Avem si noi caracatita!

Cred ca membrii clientelei politice din Romania s-au uitat cu compasiune la caracatita Paul, cea care, cu tentaculele ei, a ghicit, în proportie de 80%, numele echipelor castigatoare la Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Cu compasiune, deoarece bietul animal nu traieste decat un an si patru luni, nu i se permite sa aiba o partenera fiindca sexul i-ar scurta viata, asa ca nu va prinde Campionatul European din 2012. (Asta n-a împiedecat-o sa-i ajute pe unii sa faca avere, precum pe acel întristat editor german care a doua zi dupa eliminarea, prezisa de Paul, a nemtilor de catre spanioli, a scos o carte cu titlul „300 de retete pentru a prepara o caracatita”; cartea s-a vandut ca painea calda).

Daca sarmanul Paul va sucomba nu peste multa vreme, caracatita romaneasca, în schimb, traieste bine-mersi. E înfloritoare, uriasa, are tentacule peste tot si stie s-arunce prin acte cerneala ca sa scape de urmaritori. A îmbratisat industria, agricultura, bancile (Bancorex-ul, de pilda), agentiile guvernamentale, SIF-urile, si, binenteles, fotbalul. Însa spre deosebire de caracatita de la Oberhausen, caracatita romaneasca nu ghiceste dinainte victoriosii. Ea asteapta ca o echipa (PDL-ul, PSD-ul, PNL-ul) sa castige si-abia apoi îmbratiseaza si toaca teritoriul învingatorului. (Despre caracatita UDMR nu vorbim, fiindca ea e un animal de padure care se hraneste cu lemnul din Harghita si Covasna). În buna traditie a speciei, caracatita romaneasca îsi poate schimba cum vor muschii ei culorile: poate sa fie portocalie, rosie, albastra, verde. Are deja douzeci de ani si nu da semne de îmbatranire. Douazeci de ani – atata a prezis ca-i va trebui Romaniei sa ajunga în randul tarilor cu adevarat democratice  un alt pui batran de caracatita – Silviu Brucan. Numai ca Brucan a dat între timp ortu’ popii, iar caracatita noastra e mai vie si activa ca oricand. Poate ca e eterna.

(articol aparut in numarul 14 al saptamanalului ziuaveche.ro)