Desantul geopolitic al lui Vladimir Putin, în capitala chineză, constituie primul test politic major al actualului premier rus, pentru ceea ce va fi al treilea său mandat, la Kremlin, după alegerile prezidenţiale din luna martie 2012. 

În mod paradoxal, anul viitor, nici Hu Jintao nu va mai fi preşedintele Chinei, nici Putin premierul Rusiei. Dar, succesorul şefului de stat chinez, de acum, îi va urma politica cu sfinţenie, doar Hu Jintao l-a ales, dintre toţi candidaţii la funcţia supremă, pe vicepreşedintele Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping.

China are satisfacţia de a fi devenit naţiunea care suflă efectiv în ceafa Americii, pe plan economic. Dar Rusia are insatisfacţia de a nu mai fi egala Statelor Unite, din vremea, de tristă amintire, a Uniunii Sovietice. Însă niciuna nu are sorţi de izbândă, separat, în dialogul cu Washingtonul, în pofida declaraţiilor relativ belicoase, de genul ameninţărilor Moscovei, generate de scutul antirachetă american, sau de felul atenţionărilor severe ale Beijingului, în privinţa drepturilor sale inalienabile, în apele maritime disputate cu aliaţii SUA, respectiv Japonia şi Taiwan.

Împreună însă alcătuiesc un tandem viabil, conform propriilor interese naţionale, aşa cum s-a dovedit în Consiliul de Securitate al O.N.U., cel mai recent caz fiind vetoul comun contra proiectului de rezoluţie vizând situaţia din Siria. Semn că atât China, cât şi Rusia, au învăţat lecţia amară a eşecului comun în Libia, unde aliaţii occidentali au reuşit înlăturarea fostului lor partener economic, preşedintele autoritar Gaddafi.

Noul acord economic bilateral ruso-chinez, semnat cu ocazia vizitei lui Putin la Beijing, prevede crearea unui Fond de Investiţii Ruso-Chinez/F.I.R.C., în valoare de 4 miliarde $. Agenţia RIA Novosti arată că la acest fond vor contribui substanţial Fondul Rus de Investiţii Directe/F.R.I.D. şi Corporaţia de Investiţii a Chinei, cărora li se vor alătura investitori străini şi chinezi. 

Pentru că, din start, F.R.I.D. aduce 1 miliard de dolari, acesta va avea dreptul de a controla managementul noii companii create, respectiv F.I.R.C., iar banca de stat a Rusiei, VEB, va deveni partenerul strategic al fondului ruso-chinez şi va asigura fluiditatea finanţării acţiunilor comune.

Şi acum vine abilitatea lui Vladimir Putin, alias Vova, în negocierile anterioare cu chinezii. De ce? Chiar dacă presei ruse i s-a explicat că nu este nicio listă cu proiecte ale fondului comun menţionat există deja o condiţie sine qua non,  a viitoarelor investiţii. Care? Nu mai puţin de 70%, din banii alocaţi, trebuie investiţi în Maica Rusia sau în Comunitatea Statelor Independente – moştenitoarea arealului teritorial al fostei Uniuni Sovietice! 

Aşa că povestea cu noua comunitate ruso-asiatică – trâmbiţată recent de Vova – poate fi bună pentru prostit presa europeană, dar nu poate păcăli nici pe liderii de la Washington D.C., cu atât mai mult pe cei de la Beijing. 

Premierul chinez Wen Jibao nu este Iulia Timoşenko, ca să accepte preţurile mari, cerute de ruşi, la gazele ce urmează a fi livrate ţării sale. Deşi Putin şi-a programat 48 de ore pentru intensele sale consultări, la Beijing, negocierile bilaterale se dovedesc a fi, pe acest subiect, conform propriilor declaraţii, extrem de dure. Chiar dacă au loc la un nivel politic fără precedent. Astfel, ziua de 11 octombrie a fost rezervată negocierilor cu Wen Jibao. Iar cea de 12.10.2011, dialogului cu Hu Jintao. Fără un compromis cu Beijingul, Rusia ar putea rata un contract substanţial cu China. 

Chiar dacă a surâs cameramanilor şi fotoreporterilor ruşi şi chinezi, Putin nu a avut cum să evite discuţia despre politica tacită a Chinei, de copiere efectivă a structurii avioanelor ruseşti de luptă şi a altor componente ale tehnicii militare naţionale. Una probată şi de recenta arestare a unui chinez – acuzat că dorea să cumpere secrete ruseşti.

Dar, Moscova şi Beijingul au şi repere comune la nivel global, precum susţinerea punctului de vedere, în Grupul celor 20, conform căruia economia globală se îndreaptă spre o nouă perioadă de recesiune. Concomitent au făcut eforturi vizibile de a spori volumul comerţului bilateral, acesta crescând, în primele şase luni ale anului în curs, cu 39,6% faţă de anul 2010. 

Wen Jibao a surprins parţial pe jurnaliştii prezenţi la conferinţa comună de presă, cu Vladimir Putin, când a declarat că Republica Populară Chineză doreşte să promoveze „un parteneriat global strategic” cu Rusia. Acesta ar garanta stabilitatea şi dezvoltarea mondială. Cu ocazia vizitei premierului rus au fost semnate tranzacţii comerciale în valoare totală de 7 miliarde de dolari, vizând domenii variate, de la minerit, la biotehnologie şi explorarea spaţiului cosmic. 

Ofensivi, chinezii vor şi mai multe investiţii transfrontaliere, precum autostrăzi, căi ferate, poduri, reţele de alimentare cu energie electrică, legături specifice comunicaţiilor şi conducte pentru livrarea de petrol şi gaze naturale. 

A reuşit acum Vladimir Putin, la Beijing, să realizeze înţelegerea strategică dorită cu China?  

Chiar dacă în anii socialismului victorios, predecesoarea Federaţiei Ruse, Uniunea Sovietică, a fost, o vreme, aliata Chinei comuniste, la ora actuală cele două state sunt, cum remarcă şi jurnaliştii ruşi, doi rivali serioşi. Atât pe plan economic, cât şi pe cel militar. 

O fi având Rusia o suprafaţă teritorială de două ori mai mare decât aceea a Chinei, cu impresionante zăcăminte de petrol, gaze naturale şi metale preţioase, dar populaţia sa nu depăşeşte 144.000.000 de locuitori. În schimb, China are locuitori de zece ori mai mulţi decât cei ai Rusiei şi o economie de cinci ori mai puternică. Rata de creştere a economiei chineze fiind şi azi de 10%! 

Pe termen lung, teritoriile nelocuite ale Rusiei vor fi o tentaţie obiectivă, mare, pentru locuitorii şi politicienii Chinei. Cum conflictul militar nu va fi soluţia favorabilă Moscovei, cooperarea rămâne singura variantă, în relaţia bilaterală cu Beijingul, oricât de mult i-ar displace asta lui Vladimir Putin. Neşansa actualului premier rus? La nivelul conducerii chineze, politica externă se proiectează pe termen lung, dar în propria sa ţară, chiar dacă va reveni la Kremlin, obiectivele relaţiilor cu vecinii se concep, după cum viaţa a demonstrat-o, pe termen scurt. 

Teoretic, Putin poate revigora Extremul Orient al Federaţiei Ruse, pentru a preîntâmpina, în următorii ani, ceea ce s-ar putea întâmpla în deceniile ce vin: migraţia paşnică a chinezilor, la nord de frontiera cu Rusia!

Şi ce ar putea să facă atunci şeful statului rus, indiferent cum se va numi el, dacă numai într-o zi ar trece graniţa, din China în Federaţia Rusă, circa 1.000.000 de chinezi civili?! 

Un răspuns empiric ar fi observaţia că, pe website-urile de ştiri controlate de Beijing, s-a răspândit îndemnul:”Învăţaţi limba chineză!” Pentru orice eventualitate…