Acasa Opinii Concordia şi discordia

Concordia şi discordia

scris de Ziua Veche
4 afisari

Cele două zeiţe au fost, cu mii de ani în urmă, întrupări ale binelui şi răului. Primei i-am cam uitat cu totul înţelesul şi rostul, pe când celeilalte i-am ridicat statuie în inimile noastre. Şi am învăţat să trăim, aproape fără pauză, istovitor, gâlcevitori şi mânioşi pe câte ceva. Dacă nu e grav şi cu adevărat demn de revoltă, tot ne nemulţumesc lucrurile mărunte. Care, uneori, nici nu stau în puterea noastră a le schimba. Dacă e ceva grav, cu mintea învolburată, oricum nu găsim soluţii şi ne învârtim neputincioşi în cercuri vicioase.

Zeiţa armoniei ţinea într-o mână două cornuri ale abundenţei, nu unul, iar în cealaltă, o patera – un vas plat, din care se oferea vin ca ofrandă zeilor în ritualurile sacrificiale. Dar asta sigur nu însemna că abundenţa ar fi singura care  poate garanta înţelegerea şi buna convieţuire, ori că bunăstarea era asigurată de un gest simbolic. Trebuie că alegerea acestor obiecte a avut un sens mult mai bogat.

Concordia era aleasa ca blazon al familiilor imperiale, semn că armonia era dorită ca ocrotitoare, pornea şi era întreţinută de la vârful august al societăţii. Sigur că n-a domnit mereu, că Discordia şi-a băgat nasul şi aripile ei de înger negru, atunci ca şi acum, pornind războaie mai mici sau mai mari. Dar dacă astăzi, am reuşi cumva să slăvim fiecare în templul nostru binele, mai rar ar putea ataca şi învinge răul.

Pentru că, iată, nici atunci când calendarul (nu neapărat cel religios) ne arată vreme de împăcare, nu reuşim să lăsăm jos toporişca şi să ne cerem iertare. Fie pentru că nu credem că am greşit, fie că, deşi, altfel, săraci, avem totuşi ceva din belşug… orgolii. Şi, între pace şi zarvă ori tăcere încrâncenată, le alegem pe cele fără de folos, iar feţele noastre se umplu de riduri venite din încruntări şi nu din zâmbete.

Avem învăţăminte bune cu duiumul. Urechi şi ochi nu prea avem pentru ele. O strigare în plus pentru concordie, mă gândesc că n-o să dea pe dinafară. Şi că am putea, nu la o dată fixă – Ajunul ori Noul An, să alungăm din noi orice sămânţă belicoasă şi să plantăm în loc un pui de iubire. Adică, TOT.

Crăciun cu Concordia în casă şi Discordia în ger!

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult