În Decembrie 89, pe când Ceauşescu se afla în vizită în Iran, în Timişoara, un pastor reformat, cu sarcini mult mai pământeşti si mult mai aproape de Timişoara decât cerul, dădea foc României într-un plan bine pus la punct de ”sfinţi” cu gânduri necurate.
În 90, pe când românii credeau că odată cu Ceauşescu au scăpat de toate necazurile şi vor trăi liberi ca în occident, cei care preluaseră frâiele ţării dădeau asigurări celor ce puseseră focul, că sunt ”oameni de bine ” şi vor respecta democraţia şi indicaţiile occidentului.
Timp de 20 de ani, pe când românii aşteptau să prospere şi să o ducă mai bine, Europa se uita în grădina lor şi socotea cam în cât timp va reuşi să îi ajute pe români să ”scape” de greaua moştenire a regimului comunist.
Prin aceiaşi ani ai comunismului, pe când românii de rând se uitau pe furiş la poze cu zgârie nori şi maşini străine, în ROUEN, un alt român, dar mai special, îşi incendia vasul provocând astfel incendierea altor 38 de nave, pentru a şterge urmele traficului cu armament.
Mai târziu, mult mai târziu, pe când aceiaşi români se luptau cu nămeţii şi protestau împotriva tăierilor de salarii, ajutoare, pensii, indemnizaţii, sporuri, un alt om special, numit de curând prim ministru, recomanda românilor leneşi şi puturoşi să strângă cureaua în timp ce el cheltuia 10 miliarde pe prostiuţe, adică forfecuţe, piepteni, puf-puf, creme şi plasturi anti-opărire şi anti-bătături, din banii puturoşilor.
Astăzi pe când toate aceste lucruri sunt ştiute sau scoase la iveală,românul priveşte la televizor, îi trage un comment pe facebook şi se culcă răcorit, mulţumit că există câţiva nebuni care se plimbă în locul lor pe lângă Cotroceni şi îi creează ocazia să spună la o adică, că şi el a luat atitudine şi nu a fost pasiv.
3 comentarii
E posibil ca Ceausescu sa nu fi stiut de traficul cu arme facut cu vaporul condus de Basescu, iar intreaga afacere sa fi fost a mafiotilor care conduceau Securitatea.
Ceausescu pierduse controlul asupra tarii, de cand ii legau cu sarma de bobinaj merele in pomii din livada, respectiv de cand au suit muncitorii cu macaraua sa vopseasca cu catran pamantul din malul de cariera de carbune, sa nu se prinda Ceasca ca acolo nu se produce nimic.
Prin anii ’80 se zvonea ca in orasul Motru ar fi existat un grup de braconieri (un medic, niste directori, niste politisti, etc) care isi facusera la Cugir o arma cu amortizor (ca a mafiotilor), cu care vanau (in general caprioare) in padurea care e pe traseul Motru-Tg. Jiu (parca Bujorascu se cheama). La un moment dat unul din grupul de braconaj s-a rasturnat cu motocicleta pe serpentina care traversa padurea si cand a venit lumea sa-l ajute, i-au descoperit arma pliata sub geaca de piele. Securitatea a tacut malc, ca sa nu afle Ceasca. Nimeni nu a fost arestat. In halul asta isi bateau securistii joc de Ceasca (care se ramolise total).
@ BATATURI cu STRIGATE STRAMOSESTI ! +Dacă lui Adolf Hitler i se umezea spielhosenul cînd la microfonul Reichstagului se acupla cu masele populare căzute în delir, putem spune că Traian Băsescu a avut parte de o experiență oarecum asemănătoare căci, futut în cur și ras în cap de șapte milioane de cetățeni, abia la Bruxelles fu cuprins de o fericire post-coitum, juisînd fără întrerupere în fața jurnaliștilor români.
Vremurile cînd se plimba ca un maidanez printre picioarele liderilor lumii occidentale înaintea fotografiei de grup s-au dus pe apa sîmbetei, fiindcă de data asta l-am văzut pe președintele României ieșind din budoarul doamnei Reding înalt, brunet, cu ochi albaștri și cu peruca lui Hemingway pe piept. Iar ca o confirmare că-n urma referendumului s-a metamorfozat într-un adevărat erou al Europei – acolo unde a scuipat poporul a pupat domnul Barroso personal.
Oamenii de știință autohtoni n-ar trebui să rateze această oportunitate căzută din cer, pentru că, transformată rapid în energie verde, fericirea insuportabilă a lui Traian Băsescu ar compensa din plin scumpirea carburanților. Predispuși să facă rezistență prin cultură, liderii useliști s-au retras ca mistreții la temelia stufului, mînați de spaima microfoniadei noastre naționale. De-aci încolo, toate partidele politice își vor programa congresele prin mlaștini și pe cocioace, departe de urechea dezlănțuită a marinarului, ca dovadă că, în vreme ce flăcăii slăninoși ai pesedeului își dezvăluiau nurii socialiști în fața cameramanilor pe un teren de fotbal, bătrînii complotiști conferențiau pe șestache în papură, șușotind printre rizomi cu ochii pe antenele bondarilor.
Să sperăm că pe „garantul democrației“ pe aceste meleaguri, cum frumos l-a zugrăvit un poet român, îl va mînca din nou în bumbureață și o vom auzi pe Angela Merkel, care i-a fost parteneră în ultimul tango la Bruxelles, strigînd din toți bojocii, aidoma acelei văduve de domnitor, „Rușinatu-m-a păgînul!“. EBUN POYETUL PORTOFEL cu ULTIMUL tangou la BRUXelles !
Comments are closed.