Cinism american

Cei care, dincolo de admiraţie, îşi exprimau şi o undă de îngrijorare vizavi de extinderea extraordinară şi de posibilele ei efecte negative ale acestei nebunii care este Internetul, pot avea acum un sentiment de satisfacţie.

Cu câteva zile în urmă, pe un ciudat site intitulat „WikiLeaks”, au apărut ample, teribile scurgeri de informaţii din zona administraţiei şi diplomaţiei americane care dacă ar fi fost făcute de un singur om, cu siguranţă pe acela l-ar fi aşteptat închisoarea pe viaţă, dacă nu chiar injecţia letală. Aşa însă, cu atâţia hackeri, cu atâtea posibilităţi de a sparge coduri la îndemâna chiar şi a unui puşti genial – prinde hoţu’, scoate-i ochii! Probabil că nu peste mult timp vom afla şi cum a fost posibilă o asemenea devoalare fără precedent; deocamdată însă altceva mi se pare mai important.

Şi anume cinismul care se ridică asemenea unui abur din aceste rapoarte, note informative, înştiinţări din partea ambasadelor SUA în lume. E cinismul unui super-puteri rămase fără un adversar pe măsură, ce-şi permite o privire ironic-condescendentă nu numai asupra posibililor sau realilor ei duşmani, ci şi asupra aliaţilor. E o viziune de tip „Mark Twain” în care Berlusconi, Angela Merkel, Putin, Medvedev, până şi mai neînsemnatul nostru Băsescu apar ca personaje dintr-o satiră politică la vârf. S-ar zice că toţi diplomaţii americani care au trimis aceste telegrame au absolvit la Harvard sau Yale un curs de „creative writing”.

Şi am convingerea că acesta e numai începutul.