Acasa Opinii Condamnarea Ucrainei

Condamnarea Ucrainei

scris de Doru Dragomir
5 afisari

Iulia Timoshenko a primit o pedeapsă cu şapte ani de închisoare pentru că şi-a folosit autoritatea de prim-ministru, atunci când a impus un anumit preţ la contractul pentru gaze naturale, semnat între furnizorul rus Gazprom şi compania ucrainiană de distribuţie a acestora. Cu această sentinţă, însă, curtea de justiţie de la Kiev a reuşit să condamne întregul stat ucrainan.

Hari Bucur MarcuParadoxul este că nu se ştie cu precizie la ce este acesta condamnat. Sunt mai multe variante, toate defavorabile Ucrainei.

Cea mai vizibilă este condamnarea Ucrainei ca stat care a abdicat de la principiul domniei legii, cerut cu insistenţă de comunitatea internaţională fiecărui stat cu pretenţii democratice. Este aproape unanimă impresia că sentinţa împotriva Iuliei Timoshenko este comandată şi controlată politic, ceea ce înseamnă că justiţia din Ucraina este coruptă şi, deci, nu serveşte exclusiv poporul, ca formă de putere în stat, ci doar interesele celor care o controlează.

Imediat după pronunţarea acestei sentinţe, Uniunea Europeană a reacţionat cu o declaraţie de oprobiu şi chiar supărare că atenţionările sale anterioare verdictului nu au fost luate în considerare. Amnesty International, cunoscuta organizaţie non-guvernamentală de promovare a unei justiţii corecte şi imparţiale, şi-a exprimat îngrijorarea că avem de a face cu o condamnare motivată politic, care aruncă o umbră asupra prezumţiei de independenţă a sistemul de justiţie ucrainan. Freedom House, o altă organizaţie internaţională calificată în probleme de justiţie, a denunţat direct şi cu fermitate verdictul ucrainian şi a avertizat că acesta „va avea serioase consecinţe pentru locul pe care Ucraina îl ocupă pe scena internaţională, precum şi pentru aspiraţiile sale democratice de integrare mai profundă în Europa”.

Apoi este condamnarea Ucrainei la o conducere politică mai mult dictatorială decât democratică. Chiar şi înainte de arestarea Iuliei Timoshenko, de acum patru luni, preşedintele ucrainian Victor Yanukovici era deja identificat cu un conducător cu apucături dictatoriale şi un program politic de subjugare a statului în stilul rusesc actual. Prestigiosul The Guardian reaminteşte că acesta a pus un control serios şi ferm asupra mijloacelor de informare în masă, în special asupra televiziunii de stat, că a folosit mijloace dubitabile pentru ca partidul său să obţină în Parlament o majoritate pe care nu a avut-o la urne şi a lăsat să se vadă cu ochiul liber că are în subordine procuratura. Condamnarea la închisoare a Iuliei nu face decât să confirme această tendinţă dictatorială, care face numai rău ucrainienilor şi ţării lor.

Aspectele de mai sus sunt foarte uşor de identificat şi ne lasă pe noi, observatorii, să bănuim că nici preşedintelui Yanukovici, nici judecătorului Rodion Kireiev şi nici altor reprezentanţi ai statului nu le pasă prea mult de aceste tipuri de condamnări internaţionale.

Nu la fel de uşor putem bănui care ar fi motivele pentru care lor nu le pasă de condamnarea internaţională a Ucrainei, ce o atrag cu atitudinea şi gesturile lor. În principiu, ar putea fi vorba de costuri. Adică, costurile acestei atitudini sunt mai mici decât cele ale altui fel de atitudine.

Dacă acesta este adevărul, atunci ucrainienii au problemă de înţelegere ceva mai profundă decât simpla explicaţie că vorbim de o anihilare politică a oponentei preşedintelui prin intermediul legii manipulate politic. De ce putem zice asta? Pentru că suntem convinşi că preşedintele ucrainian şi oamenii lui au şi alte metode de combatere a opoziţiei politice, mai ales atunci când controlează cu mână forte mijloacele lor de informare în masă. Iar acele metode sunt mult mai puţin costisitoare decât preţul etichetării justiţiei ca fiind subordonată politic.

Dacă vrem să ne uităm ceva mai atent, atunci trebuie să aducem în discuţie ipoteza redeschiderii negocierilor privind preţul gazului rusesc ars la flăcările din Ucraina. Aflat în vizită în China, Vladimir Putin, actualul prim-ministru rus şi fostul şi viitorul preşedinte al Federaţiei a averizat deschis Ucraina, prin intermediul presei, că „este periculos şi contraproductiv să pui la îndoială întregul pachet negociat” privind gazele, în urma condamnării lui Timoshenko. Asta ca şi când ucrainienilor nu le-ar fi trecut prin gând asta.

Sau, ca şi când ei s-ar fi apucat de trimiterea în judecată şi condamnarea în timp rapid a fostei prim-ministru, în mandatul căreia s-a perfectat contractul, exact la timp pentru a întâmpina venirea iernii cu un mare semn de întrebare privind furnizarea de gaze ruseşti populaţiei ucrainiene, fără ca cei implicaţi să se gândească vreun moment că dau peste o asemenea problemă.

Realitatea pare să fie mult mai simplă. Noi, ca români trăitori pe aceste meleaguri, vedem mai limpede situaţiile în care hoţul strigă hoţii, că ne lovim prea des pe aici, pe acasă de asemenea şmecherii.

Se întâmplă că ruşii, primind cât au cerut pe gazele lor, prin contractul încheiat în ianuarie 2009, au pierdut una dintre pârghiile de control strategic asupra Ucrainei, pe care o folosiseră cu destul succes în trecut, când ba dădeau gaze cu preţuri preferenţiale, cum făcea Uniunea Sovietică cu statele satelite, ba închideau robinetul şi lăsau Ucraina să dârdâie de frig, până se dumirea de unde vine lumina şi căldura. Acceptarea de către ucrainieni a unui preţ al gazelor dublu decât până atunci echivala cu acceptarea plăţii unui tribut prin care colectorul acestuia era de acord să nu intervină în guvernarea locală. Adică, era o formă de cumpărare a unei suveranităţi acceptabile. Sau, mai precis, de închiriere a unei asemenea suveranităţi.

Prin redeschiderea discuţiei despre gazele ruseşti, declanşată de condamnarea Iuliei Timoshenko, se redeschide, de fapt, ocazia Rusiei de a avea din nou un cuvânt de spus în politica şi viaţa publică ucrainiană, chiar în iarna aceasta. Pentru că iarna vocea gazelor este mai puternică decât în oricare alt anotimp, deoarece se aude mai tare în casele cetăţenilor, prin amplificatorul numit termometru.

Deci, dacă ucrainienii de la cârma ţării şi justiţia nu au lucrat deschis şi deliberat în favoarea ruşilor, atunci, măcar le-au făcut acestora un mare serviciu.

Asta înseamnă că problema pe care o discutăm aici s-ar putea să nu mai este una de nivel de democraţie sau de construcţie a statului ucrainian, în care domneşte sau nu legea, ci să fie una de control strategic rusesc asupra Ucrainei, prin elemente esenţiale de securitate energetică, în care Iulia Timoshenko nu mai este subiectul principal, ci doar o victimă colaterală.

Articole de acelaşi autor

11 comentarii

Andrei 13-10-2011 - 13:07

„Deci, dacă ucrainienii de la cârma ţării şi justiţia nu au lucrat deschis şi deliberat în favoarea ruşilor, atunci, măcar le-au făcut acestora un mare serviciu…”

Clar, Ukraina se indreapta spre integrarea totala cu Rusia.
Rusii(Putin ) au lucrat inteligent spre refacerea URSS ului in varianta democrata ,deja e in desfasurare etapa a 2-a a acestui plan.(prima faza si-au asezat oamenii in posturile cheie )

Cina sa aplice sanctiunii ?!

He,he pai eventualele sanctiuni ar impinge si mai mult Ukraina in bratele rusilor.
De altfel au luat in discutie chai renuntarea organizarii a CE de futbol impreuna cu Polonia, invocind „rautatea” ocidentala ,lipsa de obiectivitate fata de nivelul lucrarilor la stadioane (tergiversari provocate de ukrainieni tocmai avind acest scop schimbarea optiunii pro occidentale ale populatiei…)

Ce viitor interesant …..

salut 13-10-2011 - 16:52

„Se întâmplă că ruşii, primind cât au cerut pe gazele lor, prin contractul încheiat în ianuarie 2009, au pierdut una dintre pârghiile de control strategic asupra Ucrainei, pe care o folosiseră cu destul succes în trecut, când ba dădeau gaze cu preţuri preferenţiale, cum făcea Uniunea Sovietică cu statele satelite, ba închideau robinetul şi lăsau Ucraina să dârdâie de frig, până se dumirea de unde vine lumina şi căldura. Acceptarea de către ucrainieni a unui preţ al gazelor dublu decât până atunci echivala cu acceptarea plăţii unui tribut prin care colectorul acestuia era de acord să nu intervină în guvernarea locală. Adică, era o formă de cumpărare a unei suveranităţi acceptabile. Sau, mai precis, de închiriere a unei asemenea suveranităţi.”

========================================

Fenomenal ! Un exemplu tipic de spalare pe creier!

Deci:
– Matrioska aia se foloseste de functia ei si impune un pret de achizitie dublu fata de ce avea inainte, pretul respectiv urmand a fi platit de populatie, ea, Matrioska, beneficiiind de niste avantaje certe.

Dumneata si coana Europa numiti asta : „Guvernare in interesul poporului” si „Democratie”

– Se gaseste un judecator curajos, care refuza sa stea cu picioarele in sus si capul in jos in numele „corectitudinii politice” si ii da hoat(z)ei ceea ce merita.

Dumneata si coana Europa numiti asta „Justitie aservita puterii”.

S-a intors lumea cu josul in sus.

urbos 13-10-2011 - 18:46

Cunosti speta in detaliu? Ca din avion, oricat m-as stradui, tot a simpla rafuiala politica se vede. Daca au intrat bani in buzunarul ei personal din afacere, atunci e o hoata, altfel e gargara.

salut 13-10-2011 - 20:28

Cat de „in detaliu” trebuie sa vezi ca sa recunosti o jigogie? Trebuie sa-i stiu si numarul la pantofi?

Cu sau fara bani intrati in buzunarul ei personal, rezultatul interventiei ei este tot acelasi: cetatenii platesc dublu. CE MAI TREBUIE?

Iar prosteala cu „cumparat independenta” e deja de tot rasul. Nu insist; ar trebui sa-ti insult inteligenta spunandu-ti ca daca le dai bani mai multi rusilor, le faci rau, conform teoriei autorului articolului.

Si mai e o chestie: a aparut moda „deresponsabilizarii totale” printre astia mari. Prin America, unii duc bancile in faliment, (milioane de americani sunt fursti cu mii de dolari) si apoi sar cu parasuta de aur, ca deh, au fost dati afara fara voia lor. Prin Romanika, Basescu si gasca lui duc tara de rapa ….si sa vezi ce va urma: nu vor avea nici o responsabilitate juridica ca deh, sufera o responsabilitate politica, adica nimic. Adica, bine, mersi, au ramas cu ce-au ciordit; noi, muritorii de rand nu se cade sa judecam faptele zeilor, nu-i asa?

Ca este vorba si de o rafuiala politica, nu am nici un dubiu. Macar astia nu au facut cartel intre ei si mai pica cate unul / una – isi dau macar o sansa ca lucrurile sa se indrepte.

urbos 13-10-2011 - 20:38

Si tu cum recunosti o jigodie, dupa mecla?
Iar daca cetatenii au ales-o in functia aia, sau a fost numita, ca sa semneze contracte, pot sa plateasca si inzecit, asta au pus-o sa faca, asta a facut! Problema e doar daca si-a depasit sau nu atributiil. Pentru incompetenta platesti doar cu functia.

Pribeagul 13-10-2011 - 21:09

„am totuşi suficientă ştiinţă de carte, metodă de analiză şi capacitate de gândire pentru a putea avea o părere proprie despre acest subiect.”

Mi-au placut aceste afirmatii. Le folosec pentru reintrarea pe forum.

Pribeagul 13-10-2011 - 21:22

https://www.ziuaveche.ro/international/externe/cazul-timosenko-ue-avertizeaza-ucraina-52993.html

La acest articol am postat:

Pribeagul
29-09-2011 at 19:19

“Iulia Timoşenko este acuzată că a semnat în anul 2009 acorduri de furnizare de gaze naturale ruseşti păguboase pentru ţara sa şi fără să ceară aprobarea guvernului pe care îl conducea.”

A semnat? Da.

A cerut aprobare? Nu.

Atunci, care-i treaba stimata Maja Kocijancic? Vrei s-o faca erou al poporului?

Daca-i atingi cu o floare pe oameni ca Vintu, Gioana, Videanu, DIP, Voicu… sau mai stiu eu ce tigan cu comportament monstruos fata de apropele sau, musai sa fii luat la intrebari de reprezentantii nu stiu cui.

Deci, pun intrebarea, Doamna a incalcat sau nu legea?

Insist pentru ca mi se pare ca una din modalitatile de a introduce oaresicate responsabilitate in activitatea de conducere a societatii este ca cei ce urmeaza la conducere sa-i bage la inchisoare pe precedentii.

Hari Bucur-Marcu 14-10-2011 - 01:52

Ce am avut de spus am scris în articolul de față. La întrebarea domnului Pribeagul, pot doar să răspund că nu știu dacă Timoshenko este sau nu vinovată, deoarece nu am citit nici dosarul și nici sentința, pentru a avea o părere, oricare ar fi ea.
Ce știu însă este că semnarea contractului ce i-a adus acuzațiile și condamnarea a rezolvat o criză serioasă energetică, în miez de iarnă, când aprovizonarea cu gaze a Europei Occidentale a fost întreruptă din cauza disputelor dintre Ucraina și Rusia privind prețul gazului și datoria ucrainiană către Gazprom. Nu zic nici că a făcut bine și nici că a făcut rău ce a făcut ea, ci doar constat o realitate evidentă.
La vremea aceea, Rusia se afla într-o situație interesantă, deoarece invazia ei asupra Georgiei, petrecută cu câteva luni mai devreme, se soldase, printre altele, cu scăderea masivă a prețului petrolului, ceea ce a creat Kievului o mare problemă de lichidități pentru finanțarea proiectelor pe care le începuseră rușii, bazate pe câștigurile din petrolul tot mai scump. Așa că, pentru ei, a fost imperios necesar să reglementeze o dispută ce dura deja de mai bine de un an de zile și a cărei rezolvare aducea și ceva bani în pușculiță.
Asta, așa, pentru aducere aminte.
Deci, este puțin probabil ca acceptarea prețului cerut de Rusia să fi fost făcută pe considerente de corupție. Mult mai probabil este că s-a făcut pe considerente strategice, primul-ministru punându-se bine și cu Kievul și cu Occidentul prin acest târg.
Cât de legală sau nu a fost procedura executivului ucrainian, nimeni nu a spus cu suficientă claritate și credibilitate pentru a putea fi citat de mine.
Deci, chiar nu știu să zic vina sau ne-vina Iuliei Timoshenko.

Hari Bucur-Marcu 14-10-2011 - 02:06

Erată: din cauza orei matinale, am greșit scriind „Kievul” în comentariul de mai sus. În loc de Kiev, în cele două locuri în care apare acesta, vă rog să citiți Kremlin. Mii de scuze.
Și dacă tot este să fac o erată, mărturisesc și faptul că am mâncat un i când am scris despre aprovizionarea cu gaze. Din nou, scuzele de rigoare.

BULA 14-10-2011 - 07:31

Nea Hari, cand iti vad mecla in poza ma simt mai bine. Ai o figura interesanta, de functionar american.

Ciu Huhu 14-10-2011 - 14:04

Sint sperante ca Basescu sa pateasca la fel ca Timosenko asta, pentru flota?

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult