Beția puterii şi lepădarea de Satana

Continuă alergarea pisicii. Tot mai multă lume urmărește pista Regele Mihai și tot mai puțini sunt interesați ce se întâmplă cu Harcom ( Harghita, Covasna, Mureş). Se pare că obiectivul a fost atins. Presa , intelectualitatea, opoziția, toată lumea s-a aruncat după piatra aruncată în fântână de Băsescu. Mamă, ce de cercuri. Sunt cerute păreri de la istorici, unii aleg ocazia să se lepede de Satana, după ce o perioadă au jonglat cu alcoolul puterii și la propriu și la figurat. Până și domnul Vladimir Tismăneanu, tatăl condamnării comunismului la comandă Băsistă, forțat de insistența presei, se simte nevoit să blameze forma, dar nu conținutul declarației domnului Băsescu.

Domnul Cristoiu, la rândul său, se simte obligat, așa din conștiință profesională, să declare că nu a fost nimic premeditat în discuția respectivă, de parcă l-ar fi acuzat cineva. Din acest punct de vedere, precizarea domniei sale este cel puțin curioasă.

Domnul Cărtărescu, alt simpatizant al marinelului, se confesează duios, regretând gafa prezidențială pe care o găsește  nepotrivită. Domnul Cărtărescu e supărat de răbufnirea prezidențială, de faptul că a scos porumbelul, nu de faptul că președintele gândește așa. Ca și domnul Tismăneanu, se simte forțat de împrejurări să se delimiteze într-un fel de declarație ca să se păstreze în trendul societății, dar nu poate să spună mai mult, ca să nu îl supere pe șefu. Cu alte cuvinte și  cu ….sufletul în Rai. Că așa-i românul.

Să mai adăugăm aici alți ”iluștri ” care au cochetat cu puterea, după care, nemaisuportând  grosolănia celui ce ”împinge” copiii, ia telefoanele ”țigăncilor împuțite”, persiflează ”păsăricile”, s-au retras, sunt sigur, nu fără părere de rău după ce gustaseră din nectarul Zeilor? Nu e cazul. Nu e cazul, pentru că oricum faptul că s-au lepădat de Satana, nu le micșorează vina de  a fi lucrat cot la cot cu el, dându-i girul lor de ”sfinți”. Va urma un alt val de lepădători, mai ales că uite, Curtea Constituțională a dat tonul, respingând Constituția lui Băsescu, e  adevărat, parțial, dar a făcut-o. Da domnilor, a făcut-o, dar ia vedeți care puncte? Nu cumva cele în ce aveau niște interese personale? Așadar nu împotrivirea față de Băsescu sau conștiința i-a animat, ci grija față de sufletele, averile și situația lor, deci un principiu pe care și Băsescu îl înțelege și respectă.

Așadar, mare atenție, Băsescu nu e căzut, nici măcar lovit, și chiar dacă ar fi, atunci ar mușca și mai rău.

Nici proaspăta decizie a UDMR de a amâna regionalizarea nu poate fi considerată o înfrângere, deși personal cred că suferă enorm. Decizia ne arată clar că UDMR-ul și Băsescu au un punct comun la care nu renunță nici unul nici altul: BEȚIA PUTERII. Băsescu o dorește, UDMR-ul o adoră. Cât va ține acest mariaj? Greu de spus. Pentru Băsescu regionalizarea era necesară ACUM. Altfel, adio putere la viitoarele alegeri. Maghiarii însă își pot permite să  aștepte. Pentru ei oricum va veni momentul de glorie, indiferent cine va câștiga alegerile. Ei sunt conștienți că USL nu va rezista mult timp după alegeri și că indiferent ce ar fi, toate partidele au nevoie de ei pentru formarea unei majorități precare sau covârșitoare. De aceea, își pot permite să aștepte. Ce va face Băsescu? Greu de spus. Va încerca să forțeze mâna? Va juca la cacealma ? Va aștepta o carte mai bună? Nu prea mai are mult timp. Poate va încerca un act disperat. Timpul îl presează. Nu își poate permite să lase impresia că e lovit. Dacă apropiații îl văd, fie și cu grumazul plecat, a zburat puiul cu ața, să te ții lepădări.