Citesc pe blogul “Linia de miră“ al colegului Petrescu, un material legat de situaţia din Albania. Dânsul îşi pune întrebarea dacă va fi dictatură în Albania. Şi citind materialul îţi pui altă întrebare, mult mai aproape de pielea românilor decât Albania. Citind materialul, m-am dus fără să vreau cu gândul la anul 1997 când, alături de alţi militari români, am făcut parte din Detaşamentul „Sfantul Gheorghe”, detaşament de militari români care au participat la „Misiunea Alba”.
Atunci, la plecare, mă întrebam mirat cum este posibil ca un stat să se dea peste cap pentru un joc gen Caritas. Cum România trecuse peste Caritas fără scandaluri şi răzmeriţe, mă întrebam atunci ce au albanezii, dacă nu cumva a fost altceva la mijloc. Ajuns acolo, am văzut că situaţia era mai gravă decât credeam noi. Câteva lucruri m-au mirat atunci în Albania :
– Prezenţa armelor pe toate drumurile. Copii de la 10 ani în sus purtau arme adevărate, cu muniţie cu tot, ca pe jucăriile chinezeşti;
– Numărul mare de bande înarmate care susţineau ba un partid ba altul;
– Lipsa autorităţilor locale;
– Cazematele şi buncarele de beton aproape la fiecare bloc sau grup de 3-4 blocuri;
– Numărul mare de măgari şi mercedesuri. Nu alte maşini, mercedesuri. De la agonie la extaz.
– Jafurile armate împotriva populaţiei fără apărare, fără protecţie;
– Mândria localnicilor.
Detaşamentul românesc a fost dizlocat la Girocaster, în zona considerată cea mai turbulentă în care însă până la urmă au vut loc cele mai puţine incidente şi mai puţin grave. Nici un deces în zona aflată sub controlul forţelor româneşti, nici un atac la adresa forţelor româneşti, în comparaţie cu cele la adresa trupelor italiene în special. Nici un foc de armă tras asupra românilor, nici un schimb de focuri între militarii români şi localnici sau bandele înarmate care acţionau în zonă. De ce ? Pentru că românii nu au provocat niciodată, românii nu au făcut niciodată uz de forţă nici când au fost provocaţi. Şi acest lucru s-a aplicat şi în Irak, şi în Angola, şi în Afganistan, şi Bosnia, Eritreea, sau Congo. Nu este o întâmplare. Spiritul conciliant răbdător se pare că ne caracterizează. Este bine? Este rău ? Dacă ne gândim la cei care au participat la astfel de misiuni putem spune că este cel mai bun mod de a acţiona. Au fost, e adevărat, români ucişi în teatrele de operaţii din Afganstan sau Irak, dar în zone în care nu acţionau singuri, în zone în care alţii provocaseră situaţii în care atacatorii nu aveau ce aveau cu românii, decât ca parte a unei alianţe.Pot spune fără a greşi că acest spirit împăciutor al nostru ne-a ferit de multe necazuri, ne-a adus respectul celor cu care am lucrat, şi al celor în zonele cărora au fost trupe româneşti dislocate. De unde acest spirit? E de spirit conciliant, de laşitate? Răspunsul poate fi o combinaţie din toate, procentajul diferind de la individ la individ.
Cert este acelaşi spirit face românul să rabde, rabde, rabde şi să se întrebe singur pâna când. Este un paradox. Tot românul ştie că el este cel care are răspunsul la întrebare, dar continuă să o pună, aşteptând ca altul să dea răspunsul, să facă ceva. De ce ? Pentru că românul nu face nimic, nu răspunde la provocări decât din “greşeală” dacă se aude un păcănit, un zgomot suspect sau apare un incident. Aşa s-a întâmplat la Timişoara, aşa s-a întâmplat Bucureşti la celebra scenă a balconului, când totul s-a spart din momentul când s-a auzit în difuzoare un zgomot „ciudat”, care a schimbat soarta adunării. Cine a regizat acel moment cunoştea aceste adevăruri despre români şi le-a speculat inteligent. Va fi dictatură în Albania ? Nu ştiu, nu cred că se va ajunge acolo. Cine nu suportă caritasul nu suportă nici dictatura. La noi este este deja dictatură, o spun analiştii politici la tv, o spun toţi politicienii neaserviti puterii, o spun actele de guvernare, a spus-o Boc, când a acceptat sentinţa lui Băsescu după ce dăduse cu flit hotărârilor judecătoreşti. Aşa că întrebarea care se pune în cazul Albaniei, la noi e depăşită.
La noi se pune alta întrebare: care va fi zgomotul care va declanşa reacţia mulţimii ?
4 comentarii
Va pot spune care zgomote nu vor fi: zgomotul matelor chioraind, zgomotul manelelor date la maximum, zgomotul certurilor interminabile, latratul cainilor (vagabonzi si a celor care latra dar caravana tot trece !), plansetele copiilor lasati acasa in grija rubedeniilor, horcaielile batranilor lasati sa moara singuri, claxoanele masinilor pe strada, tipetele celor nedreptati (deoarece nu s-a atins „masa critica” !), „vuietul” concertat si calculat care a bagat dihonia in tara asta ! Am inceput cu acele „zgomote” care stau la baza simturilor omului insa, din pacate, nici macar acestea nu il determina pe roman sa reactioneze … Si-a creat un fel de „echilibru” existential intre cat munceste, cat smechereste, cat fura, cat este furat s.a.m.d. Nici nu mai poate face nimic daca trebuie sa respecte „democratia” si cacapitalismu’ instaurat acilea pe plantatia numita Romania ! Si, inca o data, speranta este in armata, fie ca este de aici din tara sau vine de aiurea !!!
Pentru CI-stu’ & Ciochistu’,
Motto din putul gandirii cazone: „In Germania nu va fi revolutie pentru ca in Germania revolutiile sunt interzise!” 🙂 – General Erich von Ludendorff
Amandoi scapati din vedere o chestie esentiala: Orice rasturnare violenta, asa cum o visati voi, trebuie sa aiba inainte de toate un mobil cat se poate de intemeiat. Fireste ca fiecare din voi vede rasturanrea in mod diferit: CI-stu’ are niste vise asa mai moderate sperand doar in victoria hrebenciucilor, in timp ce ciochistului, ramas mofluz cu prilejul revenirii Romaniei la democratie si capitalism, ii curg balele la gandul stalinismului & maoismului a la Phenian, cu Vadim mitraliind burghezo-mosierimea pe stadioane 🙂
Ce nu intelegeti voi e ca vesnica leorbaiala tanguita a lui Ponta & Co. despre dictatura bashinista a devenit doar zgomot de fond si nimic mai mult. Rasturnarea nu ofera alternative, sau mai precis nu ofera alternative dezirabile.
Puteti voi sa asteptati voi mult si bine cu urechile palnie zgomote si voci care sa declanseze nu-s ce miracole. Indiferent ce ar zice sondajele, cu exceptia unor dezaxati (irelevanti ca numar) romanul de pe strada nu vrea sa munceasca ca chinezu’ si nici sa traiasca ca nord-coreeanu’… Fireste ca CI-stu’ va vedea pana la urma revenirea hrebenciucilor in fruntea bucatelor, ca si consecinta ajocului democratic. Chiochistu’ saracu’ insa e condamnat sa se stinga mofluz si neconsolat…
Deci va doresc in continuare rabdare si tutun…
Bobocelule sobolanos, nu-i mai da cu gura ca un adevarat ciochist si mai bine spune-ne ce-i cu tine in wek-end de stai la ora asta pe forum ?! Nici Eufimita nu te mai suporta nu-i asa ? Ca-i tot dai cu gura la legea aia de muraturi … Nici muraturi nu veti fi mai bagat impreuna !!! Pai daca stai tot in bermudele alea si cu mucii pe piept … Mai spala-te si tu nu numai in cap ca uite iti curg mucii din cap pe piept ! Unde mai pui la socoteala si duhoarea …
Ciochistule,
‘
Chitai tu ce chitai, da’ chirai mai mult a jale. Ia mai povesteste-ne un pic cum mai merg trebile cu capitalismu’ si la ce capitole ai mai ramas mofluz si abandonat?
Ce vrei sa spui la chestia aia cu ora si week-end-ul (fa un efort si scrie pe forum dupa ce-ti iei pastilele)? Aici era dimineata. Ai ajuns deja in halul in care si adunarea/scaderea iti provoaca un efort mintal insuportabil 🙂 ?
Dupa cu iti spuneam si cu alta ocazie, Vae victis, bey mofluze…
Comments are closed.