Când nu juri pe Coran, Allah nu râde-n barbă | Ziua Veche
Acasa Opinii Când nu juri pe Coran, Allah nu râde-n barbă     

Când nu juri pe Coran, Allah nu râde-n barbă     

scris de Teodor Seran
3 afisari

Pe  7 noiembrie 2012, la ceremonia de investire în funcţia de Ministru al Sănătăţii, Raed Arafat a avut în faţa lui, pentru rostirea jurământului, Coranul şi Biblia.  Nu a jurat nici pe Coran, nici pe Biblie, alegând să jure cu mâna pe Constituţia României. Din  înaltul cerului, mult deasupra norilor, ALLAH a văzut refuzul acestuia de a depune jurământul în credinţa musulmană, murmurând ceva de neînţeles în barbă.

Seran Dacă pentru mulţi români cu creier de bibilică, Raed Arafat este considerat un semizeu, odată cu trecerea anilor se conturează tot mai puternic presupunerea că acesta este doar un „coţcar”, care nu are nimic de-a face, cu  ALLAH, ci doar cu Zeii Banilor. Aşa cum a evoluat cariera lui Arafat până în anul 2016, se poate bănui faptul că încă de la sosirea lui în România, Arafat a prestat un „joc  dublu”, dedicat realizării şi finalizării „unui plan B”, caracterizat de pragmatism şi influenţat puternic de dorinţa de îmbogăţire. Ne aflăm în faţa unui personaj cu două feţe: o faţă publică, deschisă către ajutorarea promptă, în caz de urgenţă, a oamenilor aflaţi în situaţii critice şi o altă faţă, ascunsă publicului, a omului care devorează  banul public prin sacrificiul interesului public. Personajul public şi-a creat o aură de om extrem de corect şi super dedicat vieţii şi sănătăţii oamenilor.

Limbajul lui Arafat este întotdeauna hotărât, neezitant şi fără fisuri şi vrea întotdeauna să convingă ascultătorii, că ceea ce face  este marcat de competenţă, responsabilitate şi fidelitate pentru cei aflaţi în suferinţă. Ceea ce face acest personaj public este întotdeauna marcat de infailibil şi nu poate fi combătut sau cercetat.  Când este luat la „bani mărunţi”, personajul devine agresiv în limbaj şi colţos, se supără şi refuză să mai comunice.

Comportamentul Secretarului de Stat la Ministerul Sănătăţii este marcat de un narcisism exacerbat, la formarea căruia au contribuit rând pe rând doi Preşedinţi ai României, pereni în funcţie.

În anul 2003, Ion Iliescu îi acorda acestuia „Ordinul Naţional pentru  Merit în Grad de Cavaler”, pentru ca în 2005 Traian Băsescu să repete această „mărinimie” oficială, acordându-i lui Arafat ” Ordinul Naţional pentru Merit în Grad de Ofiter”. Oare ce contribuţie importantă a adus naţiei române, acest doctor sirian, într-o perioada relativ scurtă, de 6, respectiv 8 ani, pentru a fi „cadorisit”, cu aceste decoraţii importante ale statului român?  Preamărirea şi ridicarea pe un soclu mult prea înalt a lui Arafat  are ca punct de plecare Palatul Cotroceni, de unde doi Preşedinţi români  au vrut să fie „pe val” şi originali, prin acordarea unor înalte ordine ale României unor oameni aflaţi en vogue.

Crearea SMURD nu reprezintă nici o faptă de eroism, în slujba României şi nici pe departe un sacrificiu suprem, pentru binele civic. Pentru înfiinţarea şi funcţionarea SMURD, Arafat a beneficiat de sprijinul instituţiilor româneşti de specialitate şi de bani publici. Doar ideea aparţine acestui Doctor, nicidecum funcţionarea  şi dezvoltarea în timp a SMURD. Şi atunci: de ce să îl considerăm pe Arafat un Zeu? De ce l-am suit pe un piedestal? Mai ales că viaţa a demonstrat că acesta  este incompetent profesional, nefiind  capabil să se ocupe de funcţionarea ireproşabilă a SMURD. Sub conducerea sa, SMURD nu a reuşit să salveze viaţa unor oameni aflaţi în situaţii critice. În Munţii Apuseni, pe Lacul Siutghiol, în munţii în care s-a  prăbuşit planorul, la Clubul „Colectiv” şi recent, la Clubul „Dinamo”, SMURD-ul condus de Raed Arafat nu a reuşit să alunge Moartea.

De fiecare dată, Secretarul de Stat din MAI, a refuzat să îşi prezinte demisia negăsindu-şi nicio vină pentru tragediile petrecute. De fiecare dată, Prim-miniştrii aflaţi în funcţie au dat dovadă de laşitate şi indecizie, fără a-i cere acestuia să demisioneze din toate funcţiile deţinute, ca autor-cel puţin moral!- al morţii unor oameni. În ultmul interviu acordat îşi apără pretinsa nevinovăţie, dublând această atitudine neonorantă prin tupeu maxim: Nu este vina mea că personalul Ambulantei „Puls” a avut în geantă adrenalină expirată! Vina le aparţine în exclusivitate acestor oameni!”. Autorizaţia de funcţionare a firmei „Puls” a fost semnată de Raed Arafat ceea ce implica şi efectuarea unor controale periodice. Acest lucru este evident că nu s-a efectuat.

Opinia publică românească trebuie să răspundă la cel puţin trei întrebări legate de personajul Raed Arafat şi să pună presiune ulterior pe autorităţi, în funcţie de răspunsurile la aceste întrebări:

 

  • De ce a refuzat în mod permanent, cu obstinaţie, Raed Arafat, să ocupe funcţia de Ministru al Sănătăţii?  Un posibil răspuns la această întrebare ar putea fi următorul: Scăparea „din mână” a unei „puşculiţe de aur” precum SMURD, i-ar fi tăiat lui Arafat posibilitatea efectuării unor licitaţii dubioase, capabile să aducă în urma desfăşurării lor, eventuale  comisioane extrem de „grase”. Mai ales că eternul Secretar de Stat a avut grijă să îşi formeze o echipă de „sifonare” a banului public, prin intermediul acesteia, cap de afiş fiind Andrei Gorgan, un vechi prieten din perioada studenţiei de la Cluj. În 2012  în atenţia DNA a intrat licitaţia în valoare de 3,8 milioane de euro din anul 2011 cu firma lui Gorgan, finalizată cu achiziţionare  unui număr de 1000 ambulanţe întro perioadă de 4 ani. Dosarul DNA a rămas nefinalizat şi ascuns într-un  dosar, probabil dintr- un ordin de sorginte politică. În prezent se pregăteşte o nouă licitaţie cu sume fabuloase, pentru achiziţionarea de ambulanţe, de la aceaşi firmă Gorgan, în valoare de 700 milioane lei. Cum să părăseşti SMURD-ul, pentru o funcţie amărâtă de Ministru, în care nu poţi să faci prea multe „manevre”?
  • Care este motivul pentru care licitaţiile cu sume uriaşe sunt perfectate de către Raed Arafat, cu aceaşi firmă aparţinând lui Andrei Gorgan, un vechi prieten din studenţie? Deja această asociere, ar putea fi comparată cu o mafie, menită a sifona mascat banul public! Şi se mai spune pe drept cuvânt că  altfel bagi în buzunar comisionul dat de un  vechi prieten decât de la un alt patron de firmă, necunoscut!
  • Se cuvine ca opinia publică să-i pună domnului Prim-ministru Cioloş o întrebare care nu are nici o legătură cu Hamlet: Nu credeţi domnule Prim-ministru că este timpul să tăiaţi „nodul gordian” şi să îi solicitaţi lui Raed Arafat să îşi prezinte de urgenţă demisia?

 

P.S. Pe legea Nr.544 /2001, solicităm DNA-ului  răspunsul la întrebarea: De ce nu sunt finalizate cercetările asupra licitaţiei din 2011, privind achiziţionarea de ambulanţe? Şi poate aruncaţi o privire şi pe dosarul viitoarei licitaţii în valoare de 700 milioane lei, pusă la cale de acelaşi Raed Arafat cu aceaşi firmă a lui Andrei Gorgan din Cluj ?

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult