La Camera Deputaţilor, Opoziţia iese din sală de fiecare dată când şedinţele sunt conduse de Roberta Anastase. Cred că pretextul nici nu mai contează, dacă nu era cel cu număratul voturilor în miez de noapte, PSD şi PNL ar fi găsit altul.Politic, PDL procedează corect necedând la şantaj. Ar întinde un deget Opoziţiei, care în mod sigur îi va lua toată mână. Şi văzând că se poate şi-ar mări pretenţiile. Pretexte, slavă Domnului, se găsesc la tot pasul. Le oferă cu generozitate vecină cu prostia chiar guvernanţii. Pentru interesul general, pedeliştii ar trebui s-o schimbe pe Roberta Anastase în doi timpi şi trei mişcări. Pălăria e mult prea mare şi-i cade mereu pe ochi. Modificarea Regulamentului de funcţionare a Biroului Permanent este o şmecherie la fel ca şi cea de care se folosesc liberalii şi social-democraţii când boicoteză lucrările.
Dincolo, la Senat, Mircea Geoană este ţinta favorită a celor de la Putere. Mai nou, demiterea acestuia o cere chiar UDMR, care doar cu un an în urmă se dădea de ceasul morţii să-l instaleze la Cotroceni. Chestia cu Legea Educaţiei e un motiv care stă mai mult sau mai puţin în picioare. Geoană a făcut porcării pentru care merita să fie debarcat alaltăieri, nu azi, nu mâine. Politic, PSD nu-şi permite să se atingă de şeful Senatului.Fie şi doar pentru că s-ar declanşa Jihadul în partid. S-ar alege praful de armistiţiul abia instalat între tabere, fiecare dintre ele facând pe dracu-n patru să-şi pună omul în a doua funcţie în stat. Pentru binele public ar fi mai mult decât utilă plecarea lui Geoană. Dar ne răcim gura degeaba. La noi, partidul e înainte de toate.
Înaintea reabilitării bunului renume al Justiţiei au primat interesele câtorva oameni în carne şi oase, din sistem. Realegerea lor, la limita legalităţii, în Consiliul Superior al Magistraturii nu a avut nici cea mai mică legătură cu binele public.I-a durut în cot că suntem încă monitorizaţi de Comisia Europeană. Că de justiţiabili îi doare la trei metri de cot, de douăzeci de ani.
La Curtea Constituţională, nouă semeni de-ai noştri aplică Legea Fundamentală după cum bate vântul în ziua respectivă. Au ajuns să stabilească şi ce pensii ni se cuvin…
La Ministerul de Interne, câţiva băieţi, tot de-ai noştri din popor, ne-au făcut de râsul lumii.
Dacă ar fi doar exemplele de mai sus şi tot ar fi prea mult. Însă, în majoritatea instituţiilor este la fel, dacă nu mai rău. Şi atunci? De ce ne mirăm la nesfârşit că mergem tot mai împiedicat? Cioturile de care ne lovim sunt ale noastre, dintre noi, pentru noi. Tragedia e că cei care ar putea să le disloce sunt cei care ni le-au pus în drum.
Că la Interne pleacă Tobă şi Şoric ca să lase locurile lui Popa şi Dascălu e o chestie amuzantă, mai ales că vine Crăciunul. Dar cam atât.
Îndrăznesc să cred că partidul care va avea primul curajul să-şi scoată cioturile din grădină va binemerita de la electorat. Că o s-o şi facă vreunul, hei bine, asta nu mai îndrăznesc nici să sper!
