Băsescu şi frica de UDMR

 Ce se întâmplă în lumea politică românească , ce se întâmplă în PDL, ce se întâmplă în România? . Nimic nou, nimic neprevăzut, nimic din ceea ce toţi cei care trăiesc prin cercurile politice fie că sunt politicieni, susţinători, sponsori, analişti, comentatori, sau formatori de opinie  să nu ştie. 

   Şi totuşi, deşi piesele de şah se cunosc – asta ca să fim în ton cu trendul zilelor- toată lumea se preface mirată, îşi pune întrebări şi caută răspunsuri la întrebări puse de dragul de a arăta lumii cât de pătrunzători sunt. Oamenii politici şi cei legaţi în mod direct de ei se prefac că nu cunosc legile politicii şi se prefac miraţi de câte o mutare sau alta a „adversarilor”. Când sunt întrebaţi şi nu vor să răspundă la întrebări, dau vina pe disciplina de partid sau pe echidistanţă, pe separarea puterilor în stat şi neamestecul în  treburi care nu îi privesc, ca şi cum viitorul ţării sau siluirea legilor şi împilarea amărâţilor  de jos, nu trebuie să îi intereseze. 

 Domnul Băsescu, sacrificatorul şef al ţării, omul care este gata oricând să sacrifice pe oricine atunci când situaţia o cere, indiferent câte  servicii i-a făcut înainte, dă declaraţii de la o zi la alta care „ surprind” pe toată lumea. Când  adună membrii partidelor de guvernământ pentru consultări,  dându-le indicaţii asupra a ceea ce trebuie să facă, uitând că este preşedintele  tuturor românilor, un preşedinte apolitic şi echidistant – zice Constituţia, nu eu – când spune că nu îl mai interesează ce fac  şi că nu mai speră nimic de la ei, când îi cheamă iarăşi la discuţii, luându-i pe rând, de la cei mai mari, la cei mai mititei, încercând astfel să vadă în ce măsură îi mai poate controla, cât îi mai sunt de fideli şi pe cine mai poate conta.Unii se fac că nu înţeleg de ce i-a chemat şi stă la discuţii cu eşalonul doi, respectiv şefii judeţeni ai partidului unic. Să fie chiar atât de criptat mesajul prin care le arată marilor cârtitori din PDL că este gata să le găsească înlocuitori?

     De fapt nu îl interesa cine îl sprijină, ci doar cine îi e împotrivă, ca să poată să folosească pârghiile de constrângere, intimidare şi control. Dosarele DNA sunt pregătite. Diplomatul  cu butonul roşu e la Băsescu. Cei care îl susţin se ştiu . Sunt toţi cei lipsiţi de personalitate, care au găsit în el omul forte, omul care nu se teme de nimeni şi nimic, omul care îi protejează atâta timp cât îi curăţă hainele de scame, omul care ei nu au fost şi nu pot fi niciodată pentru că sunt prea slabi, prea laşi şi prea mici. Aceştia stau pe lângă şefu, se împăunează de fiecare data când sunt băgaţi în seamă, îi pupă tălpile, îi mătură aleea, îi slugăresc pupilele, ştiind că viaţa lor depinde de acest super om, care a dovedit de atâtea ori că nu se teme de nimeni şi nimic. 

   Acest om, când a simţit că UNPR-ul începe să murmure în front, l-a chemat la ordin să îi arate că totuşi el este comandantul suprem.

  Când în PDL au apărut cârtitori, i-a chemat la ordine,  ca să le amintească cine conduce partidul. Dacă vor fi ruperi şi ieşiri  din front? Totul depinde  cât de mult este dispus Băsescu să meargă cu intimidările. Amărâtul de Păsat şi afacerea Vămile este doar un avertisment că este gata să dea cu oricine de pământ, chiar dacă e membru de partid  atunci când este nevoie, pentru a-şi păstra scaunul. Toţi au recepţionat semnalul, şi Păsat şi Blaga şi ceilalţi membri de partid şi ziariştii şi analiştii şi duşmanii (mai ales duşmanii) şi moderatorii tv . Dar e atât de bine să faci pe prostul şi să inviţi pe post alţi oameni care fac pe proştii şi se fac ca încearcă să priceapă ce a vrut să spună Băsescu cu  cutare gest sau replică şi gugulanii stau cu ochii lipiţi de ecranele tv că să se „lumineze” şi să afle primii ceea ce nu ştiau. Abureli.  Nimic nu e nou, nimic nu e de neprevăzut sau indescifrabil.

   Mai nou, se spune că Traian Băsescu e în căutarea unui prin ministru. Şi uite că iar se miră televiziunile ce l-a apucat, dacă a decis să renunţe la Boc, dacă chiar doreşte să schimbe ceva şi cât anume, şi mai ales, pe cine vrea să pună în locul lui. Doamne, să fie analiştii noştri chiar aşa de nepregătiţi încât să nu priceapă mesajul? Da , Traian Băsescu  nu dă o ceapă degerată pe Boc, este gata să îl decarteze fără să clipească atunci când plecarea lui îi va aduce un avantaj sau când păstrarea lui devine prea periculoasă. Dar încă nu e momentul, Băsescu nu se teme decât de mulţime . Şi deocamdată nu sunt frământări. Şi îi mai e frică de UDMR. Îi e frică de ceea ce va hotărâ congresul UDMR şi toate aceste vânzoleli  nu sunt altceva decât un mesaj transmis către  şefii şi electoratul UDMR că este gata să dea jos cu oricine va fi considerat la un moment dat o piedică în faţa bunului mers al coaliţiei. Iar Boc şi măsurile  luate de acesta (bineînţeles la indicaţiile lui Băsescu ) reprezintă la această  oră  o   ameninţare la adresa  majorităţii parlamentare.  Băsescu este  gata să îl  sacrifice pe el sau   orice alt ministru, numai  să nu piardă   majoritatea . Îl  poate schimba  pe Boc, poate schimba pe oricine din guvern poate pune numai tinichigii pe posturi ministeriale, cu  cât mai   nepregătiţi cu  atât mai  bine pentru el, dar el să rămână  acolo,  să trăiască bine .