Combinări de P luate căte M – flori populare

Au înflorit pomii a doua oară. E semn de toamnă lungă. La cineva strugurii au făcut rod a doua oară. Semn de toamnă lungă. Pe scena politică apar partide după partide. Semn de toamnă. Toamna cad frunzele. Toamna se usucă iarba. Toamna se culeg roadele. Toamna se numără bobocii . În politica noastră, roadele nu se culeg în toamna asta. Doar se seamănă. Roadele se culeg la anul. Dar acum se numără bobocii. Bobocii de partid. Uşor – uşor, prin grădinile partidelor sau pe lângă gardurile lor, fie din seminţe atent selecţionate, fie din seminţe aduse de vântul schimbării sau de vântul televiziunilor, apar bobocii politici ai unor partide cu rădăcini mai adânci.

Şi mai ales, se poartă florile populare. PP, MP, PPM. Combinări de P luate câte M. Unele dintre ele răsărite destul de departe pentru a nu  se şti din ale cui rădăcini se trag, îşi dau un aer de independenţă având o culoare aparte, care poate înşela privitorul naiv care nu are răbdare să caute la rădăcini. Îşi declară o culoare, dar anunţă că este posibil ca la nevoie, dacă iarna politică va fi grea, să se amestece cu florile altei grădini. Altele, apărute pe lângă curtea verde, cu pistil roşu selecţionat din floarea de Tokay, îşi arată ţepii,  dar rupte  de grădina mamă se vor ofili şi vor  lăsa grădina în paragină. Altele  apar în gradină direct, în grădina cu portocali cu rădăcini clar dependente de florile din grădină, dar cu alt miros. Cele vechi nu mai atrag oamenii, mirosul lor stătut, respingător, îndepărtează clienţii şi e nevoie de un miros proaspăt, chiar şi o altă culoare, aşa că grădinarul s-a gândit să primenească zona pentru toamna viitoare când vor veni amatorii de chilipiruri.

Ce fac grădinarii ? Alte flori pe piaţa politică ar însemna în mod normal concurenţa pentru grădina proprie. Concurenţa înseamnă clienţi pierduţi care se vor îndrepta către florile mai tinere. Şi totuşi grădinarii nu se sperie, dimpotrivă, îşi freacă mâinile mulţumiţi. De ce oare ? A ajuns Grădina Maicii Domnului  o grădină cu adevărat  modernă în care concurenţa înseamnă piaţă liberă sau e altceva la mijloc ? Eu cred că varianta doi este cea valabilă. Care este calculul  de ce se bucură grădinarii ?

Pentru că :

1. Unii boboci sunt plantaţi pe ascuns, dar asta nu ştiu cei care vor veni să cumpere flori şi vor cumpăra de fapt florile de grădină crezând că s-au procopsit cu flori de câmp.
2. Cei care sunt apăruţi din voia Domnului, nu pot face faţă iernii politicii româneşti şi vor fi nevoiţi să se adăpostească în grădini mai mari cu grădinari puternici.
3. Fiecare grădinar speră să îşi păstreze clienţii fideli iar florile nou apărute să întoarcă din drum clienţii celeilalte grădini.
4. Fiecare grădinar e convins că mai multe flori înseamnă împrăştierea cumpărătorilor  pe o suprafaţă mai mare şi nici un grădinar nu va reuşi să deţină monopolul pieţei. Practic ceea ce interesează pe fiecare este nu să câştige el monopolul, ci să nu îl câştige celălalt. Ce se va întâmpla la toamnă ? Nu contează, atâta timp cât nici un grădinar nu va avea monopolul florilor. Toţi speră să convingă bobocii de anul acesta să stea pe lângă grădinile lor. Unii grădinari au doar speranţa, alţii, care au şi foarfecele şi cuţitul de tăiat flori îşi zâmbesc în barbă pentru că până la toamnă au tot timpul să afle cine ce rădăcini are şi să umble un pic pe la ele. Şi în ultimă instanţă nu contează  rădăcina, contează altoiul. Deocamdată portocalul altoieşte. Atenţie grădinari!