Acasa Opinii Ce îi desparte pe români de români

Ce îi desparte pe români de români

scris de Teodor Seran
4 afisari

De când Prutul curge împărţit în două şi poate fi trecut doar cu documente oficiale, sufletul românilor s-a împărţit în două.

teodor seranFiecare jumătate poartă în ea doruri ascunse şi neîmplinite care dau naştere la tristeţi şi regrete. Ele rămân neştiute şi de-a dreapta şi de-a stânga, slăbind dragostea dintre fraţi. Care nu înţeleg de ce ai lor de peste apă nu îşi dau seama ce vor ei pentru binele comun. Din când în când, câte un poet vizionar rosteşte o fărâmă de adevăr, sau păşeşte cu câţiva confraţi peste un pod de flori efemer. Pe cele două maluri rămân în urmă speranţe trăite la temperaturi înalte şi dorinţe nemărturisite. Datorită acestei stări de spirit s-ar cuveni să dovedim curajul de a da cărţile pe faţă. Ca să ştim odată pentru totdeauna ce vrem unii de la alţii şi mai ales ce vrem toţi împreună de la soartă.

Degetul pe rană

Problema crucială pentru consângenii de pe ambele maluri ale Prutului este înfăptuirea unei noi uniri, definitive şi adevărate. Există în prezent un curent de opinie promovat de unii analişti politici şi de către o parte a presei, conform căruia prin unirea celor două ţări s-ar putea realiza o integrare automată a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. La această idee patetică achiesează în prezent şi o parte a populaţiei, deşi soluţia este falsă şi nerealizabilă. Ea păcătuieşte grav pentru că este nefondată din punct de vedere geopolitic, apologeţii ei ignorând faptul că România este în prezent o ţară membră a Uniunii Europene. Se trece cu vederea peste o realitate simplă: la vest de Prut este o altă lume, ceea ce face ca România şi Republica Moldova să fie în prezent două lumi diferite. La vest de Prut, noua lume are regulile şi pretenţiile ei specifice. Este o lume în care nu poţi pătrunde prin artificii ieftine pentru că regulile ei sunt stricte şi imuabile. Din momentul în care România a păşit în Uniunea Europeană, depărtarea dintre cele două ţări surori s-a mărit considerabil, mica falie care exista între ele până în anul 2007, anul aderării României, transformându-se într-o prăpastie. Peste care nu se va putea păşi uşor. Nici chiar directorul postului de radio „Vocea Basarabiei” nu intuieşte pericolul acesteia, opinând că se poate păşi uşor peste ea prin apelarea la „mila” celorlalte 26 de ţări, membre ale Uniunii Europene. O idee greşită care nu ar mai trebui să fie promovată. Cele 26 de ţări europene nu vor fi de acord niciodată cu această unire interstatală, dintre un stat membru ale Uniunii Europene şi unul nemembru. Pentru că s-ar încălca nişte principii fundamentale, s-ar face varză nişte tratate şi s-ar crea precedente. Pe de altă parte, Uniunea Europeană are interesele ei specifice în zona de est a Europei şi joacă o carte geopolitică diferită de aspiraţiile naţionale ale românilor. Cel puţin în această perioadă există alţi actori puternici în zonă, care vor sta la masa tratativelor cu Uniunea Europeană. Deocamdată, România şi Republica Moldova sunt mai mult ca niciodată departe de visul unirii. Acesta este rezultatul trist al laşităţii, şovăielii şi lipsei de patriotism al conducătorilor din cele două ţări la începutul anilor ’90. Şi nu în ultimul rând al configurărilor geopolitice care au avut loc în ultimii 20 de ani pe continentul european. O nouă unire între cele două ţări trebuie să rămână ţelul suprem al românilor şi nicidecum modalitatea folosită pentru a reuşi. În ultimii 20 de ani o mare bătălie a fost pierdută, dar nu şi războiul. Plecarea la o nouă luptă trebuie să înceapă de la recunoaşterea sinceră a unei realităţi potrivnice românilor. A entuziasma acum tânăra generaţie cu idei false, patetice şi nerealizabile este ca şi cum s-ar umfla cu bună ştiinţă un balon cu aer, care fără îndoială, într-o zi va exploda. Se impune o tactică nouă şi o strategie viabilă aplicabile în bătălia pentru câştigarea războiului de înfăptuire a unei noi uniri. Este necesară abordarea dintr-un alt unghi a problemei noastre naţionale. Promovarea declaraţiilor pompoase şi a manifestărilor festiviste nu mai corespunde ţelului pe care românii îl doresc cu ardoare a fi realizat: o nouă unire eternă.

Festivismul – o flacără de paie!

Sărbătoarea istoricii Uniri din 27 martie 1918 a creat în ambele ţări impresia grijii excesive pentru umflarea acelui balon artificial al emfazei naţionale, care de la an la an se vrea a fi mai uriaş şi în pericol de a exploda. Există fără doar şi poate o importanţă culturală, emoţională şi de consolidarea a identităţii naţionale generată de evenimentele care au loc în zilele de sărbătorire a Unirii din 27 martie 1918. Iată ce s-a făcut în aceste zile în România şi Republica Moldova pentru realizarea Noii Uniri: au fost organizate în tot spaţiul românesc dezbateri, conferinţe, expoziţii de fotografie, concerte, proiecţii de filme, prezentări de lucrări ştiinţifice, lansări de carte, spectacole de balet, spectacole de teatru, concerte live cu solişti, concerte live cu trupe rock, depuneri de lumânări, recitări de poezii, prezentări de alocuţiuni solemne ale unor personalităţi, spectacole a unor formaţii de dansuri moderne şi populare, slujbe de comemorare şi nelipsita Horă a Unirii. Chiar şi la Roma a avut loc o lansare de carte cu ocazia Unirii Basarabiei cu România. Trebuie să recunoaştem  că suntem un popor demn de admirat pentru ardoarea şi originalitatea cu care sărbătorim istorica Unire. Şi totuşi ceea ce facem nu este îndeajuns. Din acest peisaj  emoţionant şi compleşitor lipseşte un element esenţial: viaţa reală. Trăirile emoţionale date de un festivism emfatic exacerbat nu durează. Ce lipseşte din înşiruirea grandioasă de mai sus? Lipseşte în primul rând apelul la istorie, care ne va lega permanent, indiferent că vor exista sau nu graniţe. Lipseşte străduinţa de a ne face luntre şi punte pentru a ne cunoaşte reciproc între noi şi pentru a ne cunoaşte ţara comună. Alături de un concert rock live, oare nu ar fi binevenite şi vizite ale tinerilor la cetăţile istorice de pe malul Nistrului? Oare nu ar fi emoţionant şi de neuitat ca nişte ţărani din Poiana Mărului sau din Lunca Bradului să păşească pe malul Nistrului? Oare nu ar fi mai emoţionant şi mai benefic, ca nişte ţărani din Onişcani sau din Coşerniţa să viziteze satele româneşti din Bărăgani? Pentru ca să aducem Noua Unire mai aproape este mult mai constructiv să ne cunoaştem între noi şi să ne cunoaştem în acelaşi timp şi ţara. Este necesar să ne apropiem mai mult sufleteşte, în loc de a susţine o competiţie acerbă pentru desfăşurarea unor acţiuni comemorative din ce în ce mai festiviste şi din nefericire, din ce în ce mai găunoase.

O nouă luptă, o altă cale

Pentru a găsi o nouă cale trebuie să plecăm de la recunoaşterea sinceră a realităţii din cele două ţări şi din Uniunea Europeană. Să fim conştienţi că deocamdată ne desparte o prăpastie artificială şi că suntem încă departe de ţelul suprem, indiferent câte simpozioane am organiza. Că noi fraţii, nu ne iubim încă total şi că ne acuzăm reciproc. Că nu am învăţat încă tot din istoria noastră comună. Că uităm în majoritatea timpului că Ştefan Vodă a fost cel mai bun vreme de mai multe decenii. Că noi, cei de astăzi, urmaşii lui, putem fi la fel de buni ca şi Marele Domnitor. O nouă luptă nu poate să înceapă fără schimbarea mentalităţii de relaţionare între noi ca oameni şi ca fraţi adevăraţi. Basarabia trebuie să vină înspre România, aşa cum, în egală măsură, cei de peste Prut trebuie să  vină înspre Basarabia. La început, cu sufletul şi gândul care depăşesc orice frontieră, şi apoi, din ce în ce mai mult, prin prezenţa fizică, chiar dacă cei 35 de Euro pentru plata vizei lărgesc prăpastia. Cutremurul care trebuie să se producă în conştiinţa românilor, de conştientizare a puterii potenţiale pentru realizarea prin ei înşişi a Noii Uniri. El trebuie să producă două valuri tsunami de simţaminte şi conştiinţă comună: unul spre România, altul spre Basarabia, care atunci când se vor uni să dea naştere unui val suficient de puternic pentru a mătura din calea lui împotrivirile politice şi birocratice ale Europei. Pentru a izbândi nu ar trebui să ne bazăm pe Europa şi nici să nu aşteptăm totul de la conducătorii politici conjuncturali. Izbânda o vor aduce acei bărbaţi isteţi ai neamului, cu dragoste de români şi de ţara lor, dezbăraţi de orgolii şi de ambiţii meschine. Printre tinerii de pe ambele maluri ale Prutului există astfel de oameni. I-am văzut lângă statuia lui Ştefan Vodă la Chişinău şi lângă statuia lui Avram Iancu la Cluj discutând despre viitorul românilor. Retorica găunoasă şi patetică a falşilor patrioţi trebuie abandonată. Românii au capacitatea de a-şi clădi cu propria lor inteligenţă şi pricepere un viitor demn de trecutul lor istoric. Inteligenţa şi intuiţia unui popor în prefigurarea unui destin comun nu trebuie amorţite prin festivism şi discursuri pompoase. Este posibil ca tinerii de azi să atingă ţelul suprem dacă se vor strădui să dovedească Europei, prin implicare, persuasiune politică pozitivă şi inteligenţă diplomatică, că traversăm o perioadă marcată de o gravă greşeală istorică, care trebuie înlăturată. Acest deziderat va fi realizat doar dacă tinerii de azi vor simţi în ceafă răsuflarea de tsunami a românilor pentru români. Noua Unire nu va exista, dacă românii înşişi, printr-o conştientizare realistă a consecinţelor unui destin istoric potrivnic, nu vor genera un curent nou, atotcuprinzător pentru spaţiul românesc: mişcarea naţională „români pentru români”.

5 comentarii

Seneca 29-03-2011 - 13:00

La vest de Prut nu este altă lume, habar nu aveţi despre ce scrieţi, dar vă daţi cu părerea ca să vă aflaţi în treabă, sau aşa aţi primit indicaţie de la cine cunoaşteţi prea bine.

vasile 29-03-2011 - 13:05

Domnule ziarist spui ca in anii 90 s-a pierud o mare ocazie. Este gresit total. In anii 90 Romania abia s-a salvat pe sine. Era o tara care a daramat un regim, fara structuri democatice, fara administratie , cu o economie la pamant, cu o armata si o politie timorata, cu servicii secrete distruse, fara parlament, fara Constitutie, si dumneatta spui ca s-a pierdut o ocazie rarisima. O alipire a unei alte tarii trebuia sa se faca intrun context extern foarte favorabil, de catre o tara cu o stabilitate politica, economica si militara, or Romania nu 9indeplinea nici o conditie dintre cele enumerate. Romania abia isi tragea sufletul, dar sa mai aiba grije de Basarabia care era si ea la Pamant cu economia si avea o polulatie infometata. Asa ca nu mai strieti dobitocii politice cand este vorba despre o problema asa de importanta pentru cele doua tarii. Acum cu acceptul UE s-a putea rezolva mai usor Unirea.

Pribeagul 29-03-2011 - 21:21

Ceva s-a schimbat. Dupa 100 si de ani de la inrobirea tinutului moldovenesc de catre rusi, romanii s-au unit rapid cu tara. In acel moment tara era intr-o sitatie foarte dificila, marea parte a ei fiind ocupata de germani. Totusi, in aceste grele conditii, unire s-a facut. Acum, in conditii mult mai bune, romanii stau pasivi.

Toata lumea stie ca pina dincolo de Nistru locuiesc romani, ca este normal si pentru binele tuturor ca romanii sa se uneasca, inlaturind o nenorocire istorica.

Dar ceva s-a schimbat. Ce anume?

Sa ne amintim de…

Grigore Vieru – 13 strofe despre mankurti

Ei ne hacuira graiul
Si doina, si harta!
Ei, care astazi vâneaza
„Literatura si Arta!“
Ei datina o spurcara
Barbar si sinistru!
Ei, care astazi adulmeca
Revista „Nistru“!
Ei gâtuira pradalnici
Biserici frumoase!
Ei ne rastignira pe crucea
Lui ’46!
Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urma!
Ei ne-au scos din ograda
Vacuta si turma!
Ei au dus omul la ocna
Pentru trei ciocalaie!
Ei ne remodeleaza fiinta
Pe diferite ilaie!
Ei pe dealuri lasara
Sa navaleasca tutunul
Ca fritul cel fara de mila
Cu tancul si tunul!
Ei marcheaza locul
Unde-n tarâna manoasa
Se va craci uzina
Ca la dânsa acasa!
Ei otravesc pamântul
Si izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata sa traga
În cei care-si cer alfabetul!
Ei lingusesc strainul
Cu struguri si glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!
Ei spun ca Stefan cel Mare
Armonia urbana o strica.
Ei ne-au mintit la scoala
Ca nu avuram nimica!
Ei se urcara pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Sa ne anunte ca-n poarta
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinti, cu folosul,
Alearga în custi fericiti
Ca javra cu osul!
Ei prin lacrima graniti
Trag si-n doua o taie!
Ei, înnodatii nerusinarii!
Huideo, potaie!

Seneca 30-03-2011 - 00:05

Pentru Pribeagul, cu condescendenţă:

„Retorica găunoasă şi patetică a falşilor patrioţi trebuie abandonată.”

O asemenea retorică are autorul de mai sus, care scrie pe placul voronienilor.

jan dinu 30-03-2011 - 00:20

Neamul cesta nu mai piere
Avind un Mare Grigore
Dind in limba slove noi
Amintind despre eroi !
Trecind in absolut ..
EL acum e’n neam
Un sfint !
JD-USA

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult