Acasa Opinii Cine este de vină?

Cine este de vină?

scris de Marin Neacșu
6 afisari

Trăim vremuri dificile. Nu numai noi românii, întreaga lume. Apar teorii peste teorii, soluţii, preziceri, blesteme, viziuni şi vizionari, informaţii. Lumea e debusolată. Am trecut în ultimii 50 de ani printr-o serie de transformări, am asistat la atâtea evenimente, fenomenne, incidente, accidente cum niciodată nu am fi crezut.

Marin NeacsuEste covârşitor să fii pus, ca om, ca simplu individ, să faci faţă la atâtea date, la atâtea mituri dărâmate, la atâtea fapte pe care, cu nu mai mult de 20-30 de ani în urmă, le-ai fi crezut fabulaţii. Se spune că mintea (creierul omului) este folosită doar la o capacitate de 10% din potenţial. Nu vreau să ştiu ce s-ar fi putut întâmpla dacă am fi fost capabili să folosim încă 5%.

În anii 60 masele au început să audă despre  televiziune, despre rachete, copiii se jucau şotron, săreau coarda, jucau poarca, pituluşu, hoţii şi vardiştii. Se comenta cu ochii măriţi de mirare zborul lui Gagarin în spaţiu şi despre căţeluşa Laika. Apoi au început să apară televizoarele color, calculatorul electronic, nu computerul, calculatorul. Îmi amintesc cât de mândru am fost că am reuşit să îmi cumpăr primul calculator „electronic”. Apoi, într-o avalanşă tehnică,  informaţională am început să auzim de biţi, calculatorul Felix, am trecut de la Donald şi Chip şi Dale la Superman, Batman, Console, jocuri pe computer, pagere, filme video, de la placa de vinil la CD-uri, magnetofoanele parcă nici nu au existat, pick-up urile au dispărut de pe piaţă, acum vorbim de stick-uri de memorie care pot cuprinde pe ele cât 10 computere acum 15 ani. 

Explozia informaţională nu îţi mai dă timp nici să gândeşti, nu mai poţi trece prin filtrul gândirii atâţia giga, tera,  biţi plini cu informaţii. Copiii la şcoală nu mai compun, nu mai citesc operele din programa şcolară, decât dau copy-paste la referatele existente pe net şi gata nota. Nu mai citesc opera unui scriitor, în cel mai fericit caz doar comentariul unui oarecare semianalfabet care l-a postat pe net, furat de la cine ştie cine şi îşi însuşesc ideile şi expresiile care li se păr  mai „cool” apoi le repetă profesorului la oră iar acesta nici măcar nu mai catadicseşte să îl întrebe dacă a citit  opera sau să încerce să îl facă să explice ceea ce a spus. Pe timpul lui Caragiale,  pedagogul  de şcoală nouă îşi  întreba   elevul de unde a auzit el de cometă iar acesta îi spunea că de la mumă-să. Acum profesorul nu se mai poate aventura să întrebe elevul de unde ştie sau unde a auzit ceea ce spune, pentru că  că ştie că se va lupta cu un virtual HTTP sau WWW. 

 Mergând mai departe, societatea este tot o şcoală în care elevi suntem toţi şi toţi profesori. Ca şi elevii, nu mai avem nici răbdarea, nici timpul şi nici cheful să mai discernem, informaţiile ne lovesc din toate părţile, sunt atât de multe încât nu mai ştim în ce parte să ne uităm, pe ce să ne canalizăm atenţia, de ce să ne ferim şi către ce să ne îndreptăm. 

  Stau şi mă întreb dacă nu cumva toate aceste evenimente şi informaţii primite într-un timp atât de scurt ne-au tâmpit sau ne-au pus în imposibisitatea de a mai procesa şi dacă nu cumva pedalăm în gol cu un lanţ căzut de pe roată dinţată sau atât de slăbit încât merge în gol dându-ne doar iluzia că mergem. 

  Teorii care abia au apărut la sfârşitul secolului trecut şi care păreau atât de revoluţionare încât nu au fost acceptate de unii nici în ziua de azi, mai precis “Despre evoluţia speciilor” a lui Darwin, în nici un secol au devenit nu numai învechite ci şi depăşite. Astăzi tot mai mulţi savanţi ajung la concluzia că teoria nu se susţine şi o neagă chiar dacă nu au ce pune în loc, în timp ce unii nici nu au auzit de ea, deci nu au pierdut nimic. Paradoxal, dar acest fapt nu face decât să confirme perceptul Biblic ” Fericiţi cei săraci cu duhul”. 

 În ziua de azi, Atomul este un gol, nu mai ştim ştim cum a apărut lumea, nu ştim ce este materia şi cum apar obiectele, dacă sunt formate din atomi goi, nu ştim dacă Big Bangul  a fost momentul creării unei lumi, a unui univers sau dispariţiei altuia, dacă a fost un pas înainte sau unul înapoi în istoria galactică, acuma vorbim de stringuri, de cele 11 dimensiuni şi se pare că într-un viitor apropiat se va ajunge la cunoaşterea acestora. OZN-urile, aceste obiecte care ne înflăcărează minţile de câteva zeci de ani, sunt percepute de unii pure invenţii, de alţii speculaţii, de alţii fabulaţii, de alţii adevăruri, iar de unii fenomene depăşite. Unii le aşteaptă ca pe Messia, alţii se tem de momentul adevărului.  

   Informaţia depăşeşte nu doar capacitatea de analiză şi prelucrare, ci şi voinţa umană , deşi după cum spuneam şi la început nu folosim nici 15% din potenţial. 

 Şi parcă toate acestea nu ar fi de ajuns, mai suntem bombardaţi şi cu informaţii false, piste false, subiecte false, sau inutile  pe care le preluăm, le primim, le descărcăm la un loc cu toate datele şi încercăm (sau nu) să le amestecăm într-un malaxor care nu mai face faţă şi dă rateuri după rateuri. Am obosit, am obosit să tot încercăm să ne adaptăm şi să analizăm  ceea ce ne loveşte  aşa că am devenit indiferenţi la tot ce se întâmplă, nu mai credem nimic, nu mai discernem, nu mai celerăm, nu mai analizăm, aşteptăm să apară câte un comentariu pe care să îl preluăm, să îl prezentăm profesorului Conştiinţă şi să sperăm că luăm nota de trecere. 

        Wikileaks a decis să ne prezinte  informaţiile despre România, o sumedenie de date, de informaţii, care între noi fie spus erau cunoscute, dar nu erau spuse „oficial „ de nici un  „mare”, deci nu aveau valoare. Nu mai avem încredere în propria noastră judecată, trebuie   „cineva” cu nume care  spună ceea ce noi  ştiam,  ca să reacţionăm cumva,  în rezonanţă, fiecare după diapazonul propriu, după cum i  se gâdilă   urechile. E ceva ce nu se ştia  din toate informaţiile „apărute” peste  noapte ? Nu . Atunci, de ce au apărut, de ce acum? Nu se întreabă nimeni. Toată  lumea se  întreabă cum a fost posibil, deşi informaţiile nu conţin nimic nou,  chiar  mult, unele informaţii sunt  date de persoane fără autoritate,  simple păreri aprecieri personale, fără nici un suport real. Şi  printre zecile de  hârtii pline cu cancanuri şi  secrete a la Polichinelle pe care  lumea le primeşte cu aviditate şi le comentează cu stupoare prefăcută, bucuroşi că  „uite , am avut dreptate, am zis eu” se trec cu vederea  aspecte deosebit de importante, pentru  că nu mai  suntem în  stare să analizăm,  am obosit, nu  suntem capabili  să deosebim binele de rău , nu  vedem copacii din  pădurii, pierdem esenţa , vedem înceţoşat şi nici nu ne  mai interesează să  vedem  când  lumea e oarbă.   

Două    aspecte se uită în  toate aceste comentarii, ambele deosebit de importante: De ce şi  pentru ce au apărut aceste documente acum,  cine le-a scos afară, cu ce scop? Acesta e un aspect mai   important decât tot ce cuprind zecile de pagini de informaţii aburinde şi  aburitoare. Al  doilea aspect este legat de întrebarea: oare nu se sesizează  nimeni că „analiştii politici„ ,  procurori, şefi de partide, oameni de afaceri, prim miniştri, apar ca surse în cel mai pur sens al cuvântului în acele hârtii  

Oare nu sesizează nimeni că şleahta politică şi afaceristă a ţării nu mai are nimic sfânt, se trădează şi trădează „En Gros” fără teamă, fără ruşine, fără remuşcări, vânzând tot ce se cere  fără să îşi pună întrebarea dacă cineva cândva îi va lua la întrebări ? 

Şi mai au şi tupeul să apară la diverse televiziuni şi să spună că „ eu am spus altceva, de unde era să ştiu eu cum va interpreta domnul ……..”.  Domnul Chireac trece dintr-un salt peste faptul în sine şi intră la discuţii despre modul în care i-au fost interpretate  cuvintele. 

Dar nimic despre oferirea de informaţii unei puteri străine, informaţii care puteau şi au fost folosite. Dacă este atât de inocent, de ce nu spune atunci domnul respectiv ca şi toţi ceilalţi care prezentau rapoarte către diferite ambasade, şi care era frecvenţă cu care îşi prezentau datele ?   

   Şi nu pot să nu sesisez că toate datele şi informaţiile „scurse” au ca surse, dar şi subiect,  duşmanii domnului Băsescu. Nu este paradoxal ? Domnul Băsescu partizanul occidentului nu apare nicăieri, purtând convorbiri mai mult sau mai puţin secrete  cu domnul ambasador, în schimb, apar ca surse, duşmanii vestului, cei care fac vizite la Moscova sau au afaceri cu oamenii de afaceri  ruşi. Ceva miroase pe aici. Informaţiile sunt atât de „ sortate” încât şi orb să fii tot îţi sar în ochi.  

  Am intrat într-o fază în care  nu mai facem faţă informaţiilor şi le primim, le acceptăm, le lăsăm sa treacă pe lângă noi ca si cum am fi orbi, surzi şi muţi. Cine o fi de vină ?

13 comentarii

Florin 30-03-2011 - 15:55

Ce sa mai spunem ? Sunt de acord cu autorul articolului !
1 Informatiile sunt niste tampenii pe care presa noastra le-a vehiculat deja sau daca nu le-a vehiculat din partizanat politic,le stia.
2 Cliseul Est Vest este demodat. Putem avea dusmani in vest si prieteni in est.Si invers.vremea ideologiilor care oprimau popoare a trecut.Acum oprimarea vine de pretutindeni si este de natura economica ! Putem fi prieteni foarte buni cu RUSII de exemplu.Sunt un popor admirabil. Politicienii lor nu sunt nici mai verosi nici mai …credinciosi decat neica nimenii de la noi!
3 Americanii nu ne sunt neaparat prieteni. Ia sa-i suparam cu ceva si sa vedeti cum ne taxeaza. A propos de francezi,de Mama Franta care ne-a intors spatele un-doi,cat a clipit ciumetele acesta de Sarkozy !
4 Ce sa mai comentezi ? Sunt convins ca se vor gasi destui sa ma injure si pentru aceste simple pareri!

spartacus 30-03-2011 - 19:32

De ce te-ar injura, de aomorul artei ? Ai dreptul la opinie si mie mi se pare ca ceea ce ai spus este ok . In politica nu ai prieteni ci doar aliati de conjunctura. Romanii cad dintr-o extrema in alta , si asa , din cauza americanilor au pierdut singurul popor vecin cu care nu avusesem niciodata divergente , sarbii . Acuma chiar ca nu mai putem conta pe nimeni .Nu noi . Politicienii, sar dintr-o tabara in alta , dintr-o barca in alta , dau cu subsemnatul cand la unii cand la altii sau si la unii si la altii si asa se cred invincibili, pentru ca ii barfesc pe americani in fata ambasadorului Rusiei si pe rusi in fata ambasadorului SUA. Cand se vor face publice rapoartele rusilor o sa va speriati, afland ca domnii Geoana , sau Nastase, sau Basescu o sa apara si pe listele informatorilor si pupincuristilor lui Ivan . Si uite asa , la fiecare adiere de vant. Afacerea Alro Slatina , sub a cui obladire s-a facut si cine si-a luat comisionul de la Rusi ? Datoria Germaniei catre Romania , cine vrea sa o preia si cu cine a discutat _ Nu cu occidentalul Basescu ? Astia sunt politicienii .

urbos 30-03-2011 - 19:42

Mai exista si asa numitii „aliati traditionali” care in politica poti s-o numesti prietenie. Intre astfel de aliati legaturile nu se rup conjuctural.
Cat despre tovarasii sarbi, care omorau civili, condusi fiind de un criminal descreierat comunist nationalist, este numai vina sarbilor ca s-au pus intr-o asemenea situatie imposibila. Pe de alta parte sarbii isi bat joc de romanii de la ei, asa ca, cu prietenia sarbeasca s-o lasam mai moale.

Pribeagul 30-03-2011 - 23:03

Rusii ne pot fi „prieteni foarte buni” cind ne vor da inapoi ce ne-au furat: in primul rind „Basarabia”, luata prin furt prima data si prin dictat a doua oara; asta cu atit mai mult cu cit dupa ce au matrasit-o si reorganizat-o, constatam ca nu mai au nevoie de ea, au lasat-o in deriva, ca s-o inhate, din nou, cind vor veni vremuri mai bune.

Parsifal 31-03-2011 - 00:10

Domnule Neacsu, jos palaria. Un articol cum rar se poate citi. Dar am totusi o mare rugaminte: tema de la care ati plecat initial, pe care o pun in legatura directa cu pozitia eroului lui Marin Preda (Ilie Moromete) este o tema mult mai generoasa cu consecintele decat interesele politice ale Wikileaks. Daca ati depus atat efort intelectual pentru a concepe acel expozeu care mi-a taiat respiratia citindu-l, sunt convins ca puteti sa perseveranti de-a lungul aceleiasi teme, nu cu valente de filosof (nu va cer asta) ci doar de jurnalist lucid si acut de contemporan. Mi-am spus (oarecum) parerea si pe site-ul ziare.ro unde a fost preluat articolul si cred ca nu sunt singurul care si-ar dori cel putin un articol pe tema aceasta – daca nu o brosura, o nuvela, un roman. Sunteti un jurnalist, pentru mine si un scriitor. Va provoc la acel nou articol si va tin pumnii.

Parsifal 31-03-2011 - 02:04

Nu pot sa nu remarc faptul ca ati sesizat un aspect care speram sa nu fie sesizat.Exista doua parti chiar daca sa zicem destul de bine legate ale acestui articol, iar ideea initiala mergea catre ceea ce ati sesizat dumneavaostra.

neacsum 31-03-2011 - 03:06

Acest pasaj imi apartine numai ca in loc sa trec numele domnului Parsifal in articol l-am trecut din greseala pe locul numelui meu. Imi cer scuze .

neacsum 31-03-2011 - 02:16

Domnule Parsifal,
Ati sesizat bine, ideea initiala a materialului era indreptata catre o idee ceva mai departe de politica si mai aproape de substanta dar a trebuit din motive pur tehnice sa intrerup cumva ideea si sa o ancorez in trendul zilei, pentru ca intamplator sau nu se legau.Poate alta data o voi relua, mai greu insa cu novelele si romanele . Eu, sincer, nu ma consider nici ziarist si nici scriitor, sunt doar un om care are ceva de spus si cred ca am oarecare aplecare catre scris, si atata tot. Am mai raspuns cuiva aici , nu sunt ziarist profesionist, nici macar amator nu ma consider, sunt doar multumit ca cei care imi accepta articolele cosidera ca sunt publicabile si atat. Daca doriti sa mai discutam , imi puteti scrie pe adresa de mail de la echipa Ziua Veche . Multumesc pentru aprecieri, sper sa nu va dezamagesc.

Parsifal 31-03-2011 - 16:14

Sunteti modest, domnule Neacsu. Dar aveti dreptate, cea mai mare calitate a unui jurnalist este sa aiba ceva de spus, preferabil cat mai personal. Eu unul, ca cititor al dumneavoastra, ma multumesc si cu reformularea articolului initial desi cred ca tema v-ar oferi prilejul – ca si lui Preda – unui intreg roman. Puteti opta pentru beletristica, sau ii puteti da forma unui album de reportaje ancorate in realismul cotidian, la care acest articol sa fie episodul pilot. Dar ce vorbesc eu, aveti suficienta experienta sa nu va trebuiasca sfaturile mele. Atunci cand spuneti ca va pot contacta pentru discutii pe adresa echipei, vorbiti despre mail-ul de contact (https://www.ziuaveche.ro/contact) ? Vreau sa stiu daca am priceput corect, nu mi-ar conveni sa port o discutie gen „telefonul fara fir”, prin intermediari.

Doru Dragomir 31-03-2011 - 19:07

Pe domnul Neacsu il puteti contacta accesand Echipa Ziua Veche.-pe home page sus de tot in dreapta. acolo gasiti adresa personala de e-mail

neacsum 31-03-2011 - 19:58

Domnule rParsifal,
Adresa mea de mail este trecuta epagina Echipa Ziua Veche , in dreptul numelui meu, si mesajul ajunge direct lamine , fara intermediari.
Cu respect,
Neacsum

Ciu Huhu 31-03-2011 - 22:02

Corect ziaristule, securistii lui Basescu au dat presei aceste informatii E LOGIC doar ei au interesul sa infunde pe adversarii lui Basescu!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult