Cenzura abuzivă pregătește moartea democrației

Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a incendiat opinia publică românească, și nu numai, după ce a hotărât să coboare de pe YouTube un material video realizat de jurnalistul caracalean, Marius Tucă. Decizia, după atâția ani de democrație și presă liberă, vorbă să fie, a stârnit reacții și polemici acide, abrazive, atât din partea opiniei publice, cât și a reprezentanților presei, acțiunea fiind interpretată ca un grav derapaj al cerberilor care controlează presa și ca o incorectă aplicare a normelor audiovizualului, ceea a ce echivalează cu un act de brigandaj al cenzurii împotriva presei libere. Clasa politică dâmbovițeană nu a ieșit cu nicio reacție.

Stan PETRESCU

În schimb, CNA-ul pșolitizat, prin reprezentanții lui, în mare parte nonjurnaliști, a conchis, în unanimitate, că măsura radierii materialului video pricinos a fost una justificată, bazată pe încălcarea unor norme privind dezinformarea. Și, vezi Doamne, dâmbovițeii cenzurii au invocat, în apărarea măsurii lor abuzive, uriașele presiuni ale opiniei publice. Prin urmare, olteanul Tucă, şi-a exprimat o altă opinie decât cea a artificialei puteri politice, aflată la butoanele conducerii statului, terfelind, sărmanul de el, cu brutalitate, libertatea de exprimare, opinia necenzurată, cu toxica sintagmă numită „lovitură de stat”.

Ceea ce a făcut CNA, în toate societățile civilizate se numește cenzură. Cunoaștem cu toții că istoria cenzurii este una lungă și complexă, fiind folosită de-a lungul timpului de diverse regimuri politice, autorități religioase și alte instituții, pentru a controla și limita accesul la anumite informații, idei sau forme de exprimare care nu convin celor care dețin puterea. Presa, de la apariția ei, a pus în dificultatea orice regim politic, pentru că un jurnalist caută date și informații pe care puterea le ascunde sub pulpana etichetei de secret. Mii de ziariști au plătit cu viața curajul și îndrăzneala lor de a oferi opiniei publice știri adevărate care acuzau puterea politică de abuzuri și crime săvârșite în contra cetățenilor nevinovați.

Cenzura a existat sub diverse forme și motive, variind în funcție de contextul istoric, cultural și politic, fiind mult mai dură în regimurile totalitare, dictatoriale. România a trecut, de la Marea Unire și până azi, prin cenzura celor două războaie mondiale, apoi prin aceea utilizată de cele trei dictaturi: carlistă, antonesciană și comunistă. Din păcate, România post comunistă alunecă, prin acest caz (și nu singurul), către autoritarism și implicit către setea adâncă de reintroducere graduală a cenzurii din simplul motiv de a nu fi afectată puterea celor aflați la putere. Pierderea puterii celor josnici și abjecți ar fi o tragedie. Actuala putere este într-atât de oarbă, încât nu mai poate vizualiza consecințele măsurilor abuzive luate de cele mai înalte instituții ale statului, pe timpul procesului electoral, precum și acelea care lovesc în libertatea opiniilor și a exprimării libere a soldaților celei de-a patra puteri a statului – presa liberă.

În zilele noastre, înalta tehnologie a produs o altfel de cenzură, cea digitală devenind o preocupare majoră, chiar și pentru o clasă politică din țări cu democrație îndelungată. În multe state, guvernele controlează accesul la internet și interzic anumite site-uri sau platforme care promovează, printr-un simplu click, diverse conținuturi cu idei și curente toxice, opinii considerate periculoase sau subversive. Platformele de socializare uriașe, cum ar fi Facebook, Twitter, Instagram sau YouTube, au fost criticate pentru cenzurarea conținutului sunet și video, generat de utilizatori, cum ar fi ștergerea postărilor politice sau a discursurilor care încalcă politicile platformei, sau care critică instituțiile de putere ale statului.

În China, de exemplu, sau Federația Rusă și Ucraina, guvernele controlează strict internetul, folosind tehnici de cenzură, cum ar fi „marea firewall”, în China, metodă care blochează accesul la site-uri externe și filtrează informațiile care sunt considerate dăunătoare pentru regimul politic.

Astăzi, cenzura, deși o temă controversată, revine în actualitate, fiind administrată cu deosebită atenție între protejarea securității naționale, prevenirea discursului instigator la ură și promovarea drepturilor fundamentale ale individului, cum ar fi libertatea de exprimare, oxigenul presei libere.

În diferite țări ale lumii raportul dintre cenzură și libertatea de exprimare este privită în moduri diferite, funcție de regimul politic acceptat, cu toate că, încă din secolul trecut, multe națiuni au adoptat garanțiile formale ale libertății de exprimare și și-au dat acordul pentru o presă liberă. În 1948, la ONU, a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului, drepturile ființei umane devenind normă de drept internațional și topită în cadrul juridic național al statelor semnatare, inclusiv în țara noastră.

De asemenea, libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere a fost garantat și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și în toate constituțiile țărilor membre al UE.

Din păcate, garanțiile despre care făcurăm vorbire rămân simple cuvinte aşternute pe hârtie, în special în cazul guvernelor dictatoriale și autoritare, iar pe măsură ce înalta tehnologie a extins formele de comunicare umană, la nivel planetar, în unele state neiubitoare de democrație, mențin instrumentele de cenzură extrem de active.

Să aruncăm o privire pe cele două maluri ale Atlanticului, ca să înţelegem cum est privit acest raport între cenzură și libertatea de exprimare.

Donald Trump, după preluarea fotoliului de la Casa Albă, a declarat cu voce tare că America a redevenit o țară liberă, subliniind că în prima zi a mandatului său a semnat un decret care oprește orice formă de cenzură guvernamentală. El a afirmat că guvernul său nu va mai eticheta mesajele cetățenilor ca dezinformare și că administrația sa va lua măsuri pentru a elimina politicile pe teme de discriminare, diversitate, echitate și incluziune, pe care le consideră absurde și inutile atât în sectorul public, cât și în cel privat. De asemenea, Trump a subliniat că, datorită unei decizii recente a Curții Supreme, America va deveni din nou o țară care pune accent pe meritocraţie.

În timp ce în SUA s-a luat decizia ca TikTok-ul să funcționeze nestingherit, UE, absorbită de către rețeaua soroșistă, dimpotrivă are pe agenda sa politică deschiderea unei anchete împotriva funcționării acestuia, probabil după model chinez. Fantoma cenzurii la europenii luminatori ai lumii, secole de-a rândul, circulă liber de la Urali și până la Coloanele lui Hercule, în timp ce la americani, Constituția, reprezintă un gardian de nădejde care apăra libera exprimare și libertatea cuvântului. Aici se duc și se aduc în discuție, pe cele două maluri ale Oceanului Atlantic, implicațiile profunde ale acestei platforme digitale comunicaţional revoluţionare care a globalizat rapid schimbul de informații digitale, precum și modul în care se produce și se consumă mesaje cu un sugestiv conținut sunet și video. A devenit un instrument puternic și indispensabil de exprimare creativă a miliardelor de ființe umane, care pot mânui dispozitive inteligente, mijloace gratuite de divertisment și de socializare pe întreaga geografie planetară, toate în interacțiunea lor, având un impact covârșitor asupra vieții și stării de spirit contemporane. Toți oamenii acestui Pământ se aseamănă întrei ei, dar sunt atât de diferiți atunci când interacționează online.

UE, condusă de niște creiere înfierbântate, neomarxiste, s-a gândit să ia niște măsuri severe privitor la modul în care aceste rețele sociale, pendinte de a cincea revoluție comunicaţională din istoria umanității, influențează comportamentul unor evenimente din sânul societăţilor umane, cum ar fi procesele electorale, construcția puterilor statelor, alianțe pe criterii politice, societatea în ansamblu ei. Nu știm exact dacă această anchetă reprezintă o măsură necesară și acceptată de către toate statele membre, pentru protejarea tuturor utilizatorilor, sau o bine administrată reacție exagerată din partea autorităților europene, pentru conservarea puterii soroșiste, în cadrul UE.

Se ridică întrebări esențiale despre direcția în care ne îndreptăm și despre cum ar trebui să fie reglementate platformele digitale pentru a proteja utilizatorii fără a limita libertatea de exprimare și mai ales dacă statele membre sunt consultate.

Diriguitorii Comisiei UE, în cadrul anchetei TikTok-ului, aflați sub înrâurirea doctrinei neomarxist-soroșiste, cochetează cu cenzura aspră, pentru a-și securiza puterea și ideologia, exportând țărilor membre curentele lor politice și măsurile aferente, export in care s-au hrănit și politicienii români din vârful statului, dacă avem în vedere lovitura de berbece dată Constituției, la 06 decembrie 2025, anulând, brutal, alegerile perfect valabile. Opinia publică se inflamează, străzile se umplu de protestatari, iar fapta criminală se rostogolește în toată lumea, ca o încălcare gravă a Constituției și implicit a democrației românești. Apoi urmează anchetele judiciare abuzive, însoțite de acel spectacol de cătușe zornăind în mâna unor arnăuți în uniforme de jandarmi, precum și arestările ulterioare din rândurile oponenților suveraniști, sau din rândurile celor ce luptă pentru o democrație reală, confirmându-se astfel derapajul democrației românești. Forma democrației devine hibridă și conduce către moartea firavei a democrației postdecembriste, spre satisfacția unei puteri politice semilegitime, analfabetă politic, soroșistă, alcătuită din bolojani, ciolaci, hunnori, lasconiști-stahanoviști și alte mii de trepăduși, vopsiți politic, puși în toate sinapsele de conducere ale statului lacom și corupt. O altă explozie socială, în fața unor astfel de conduite politice, vădit antidemocratice, este de așteptat să izbucnească oricând. Pandemia antisistem este în desfășurare și va lovi în toți autorii loviturii ce au sluțit democrația.