Cred că expresia cea mai elocventă a neseriozităţii politicii româneşti o constituie recenta tevatură legată de dna Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor.Rochiile Domniei-Sale par a fi făcută din hârtie de turnesol şi cine le atinge, fie şi în treacăt, îşi defineşte imediat identitatea politică: acid sau bază. Baza e, desigur, la dl Băsescu şi e greu de presupus că dânsul o va sacrifica de dragul replicilor acide ale lui Victor Ponta sau în virtutea aşa zisului moratoriu pe care l-ar dori instituit până la Crăciun, moratoriu care seamănă mai degrabă cu caragialeana „lege de murături”.
Asta pe de o parte. Pe de alta, nici Opoziţia nu mi se pare mai brează în asemenea împrejurări, insistând până-n pânzele albe pentru schimbarea din funcţie a dnei Roberta. Căderea moţiunii de cenzură le va fi dat pesediştilor şi peneliştilor amarul gust al înfrângerii; dar o înfrângere de proporţii nu poate fi compensată prin mărunta victorie a debarcării fostei miss. Da, doamna şi-a numărat deputaţi mai abitir decât Ghiţă Pristanda steagurile, cu un cinism care transformă o femeie frumoasă, cum e dânsa, într-o scorpie. Însă ce mare brânză dacă în locul său ar veni o Sulfina Barbu sau mai ştiu eu cine? S-ar schimba ceva? Nicevo!
Dacă Opoziţia vrea să câştige ceva, atunci ea trebuie să-şi concentreze toate eforturile pentru blocarea sau modificarea actualei variante de Lege a Educaţiei. Dacă n-o va face, atunci s-ar putea ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să aflăm că poporul român s-a format undeva între Târnovo şi Ruse, iar Glad, Gelu şi Menumorut n-au fost trei voievozi, ci trei cai păscând singuratici prin Transilvania.
