The Wall Street Journal, un analist militar spune că tehnica blindată pusă la dispoziția ucraineenilor nu a făcut față pentru că a fost prea sofisticată. El explică mai departe că blindatele respective, Leopardurile și celebrele Abrams nu au făcut față luptei în terenuri minate. Probabil  ele erau făcute să lupte împotriva infanteriei, cel mult a blindatelor mai mici și mai proaste, eventual de carton, nu în teren desfundat sau minat, nuuu, doar pe asfalt prima-ntâi, la parade.  Nu comentez ce a fost în capul producătorilor de armament, dar bănuiesc ce a fost în capul celor care le-au exploatat: ”de pomană au venit, de pomană să se ducă”. Știți ce se întâmplă când cineva folosește o sculă care nu e a lui, a împrumutat-o sau a primit-o de pomană: nu îl interesează ce se întâmplă cu ea, o lasă în voia sorții, nu îl interesează dacă ruginește sau se strică. Slăvit fie numele lui James Martin, inventatorul sistemului de catapultare a  piloților, căci cam așa se va întâmpla cu avioanele ajunse pe mâna piloților ucraineeni.  Să nu creadă cineva că vom sta noi cu 49 F-16, iar frații ucraineeni cu niciunul. Unii poate cred că Ucraineenii vor fi dotați de Unchiul Sam cu F16, din excedentul lor.  Ete ciuciu! Întrebat dacă Congresul SUA va sprijini fondurile suplimentare necesare pentru a-i ajuta pe ucraineni să desfășoare avioanele mai avansate, Lloyd Austin  secretarul de Stat al Apărării SUA a spus că „este un efort internațional” iar:  „ceea ce cred că veți vedea că colegii noștri caută să facă este să stabilească un fond, astfel încât alte țări să poată contribui la acest efort general”. Bineînțeles, ”colegii” români vor fi primii care vor cotiza și vor  ceda cel puțin parțial, pe cele funcționale vașnicilor luptători ucraineeni, fie și măcar pentru instruire, pentru că …și acuma vine bomboana pe colivă:  
  • La nici un an măcar de la semnarea contractului pentru cele 32 de ”noi”F-16, pe 26 Septembrie 2023 MApN trimite Parlamentului o scrisoare cerând aprobarea să cumpere, tot cu plata în avans, că avem bani, nu ne tocmim, 48 de avioane F-35, care vor costa 6,5 miliarde dolari. Uraaaa, de când le așteptăm, aș putea spune că din primul război mondial. Da, dar … mai aveți boabe? Încă un bob zăbavă, că e ceva putred aici. De ce să cumpere România 48 F-35 când încă nu le-a primit nici pe surorile mai mici și nu are nimic, dar nimic pregătit pentru ele, nici piloți, nici piste, nici întreținere, nici reparații, nici mecanici, nici nimic-nimic ?Când intruim noi cel puțin 100 de piloți? Păi până DUPĂ 2030 avem tot timpul nu? Dar de ce ne-am grăbit noi ACUMA să cumpărăm F-35 care vor ajunge cel mai devreme după 2030 și tot în tranșe care se vor împinge până prin 2040? Închipuiți-vă  că în prin anii 80, ați fi comandat să vi se repartizele un tv color fabricat în a1970, care să vă fie livrat în 2010. Bună afacere nu ? Ce să mai vezi la el în 2010? Uite așa au făcut cei din MApN acuma.  Au comandat și vor plăti în 2023, dacă nu cumva deja au plătit, niște avioane promoție 2006, din care vor primi PROBABIL CEL MAI DEVREME  primele aparate prin 2031, ultimele prin 2040, pe care vor trebui să le exploateze cel puțin 15 ani, adică exact când vor avea efectul sabiei lui Zorro. Ce afacere este asta, și în folosul cui? Al nostru, al armatei române în niciun caz. De ce s-a făcut totuși această afacere?  Pentru că … atunci vor fi demne de noi și noi suntem singurii care cumpărăm cu banii jos, viitoare ciurucuri.  După ce în 2018 și 2022 livrările de F35 au fost suspendate ba din cauza unor pompe de carburant, ba din cauza unor magneți fabricați în China, uite că pe 18 septembrie 2023 SUA a reușit performanța de a admite că celebrul  F-35 Stealth, devine invizibil nu doar în zbor ci și la sol. Nu mai reiau cazul, dar după catapultarea pilotului, avionul s-a ”ascuns” atât de bine încât nu l-au văzut nici radarele, nici oamenii, Pentagonul apelând la ”oameni de bună credință” să anunțe dacă îl găsesc pe undeva. Cică nici tranponderul nu era pornit, ”NU SE ȘTIE DE CE”. Eu știu de ceee, eu știu de ceeee, dar nu vă spui. Păi la noi, cine merge cu transponderul pornit, ori e prost, ori nu-l găsește.  
  • Ei, acuma înțelegeți de ce cumpărăm noi F35? Nuuuuuu? Să vă spun eu:
  1. Când vor ajunge la noi vor costa de 10 ori sub prețul de achiziție dacă nu cumva am putea fi plătiți să îi scăpăm de ele. Noi ne asigurăm de acuma că le luăm, că atunci o sa fie concurență mare, iar MApN ar putea pierde contractul în fața lui Bercea Mondial.
  2. Au prea multe hibe. Chiar Seful Statului Major al US Air Forces – generalul Charles Brown – a spus in aprilie 2021 ca F-35 este precum un Ferrari, nu este o masina de fiecare zi ci trebuie condus/zburat doar duminica si nici macar in fiecare duminica…  ;
  3. Noi suntem obișnuiți să ne arăm ogoarele cu miguri și tancuri, așa că aratul sau semănatul cu F35 ar fi doar o simplă fiță;
  4. La noi când cade ceva din cer, armata este imediat informată de populație (vezi cazul Plauru, sau, mai nou Galați) chiar înainte de a cădea, și chiar dacă conducătorilor ei le trebuie 3 zile să ”aknowledge”. În plus, la căutare participă chiar ministrul, treaba nu e lăsata așa la mîna oricui, iar activitatea e coordonată de un medic, cel care se ocupă și de arși, și de innecați, și de vii și de morți;
  5. Până să ajungă la noi, se va renunța la fabricarea lor deci și a pieselor de schimb, așa că trebuie să ne grăbim să dăm banii.  

Acesta este scenariul episodului ”Avem un avion, ce facem cu el? ”Nici nu știu la ce categorie să îl încadrez, filmul,  căci privit din afară e o comedie spumoasă, privit dinăuntru e o dramă, dar privit pur și simplu este o bătaie de joc.

Ce este  foarte interesant în toate aceste coproducții este faptul că fondurile nu sunt asigurate de producător, actorii principali sunt plătiți ieftin, asigurându-li-se doar postul, ei având grijă de propria agoniseală, dar nu trebuiesc compătimiți, au ei grijă să nu plece cu mâna goală de pe scenă. Decontul tuturor cheltuielilor, plata scenariștilor, regizorului, actorilor,se face de către spectatorii autohtoni, adică cei care asigură tot, de la resurse, costumație, transpirație, peliculă, recuzită, salarii, prime, la  consumabile.

Singurii care nu se consumă, orice s-ar întâmpla cu ei sau cu viitorul lor, sunt plătitorii. Ne-am transformat fără să vrem, aproape fără să știm, în spectatori. Suntem o țară de spectatori/plătitori care asistă la drama propriei existențe mestecând floricele din porumb, că semințe de floare de soare nu mai avem. Amar de noi, dacă s-ar face un nou film cu Mărgelatu, ce ar mai sparge el în fălci?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult

BREAKING NEWS