Cine a rupt Armata in doua?

Stiti pe cine ar trebui sa cinstim azi? Pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de Biruinta, care este si patronul spiritual al celei mai numeroase categorii de forte armate – cele terestre.

In anii anteriori, pe 23 aprilie, profesionistii din Fortele Terestre Romane/F.T.R. erau in atentia conationalilor. Acestia vizitau expozitiile de armament, asistau la parasutari spectaculoase si ascultau pe ofiterii, subofiterii si voluntarii desemnati sa le explice misiunile lor – de acasa si din teatrele de operatii.

Acum? Starea de spirit reala a zecilor de mii de profesionisti din F.T.R. nu este una de entuziasm, ci mai degraba sumbra… Nu putini dintre ei se intreaba: pentru ce au cazut la datorie unii dintre camarazii nostri, in teatrele de operatii? Nu sacrificiul lor a pecetluit intrarea tarii in Alianta Nord-Atlantica? Cu precizarea – necesara pentru „baietii de mingi” ai premierului -, ca apartenenta la NATO inseamna o dotare cu echipamente si tehnica de lupta ultramoderne, un antrenament corespunzator misiunilor specifice si o retributie pe masura riscurilor benevol asumate. Romanii nu se pot plange de instruire! Pentru asta si sunt apreciati de aliati.

Dar astazi, dupa ce mii de militari si-au asumat riscul lunilor de campanie in teatrele de operatii, a le vorbi (tocmai lor!) de memoria inaintasilor – prin rostirea cuvintelor „vitejie, putere, credinta si Drapel de lupta” –  constituie pur si simplu o blasfemie guvernamentala! Asta dupa ce seful executivului a dovedit public ca nu da doi bani pe cei care au servit Patria crezand in asemenea valori. Cum? Prin obsesia sa de a-i alinia – indiferent de gradul avut – sub liniutele contabile care-i condamna la ultima umilire. Ingenunchierea materiala.

Prin promiterea unor „rente de merit” – militarilor care actioneaza in teatrele de operatii -, premierul a rupt armata in doua! Unii vor fi mentionati intr-o singura fraza, in cartea de istorie, pentru misiunile executate in te miri ce desert. Altii vor fi priviti cu indiferenta, doar au ramas acasa – langa fusta sotei. Cu rate, servituti profesionale si semnul onorific „In serviciul Armatei”  – acordat automat, din cinci, in cinci ani…

Armata cui? A presedintelui? A premierului? Sau a Patriei ocupate de impostura?

Acest articol a aparut in numarul 1 al editiei tiparite ziuaveche.ro