Avem nevoie de alți lideri, avem nevoie de competență, caracter, curaj!

Ferește-mă, Doamne, de prieteni, fiindcă de dușmani am eu grijă”. Cam asta îmi vine în minte privind la ceea ce se întâmplă în lume, acum când sub ochii noștri se desfășoară, de câteva zile, cea mai dramatică modificare de poziționare în politica externă din ultimii 50 de ani.

 

De mulți, prea mulți ani, ori de câte ori sunt confruntați cu provocări în viața internațională, politicienii români au aceeași soluție: se aliniază. Este adevărat că nu cu oricine ci doar cu cei cu care împărtășesc aceleași principii și valori, adică doar cu SUA și UE.

Că o fac din teama de a-și asuma responsabilități, din neștiință, din comoditate sau din slugărnicia ce le-a fost de folos toată cariera, nici nu mai contează. Liderii lumii occidentale, la rândul lor, până de curând păreau mulțumiți de noi, ne băteau pe umăr, ne primeau în vizite oficiale de 15 minute, ne mai dădeau unul o șapcă, altul o diplomă, o strângere de mână, o fotografie, ba chiar unii ne lăsau să le și spunem pe nume.

 

Dar acum SUA, prin președintele ei, a decis că interesele de astăzi sunt mai importante decât principiile și valorile de ieri. O schimbare atât de radicală încât intri automat în disonanță cognitivă, neputând să cuprinzi cu mintea abordări atât de diferite, la distanță de doar câteva săptămâni. Astfel, pe foarte multe teme importante, de la securitatea colectivă la inteligența artificială, de la războiul din Ucraina la relația cu Rusia, de la taxele vamale la revendicări teritoriale, între Washington și Bruxelles s-a deschis o prăpastie. O prăpastie care ne va obliga la opțiuni.

De această dată clare și hotărâte. Și mai ales în interesul nostru. Greu cu aceiași impostori care au fugit toată viața de responsabilități reale. Și, mai ales, greu când încă nu știm care este interesul nostru național, deși îl întâlnim în mai toate discursurile politicienilor români.

 

Sună rău, dar poate că aveam nevoie de un asemenea semnal, atât noi cât și Europa. Poate acum vom înțelege că am mers prea mult și prea docili în trena SUA.

 

Că am renunțat la valori care erau ale noastre, că am importat crize care nu erau ale noastre. Pentru mine opțiunea este clară și nu poate fi alta decât UE, dar cu o Românie cu altă atitudine, cu demnitate, cu voce. Și mai cred că Europa ar trebui să își propună să devină un adevărat pol de putere în lumea multipolară ce se naște, după cum România ar trebui să devină un lider regional, o țară ascultată și respectată în ansamblul statelor continentului, una care să nu mai rămână niciodată în fața unei uși închise atunci când înăuntru se discută viitorul continentului.

 

Dar pentru asta avem nevoie de alți lideri, avem nevoie de competență, caracter, curaj!