Boc, eternul

Bunul meu prieten, poetul Dinu Adam, mi-a explicat deunazi la un pahar de vorba de ce nu renunta Traian Basescu la Emil Boc: nu doar din cauza supuseniei neconditionate a acestuia din urma, un „yesman” infatigabil al Cotroceniului, ci mai ales pentru ca in toate aceste luni de guvernare pedelista, Matelotul Atomic a stiu sa-l transforme pe micul ardelean in principalul acar Paun pentru toate efectele dezastruoaselor masuri ale Puterii.

Ce-i drept, mai rar un asa bun incasator: oricate castane i-ar da in cap Opozitia, sindicatele, o „anumita parte a presei” etc., Emil Boc isi continua imperturbabil vorbirea-i rapida, „sudica”. Sigur ca lumea si-a dat seama ca dansul nu este decat o clona liliputana, o portavoce minuscula a presedintelui tarii, un secund al lui, dar ca prim executant al ordinelor venite de la comandant, el va fi primul tap ispasitor. Pentru ca e greu de crezut ca oricine ar veni in locul lui va suporta in acelasi hal tutela sufocanta a lui Traian Basescu. Intr-un anumit fel, amandoi au nevoie unul de altul, e o relatie aproape trofica, ca fel precum cea stabilita intre fiorosul crocodil african ce sta cu falcile deschise si o pasaruica vioaie care-i curata resturile carnivore dintre dinti. Iar crocodilul nu va clampani scurt decat atunci cand vor fi indeplinite toate conditiile ca pasaruica sa fie sacrificata.

Asa ca daca nu se va intampla o minune parlamentara sau una sindicala, nu vom conteni sa numaram guvernele: Boc VI, Boc VII, Boc VIII…

Articol aparut in numarul 23 al saptamanalului ZIUAVECHE.RO.