Acasa Opinii Ce le face fericite pe femei?

Ce le face fericite pe femei?

scris de Mihaela Cârlan
7 afisari

Revista Tango, care şi-a schimbat sloganul – din „revista femeilor care ştiu să se mişte”, în „revistă de citit şi de iubit”, nu şi-a schimbat însă şi raţiunea de-a exista: să încerce să afle răspunsul la întrebarea din titlu.

Mihaela CÂRLANAltfel, nici grea, nici uşoară, doar superfluă. Pentru că, oricât de prietenos ar fi contextul, o femeie nu va recunoaşte decât în faţa oglinzii că singura fericire care o transfigurează şi o saltă de pe pământ într-un cer cu un număr cât mai mare îi este procurată de iubirea unui bărbat iubit.

Aşa că, nici pe 23 martie, la întâlnirea lui Alice Năstase şi a Simonei Catrina cu vreo 50 de femei care le iubesc stilul, căutătoarele de răspunsuri n-au glăsuit mai aproape de adevăr. Că  au fost invitaţi şi câţiva XY-i, altfel, nici foarte potriviţi, nici dedicaţi, nici carismatici, nici din cale-afară de cunoscători ori cunoscuţi pentru vreo iubire de-o viaţă, prezenţa lor n-a fost defel intimidantă. Dar nici inspiratoare. Gabriel Cotabiţă s-a poziţionat dezinvolt la limita ridicolului, Florin Chilian a fost vecin cu ireverenţa, Teodor Caranfil, cu umor, înduioşător de amnezic, un solist de la o trupă vag cunoscută, plat ca o farfurie de felul doi, un trainer de viaţă, vorbăreţ, didactic şi plicticos până la exasperare, un autor prea mic pentru un război atât de mare, frizând ridicolul cu lectura unui fragment dintr-o modestă replică la motivele pentru care credea Cărtărescu că suntem iubite de bărbaţi. N-am găsit oricum raţiunea pentru care femeile şi-ar fi dorit să audă de ce le urăsc bărbaţii. Sau poate că da?

Aşa încât, n-am auzit decât, pardon, platitudini şi de o parte, şi de alta. Şi nu e vina organizatorilor. Cred că, şi dacă ar fi fost un congres mondial al femeilor cu o aşa de  pretabilă temă la întors pe toate feţele, şi dacă de răspunsul onest la această întrebare ar fi depins chiar fericirea participantelor, tot nu s-ar fi pus degetul pe rană: fericirea femeilor depinde, da, de mersul relaţiei cu un bărbat. Copiii, munca, natura, colegii, prietenii, cumpărăturile, călătoriile şi orice altceva au mai pus pe listă vorbitoarele, n-au arătat altceva decât că fericirea, ca şi iubirea, are într-adevăr o sorginte bogată. Ce a rămas nespus, îngropat de mândrie ori de prejudecăţi, este că nicio fericire nu e ca cea a femeii iubite şi nicio nefericire mai adâncă decât cea a femeii neiubite. Marele necaz este că înălţarea poate fi foarte volatilă, pe când trânta de pământ, foarte durabilă.

Iar ce vrem, femei şi bărbaţi, unii de la alţii, nu ne este de fapt străin nici unora, nici altora. Fără disecţii savante pe nervi străvezii ori pe nervuri de suflet, fără prezumţia de vinovăţie ancestrală, fără ipocrizii păguboase. Avem nevoi simple. Nevoia de doi. Unu este sărac, oricât i-am căuta şi găsi tot felul de avantaje. Unu este forţat, puţin, singur, frânt, trist, nedestul. Unu este mereu incomplet. Nevoia de tovărăşie. Nevoia de îngăduinţă pentru slăbiciuni şi de admiraţie pentru puternicii. De complicitate. De îmbrăţişare. De vase de sânge comunicante. Nevoia de a adora. De a oferi piedestal unui idol pământean imperfect chiar în mijlocul fiinţei. Nevoia de bună dimineaţa la trezire. Nevoia de culcuş pentru vise şi de apăpost pentru spaime. Suntem prea vulnerabili şi trecători pentru solitudine.

Am plecat dezamăgită nu numai pentru că nu s-a vorbit drept ori înţelept ori savuros. Dar niciun bărbat n-a spus măcar o vorbă de duh salvatoare şi nicio femeie n-a vorbit măcar în treacăt despre dependenţa deloc ruşinoasă a fericirii de iubire. Ochii niciunora n-au strălucit măcar la amintirea ei şi nicio voce nu a tremurat altfel decât de emoţia vorbitului în public. Ne-animată şi tristă mi s-a părut adunarea. Poate că ne merităm până la urmă soarta de a fi aproape non-stop nefericiţi, fără deosebire de sex, naţionalitate ori rasă. Pentru că, deşi ştim prea bine cum îl putem face fericit pe celălat, uităm. Ce? Gesturile şi cuvintele începutului. Pe care nici nu le mai folosim, necum să le rafinăm. Bărbaţii vor pretinde în continuare că n-au cum să desluşească misterul feminin, deci îl vor ignora şi vor proceda cum îi taie capul. Iar femeile, refuzând să-şi accepte şi să-şi arate această minunată slăbiciune faţă de iubirea unui bărbat, vor continua să fie superioare, neînţelese, singure şi nefericite.

16 comentarii

Ciu Huhu 27-03-2011 - 14:58

Cum ”ce le face fericite pe femei?”?
Sexul si banii, ele asta vor sa aiba din belsug!

Spiridon 28-03-2011 - 20:25

lesbianule!

jan dinu 28-03-2011 - 20:29

-:))))))) EL numai asha simte …ASSperitatile ..-:))
JD-USA

Ciu Huhu 28-03-2011 - 20:55

Lesbian, da-mi nevasta ta sa-i dovedesc ca-s mascul serios cu su…a mare!

jan dinu 28-03-2011 - 04:04

Uite un raspuns :
Orice centimetru in plus cind NU e deajuns !
Sper ca ai incercat diferentele …
Un Exemplu de azi :
Am vazut azi o pustoaica anglo de 13 – 14 ani
cu-n cokolorat de vreo 23-25 , tu ce crezi c-o
multumea …..Romeo ?? Dragostea ??!
Cu subiectul asta esti incendiara …buna de racorit …
JD-USA

Bumerang 28-03-2011 - 17:18

Mai Jenica,

aici e vorba de fericire, nu de chestii simple. Apropos, autoare nu a precizat nimic despre calitatile barbatului iubit ;-).

Bumerang 28-03-2011 - 17:20

Ceeace am vrut sa spun este ca, nu exclude ca acesta trebuie sa fie puternic ;-).

jan dinu 28-03-2011 - 20:03

Cind ai noroc azi de-o femeie
Sa-ti fie partenera pentru viatza,,..
Vrajeste-o ca poet pe Cai Lactee
Imense greutati treci cu EA pe fir de atza !…

JD-USA

Spiridon 28-03-2011 - 20:24

Unu
e
Jenica
Dinu

ValVerde 28-03-2011 - 05:03

Ce le face fericite pe femei ?

ValVerde !!! 🙂

Bumerang 28-03-2011 - 17:14

… Ti-au spus ele asta? 😉

ValVerde 28-03-2011 - 18:07

Toate !!

PS: Si se știe ca femeile nu mint niciodată.

Ciu Huhu 28-03-2011 - 20:58

Femeile mint de sting!

ValVerde 28-03-2011 - 21:06

Huhule, si eu care traiam cu increderea in suflet…
Sint profund deziluzionat…
Citesc bine? Afirmi ca femeile mint???

Tu prin ce cercuri te invirti ? 🙂

Ciu Huhu 28-03-2011 - 21:16

Valverde ma invirt printre femei, vai de ele!

Baiet(EL):Numitorul comun,s-au ...reducerea la ABSURD, 28-03-2011 - 07:51

Cred, cred sincer ca …tiiiceritza este …pavata cu bune intentii,dar abordarea dezideratului comun,trebuie privita prin prisma mulitudinii si in nici un caz, prin simplificare pina la reducerea la absurd, cautand numitor comun universal valabil, panaceu s-au chiar potiune!M.C , te iubim aici in cor deschis, dar putin mai multa ,rigurozitate la abordarile preferate si la …gramatica!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult