Ce urmează să se întâmple în Republica Moldova?

Comuniştii au obţinut la Chişinău 26 de procente. Exit-poll-ul a fost zdrobitor pentru comunişti, care şi-au ţinut uşa închisă în faţa presei. Un prim semn pentru ce urmează să se întâmple, după cum a anunţat deja Voronin: există posibilitatea ca Partidul Comuniştilor să considere ca scrutinul a fost trucat şi să conteste rezultatele alegerilor. Există şi varianta prin care comuniştii să îşi asume înfrângerea şi să încerce să se transforme în social-democraţi, o idee mai veche, care nu va putea fi pusă în practică atâta vreme cât Voronin domină.

Cert este că Partidul Comuniştilor de la Chişinău a ieşit din calculele politice pentru săptămâna viitoare, cel puţin parţial. PLDM-ul premierului Vlad Filat a obţinut 34 de procente, liberalii preşedintelui interimar Mihai Ghimpu au adunat 15,6 procente, PD-ul care l-a avut drept imagine pe fostul comunist Marian Lupu şi finanţator pe Vladimri Plahotniuk a obţinut 15 procente. Alianţa Moldova Noastră a rămas la exit-poll sub pragul electoral, cu doar 3,1 procente. Până la numărătoarea finală există o şansă (mică, e drept) ca AMN să intre în Parlament.

Cifrele exit-poll-ului de la Chişinău nu permit deocamdată o previziune clară asupra condiţiilor de negociere pentru alegerea preşedintelui şi votarea unui nou guvern. Constituţia de la Chişinău spune că este nevoie de 61 de voturi pentru alegerea unui nou preşedinte. PLDM va avea în jur de 40 de deputaţi, PL – 16, PD -16, comuniştii în jur de 30 de mandate. Un lucru e clar: va fi în continuare nevoie de Alianţa pentru Integrare Europeană (cu sau fără AMN, în funcţie de rezultatul final al votului). AIE sau orice altă denumire pentru o coaliţie între PLDM-PL-PD este o condiţie esenţială pentru realizarea unei guvernări. PLDM are nevoie de ambele partide, şi de PL şi de PD. În timpul campaniei liderii acestor trei partide s-au faultat îndeajuns, deşi au încercat să ţină loviturile pe sub masă.

Din cele de mai sus rezultă o altă concluzie: va urma o perioadă de negocieri dure pentru refacerea AIE într-o nouă formă sau menţinerea ei în cazul în care AMN trece pragul electoral. Ca de obicei la Chiţinău, negocierile vor fi relativ discrete şi monedele de schimb pot fi dintre cele mai surprinzătoare. Fiecare partid din această combinaţie vine cu propria moştenire. PLDM este partidul care a reuşit să smulgă cele mai multe voturi de la comunişti – iar oamenii care au votat nu şi-au schimbat foarte mult ideile, aşa că nu sunt de aşteptat iniţiative prea bruşte ale lui Vlad Filat care va avea nevoie de o perioadă destul de lungă de timp pentru a nu crea disensiuni în rândurile propriului partid. Poziţia tăios pro-europeană şi aprig anti-comunistă a liberalilor lui Mihai Ghimpu este bine cunoscută şi a adus cel mai mare scor electoral de până acum în această direcţie. Partidul Democrat va constitui şi de această dată „balamaua” de la Chişinău după care se va răsuci coaliţia pro-democratică. Democraţii lui Dumitru Diacov (fost corespondent ITAR-TASS la Bucureşti în decembrie 1989) l-au adoptat în grabă pe fostul comunist Marian Lupu cu speranţa că vor crea o breşă în rândurile comuniştilor. În faţa nereuşitei acestui proiect, Partidul Democrat a fost „achiziţionat” de omul de afaceri Vladimir Plahotniuk care s-a implicat masiv în finanţarea campaniei electorale şi şi-a impus mai mulţi oameni pe locurile eligibile.

Configuraţia de mai sus are un potenţial conflictual, însă cei care o alcătuiesc sunt siliţi să colaboreze. Se pune întrebarea ce îşi doreşte fiecare să obţină în cursul negocierilor ce vor urma. Înţelegerea care stătea la baza alcătuirii AIE avea formula: Vlad Filat premier, Mihai Ghimpu preşedinte al Parlamentului şi Marian Lupu preşedinte al ţării. La Chişinău pârghiile decizionale majore se află în mâinile premierului, iar în calitate de câştigător al alegerilor Vlad Filat este îndreptăţit să solicite acest post. Funcţia de preşedinte al Parlamentului de la Chişinău este una puternică în perioadele de criză şi este posibil ca Mihai Ghimpu să dorească să o păstreze. Problema începe cu postul de preşedinte, care conform algoritmului anterior revenea Partidului Democrat, respectiv lui Marian Lupu. În prezent Marian Lupu nu are o prea mare influenţă în partid şi este posibil ca oamenii din partid să solicite un alt post pentru o altă persoană. Dar acest lucru se va vedea mult mai clar în zilele ce urmează.

CORECŢIE

Am făcut greşeala să-mi întemeiez analiza de mai sus pe rezultatele exit-poll-ului prezentat de PublikaTV de la Chişinău. Rezultatele parţiale din această dimineaţă dau peste cap tot ce am afirmat aici. După numărarea a 92% din voturi rezultatele arată cam aşa: PCRM – 41,1%, PLDM – 28,2%, PDM – 13,2%, PL – 8,9%. AMN – 2,1%. Traduse în mandate de deputaţi procentele de mai sus înseamnă că PCRM va avea 44 de deputaţi, PLDM – 31, PDM – 15 şi PL – 11. Practic se repetă situaţia de acum un an: comuniştii au 44 de voturi, eventuala AIE are 57 de voturi. În această configuraţie nimeni nu poate alege preşedintele fără să smulgă voturi de la gruparea rivală. Comuniştii au demonstrat de mai multe ori că ştiu să ţină rândurile strânse. O alianţă a comuniştilor cu PDM permite alegerea preşedintelui şi a unui nou guvern pentru un mandat de 4 ani. Refacerea AIE permite doar alegerea unui guvern şi numirea unui preşedinte interimar cu perspectiva unor noi alegeri anticipate (repetarea scenariului de anul trecut…). O chestiune rămâne în picioare: la Chişinău vor urma negocieri dure…