Pentru cei ce au trăit înainte de schimbarea de regim politic din decembrie 1989, titlul acestui articol este, evident, unul ironic, pentru că sugerează cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu la diferite date şi cu diferite ocazii.
Pentru cei mai recenţi, ar trebui să explicăm faptul că acele cuvântări ţineau loc de politică de partid şi de stat, şi conţineau informaţii esenţiale despre mersul lucrurilor în România socialisto-comunistă. De aceea, ele erau băgate în seamă de multă lume, dar şi băgate pe gâtul tuturor de propaganda de partid comunistă. Propagandă ce includea şi presa scrisă şi audio-vizuală.
Ironia voluntară constă în faptul că m-am referit ca la o „cuvântare” la „declaraţia de presă” a domnului Băsescu Traian, susţinută luni, 12 noiembrie a.c., la Palatul Cotroceni. Pe vremea lui Ceauşescu, toate discursurile, declaraţiile, ori alte intervenţii publice de orice fel erau numite „cuvântări”. Asta, probabil, pentru a sublinia, în spirit clasicist, că şeful suprem a vorbit! A cuvântat! Ceea ce arăta nivelul rarefiat de serenitate al gestului vârfului piramidei de a comunica în jos, spre bază.
Şi domnul Băsescu a cuvântat, la mijlocul lui noiembrie, cam în aceiaşi manieră ca Ceauşescu. Adică, s-a îndurat să spună ce are în minte şi supuşilor, după luni de tăcere dispreţuitoare, dar semnificativă.
La care, toată presa, chiar şi cea ce refuză eticheta de presă de propagandă, s-a repezit să conspecteze spusele Băsescului. Mulţi s-au mirat că domnul Băsescu a rămas ancorat la subiectele lunii iulie, legate de suspendarea domniei sale, de referendumul de demitere a aceleiaşi domnii, precum şi de „lovitura de stat” (stat de drept, desigur) şi de iminenţa războiului civil. Dar toţi au luat de bună observaţia introductivă din cuvântare, cum că „nu este treaba (domnului Băsescu) bătălia politică”.
Pe când, tocmai despre „bătălia politică”, numită şi campanie electorală, este vorba. Vineri, 9 noiembrie 2012 s-a lansat campania electorală pentru alegerile generale, iar luni, 12 noiembrie acelaşi an, domnul Băsescu se introduce personal şi direct în această campanie, zicând că nu o face. Dar intervenţia domniei sale era atât aşteptată, cât şi explicabilă. În absenţa oricăror dezbateri privind programele politice ale celor implicaţi în campanie, în absenţa oricăror liste de probleme cu adevărat importante şi de soluţii de guvernare pentru rezolvarea lor, precum şi în absenţa oricăror argumente raţionale de alegere a candidaţilor la fotoliile parlamentare, doar pro- sau anti-băsismul rămâne să constituie motivul unic şi suprem de formare a noii majorităţi în Parlamentul României.
Desigur, mulţi analişti ar zice că domnul Băsescu face mai mult rău decât bine să se bage în campania electorală, pentru că ar putea îndepărta de partidul domniei sale acel electorat ce i-ar mai vota tocmai pentru că şi-au schimbat denumirea şi vopseaua politică, ori pentru că şi-au schimbat între ei colegiile uninominale în care candidează. Numai că domnul Băsescu nu se bagă în această campanie ca un propagandist ordinar, agitând o pancardă pe care scrie garantat Băsescu şi spunând votaţi-l pe Cutare! Domnia sa face ceva mai substanţial. Ţine o cuvântare şi explică că subiectul Băsescu este unul de bine. Că a „ţine” cu Băsescu este un gest atât patriotic cât şi progresist, în sensul că domnul acesta face exclusiv bine României şi este unica garanţie a progresului Ţării.
Problema minoră cu declaraţia de presă din 12 noiembrie este aceiaşi ca şi cu orice altă intervenţie publică a domnului Băsescu Traian. Domnia sa vorbeşte întotdeauna liber. Nu ştim motivele acestui comportament. Sunt oameni ce au dificultăţi să citească un text în faţa altora. Cum sunt şi oameni care, pur şi simplu, nu pot să citească. La fel cum sunt şi oameni ce cred că a vorbi liber este mai convingător şi mai impozant decât dacă ai citi un text, deşi adevăraţii şi marii oratori au lăsat întotdeauna să se vadă că şi-au pregătit discursul. Deci, este posibil ca domnul Băsescu să facă parte din una sau mai multe dintre aceste categorii. Aşa cum este posibil ca domnia sa să vorbească liber din lene şi lipsă de consideraţie pentru auditoriu. În tot cazul, indiferent de motiv, vorbitul liber la domnul Băsescu este o problemă în sine.
Cuvântând astfel, domnul Băsescu ajunge să vorbească în perle. Să ajungi în faţa procurorilor „este o şansă, nu o neşansă”, explică domnia sa cu convingere, deoarece, „pentru oamenii cinstiţi prezenţa în faţa procurorului este şansa de dezvinovăţire, nu este o acuzaţie”. Şi ne mai şi spune cum a dobândit domnia sa această convingere: pentru că este „un om care a fost destul de des în faţa procurorilor”!
Întregul pasaj îi face un deserviciu imens domnului Băsescu. În primul rând, introduce o fractură logică cu omul cinstit ce are „şansa democratică” să se dezvinovăţească în faţa procurorului, ceea ce este o idioţenie, în sensul că, într-o democraţie, dacă eşti cinstit, nu ar trebui să fii acuzat pe nedrept, deci nu ar trebui să ai de ce să ajungi să te dezvinovăţeşti. În acelaşi timp, domnul Băsescu promovează şi reconfirmă teza eronată că procurorii ar „face dreptate”, ar administra un act de justiţie, ar stabili cine este vinovat sau nu, în condiţiile în care acestea sunt atributele exclusive ale curţilor de justiţie, adică ale judecătorilor. Apoi, pasajul evocă lungul şir de infracţiuni grave de care a fost ori este posibil să fie acuzat domnul Băsescu Traian şi de care nu este anchetat şi condamnat tocmai pentru că domnia sa se ţine cu dinţii şi alte părţi anatomice de scaunul prezidenţial, ce, sub oblăduirea domnului Morar de la Procuratură, îi oferă o imunitate interpretabilă. Mai mult, acelaşi pasaj evocă aranjamentele de culise prin care acest preşedinte, personal, şi-a folosit funcţia pentru a deveni un fel de patron sau de naş al procurorilor, cărora le-a dat indicaţii pe cine să ancheteze, chiar şi atunci când a fost suspendat, din faţa garajului de campanie.
Dar nu cred că domnul Băsescu se îngrijorează de asemenea deservicii de imagine, pentru că cei ce le sesizează sunt cei ce, oricum, nu pot fi păcăliţi încă şi încă odată că domnul Băsescu Traian ar fi benefic pentru România şi că nici nu am putea exista, ca „stat de drept”, fără ca domnia sa să stea cocoţat în scaunul prezidenţial românesc de la Palatul Cotroceni.
30 comentarii
Domnule Hari, d-ta ai o problema cu perceptia. Pai, daca Basescu nu citeste un text cind vine in fata natiunii, asta nu inseamna ca ceea ce spune el nu este si corect d.p.d.v. gramatical sau semantic. Pai, neica Hari, daca Basescu a spus : „Să ajungi în faţa procurorilor „este o şansă, nu o neşansă”. Indiferent ce ar fi folosit Basescu, sansa sau nesansa, ar fi fost corect d. toate p.d.v. Ce nu vezi dumneata in cele spuse de Basescu sunt ghilimelele. Poti foarte bine sa spui : Sa ajungi in fata procurorilor este o sansa; si este corect pentru ca „sansa” pus intre ghilimele, exprima tocmai contrarul lui, adica nesansa. O cam dadusi in bara cu chestiile astea. Indiferent ce-ai spune d-ta, domnule Hari, Basescu vorbeste perfect d.p.d.v. gramatical, si acest lucru ii este recunoscut de toti jurnalistii. Acuma eu nu stiu daca si d-ta esti jurnalist. daca da, atunci mai trebuie sa lucrezi la „sensurile” si perceptia cuvintelor in semantica limbii romane.
Nu pentru CAMY, că este degeaba, dar pentru cine mai citește comentariul: ghilimelele nu îi aparțin domnului Băsescu, ci îmi aparțin mie și le-am folosit ca să arăt, în scris, că reproduc exact textul prezidențial. Deci, orice interpretare a textului băsist prin semnificația ghilimelelor este complet pe dinafară. Din păcate, o asemenea interpretare arată și cam cine este interpretatorul și ce are (sau nu are) acesta în cap.
Pentru CAMY, de data asta: știința sau metoda științifică de interpretare a unui text scris ori vorbit se numește hermeneutică și este bine fundamentată, de aproape un secol. Să te bagi în chestii de acestea, de genul ce a vrut să zică unul sau altul, fără să ai habar, este ca și când ai vrea să conduci cu succes o mașină de curse, când nu ai văzut până atunci, în viața ta, decât căruțe și cărucioare.
Da, am avut dreptate cind il intrebam pe neica Hari, daca este jurnalist sau nu. Se pare ca nu (prea) este. Ca daca ar fi fost ar fi inteles ce-am scris eu. Eu m-am referit la SENSURILE cuvintelor intr-un discurs in care nu poti sa te folosesti de punctuatie asa cum te folosesti in scris. OR, acest lucru se numeste SEMANTICA. Semantica tine de studiul sensurilor cuvintelor. Neica Hari ma abureste cu hermeneutica. Pai, neica Heri, ce, dumneata ai studiat „textul” lui Base, sau ai interpretat SE-MAN-TIC discursul lui? Hai ca esti tare, taticu !
D-ta spui ca d-ta esti cel care se foloseste de „ghilimele” si nu Basescu. Domnule, te invirti in jurul propriei cozi. Inca o data, intr-un discurs nu poti sa te folosesti de punctuatie, dar, pori sa te folosesti de sensurile cuvintelor pentru a le da conotatia pe care o doresti. Eu nu ma fac avocatul diavolului lui Base, dar prea le trosnesti aiurea, bre, nene Hari! Adica, d-ta vrei sa te transformi in traducator din romana in romana si crezi ca noi o sa intelegem din ceea ce a zis Base, ceea ce ne traduci d-ta. Ce naiba?
Această replică CAMY-eană este o ilustrație exactă a ceea ce am zis mai sus: este degeaba să îi spui ceva lui CAMY.
Cind nu mai ai ce spune, o dai cotita. Tipic celor care nu stiu sa piarda sau sa-si recunoasca nevolnicia. Vorba aceea : o phuturam si muri, de Vasile-Alecsandri! Mai ai de-astea, neica Hari ?
Domnule Hariton,
Raman surprins ca ai ajuns rau!
RAU DE TOT.
Erai baiat destept!
Ai ajuns sa te certi cu Camy si sa ai limbaj comun cu psihodobre si ai lui!
„Întregul pasaj îi face un deserviciu imens domnului Băsescu. În primul rând, introduce o fractură logică cu omul cinstit ce are „şansa democratică” să se dezvinovăţească în faţa procurorului, ceea ce este o idioţenie, în sensul că, într-o democraţie, dacă eşti cinstit, nu ar trebui să fii acuzat pe nedrept, deci nu ar trebui să ai de ce să ajungi să te dezvinovăţeşti”
===
Daca un om „cinstit” (in sensul invocat de tine) este acuzat pe nedrept de catre un om „necinstit” (in acelasi sens), atunci „cinstitul” are SANSA DEMOCRATICA sa-si dovedeasca nevinovatia in fata unui tribunal impartial.
„Sansa” in paragraful de mai sus se refera la procesul democratic si la neutralitatea justitie, (care sint interdependente)
E gindire liniara si naiva sa crezi ca daca cineva e „cinstit” nu are cum sa ajunga in fata justitiei.
Aplic logica elementara si hermenautica in interpretarea textului tau.
Nimic de a face cu Basescu.
Parcă era mai bine când vă făceați partid, domnule ValVerde. Sau, este și mai bine că nu v-ați făcut un asemenea partid. Că, cine știe, ajungeați în Parlament și vă trezeați să promovați ideea stranie, susținută și de domnul Băsescu, că Procuratura ar fi egal cu tribunalul și ar fi imparțială.
În eventualitatea nedorită că ați ajunge pe mâna unui procuror, de-adevăratelea și fără pseudonim de forum, să știți că procurorul nu este imparțial, ci hotărât să vă înfunde, pentru că de asta este plătit. De aceea el, procurorul, este cel care face încadrarea juridică a presupusei fapte, adică vă acuză de ceva, deși, în fața legii, sunteți încă nevinovat până când un judecător (care este cu totul, dar cu totul altceva decât un procuror) stabilește definitiv și irevocabil că, într-adevăr sunteți vinovat.
Sper că am fost suficient de complicat și realist (ca opus la linear și naiv) pentru a mă putea înțelege 🙂
Domnule, Hari, daca vreti sa despicati firul in patru, il putem despica…
Daca aplicati „hermenautica” de care faceti parada, ati intelege ca mesajul nu era Procuror = Tribunal, ci sansa de a-ti curata numele in Justitie.
Procurorul este primul pas al Justitiei in construirea unui caz impotriva unui banuit.
In mod normal, unde activeaza procurori integrii, cazul poate fi inchis la nivelul lor, al procurorilor, (pentru ca oricit de ciinosi ar fi ei, nimeni nu isi pierde timpul cu un dosar care nu poate fi cistigat in fata Judecatorilor).
Unde exista procurori cu interese oculte, lungirea anchetei „da bine” pe sticla, dar asta nu inseamna ca se comite o nedreptate.
Deci curatarea unui nume „cinstit” incepe cu Procuratura.
Daca nu ai reusit sa-i convingi pe ei, atunci urmeaza ca Instanta indpendenta sa judece si sa decida cazul.
Ceea ce spunea Basescu, e ca ii considera nepartinitori pe Procurori si nu ii e frica sa se prezinte inaintea lor.
PS Bineinteles ca sint in proces de a-mi crea un partid, (Partidul si mai Popular VV) si desi o fac doar in weekend, tot am mai multi votanti decit DD (am familie mare si mai multi prieteni decit el 🙂 )
Nu uita ca dau E40,000 la tot romanu cu mina intinsa, nu ca carpanosu’ de DD care da doar E20,000
”…ca mesajul nu era Procuror = Tribunal, ci sansa de a-ti curata numele in Justitie.”
băi vitălăule,dacă tu ai un scop în viața ta de animal,să-ți pierzi timpul ”curățându-ți” numele prin anchete și tribunale,să știi că înțeleg perfect de ce ai fugit la amerloci!
dreq de tâmpit,animal copitat ce ești!
Hahahahah
du-te mai guritza sa joci shotron in fata blocului.
Nu-ti mai epuiza neuronul subnutrit incercind sa intelegi lucruri peste puterea mintii tale…
Am intrebat parintii ce inseamna „conspect”.
Am aflat.
Era ceva despre cum se developeaza starile in Coreea de nord, acolo unde am vazut ca toti generalii inregistreaza pe Blocnotes ceea ce dicteaza Le President!
Dar acolo se face instant. Dumnevoastra o faceti offline?
Deci sunteti analist. Probabil jurnalist.
🙂 🙂 🙂
Cameluta cea paroasa si ValVerde cel activ aplicind criteriile semanticii si hermeneuticii 🙂 asupra textului dlui Hari au reusit sa faca: Much Ado About Nothing.
Se pare ca totusi ca, in lumina 🙂 ultimelor rezultate datorate aplicarii analizei semantice si herneneutice 🙂 asupra textului in discutie, a explica omului cinstit, acuzat pe nedrept si cu rea vointa, ce sansa dumnezeiasca i se ofera prin a se „dezvinovati” in justitiei este o… perla… veritabila.
Jos mafia, sus natia! 🙂
🙂
Ce te infoi asa, parosule? Vezi, s-ar putea sa electrocutezi ceva gura-casca! 🙂
Ce a uitat Basescu si uita si cei care comenteaza este faptul ca”placerea” de a fi adus in fata procurorului nu trebuie sa se faca pentru a se demonstra nevinovatia ci pentru a se stabili gradul de vinovatie daca exista.Conform unui principiu de drept care in Romania nu mai exista, trebuie sa se tina cont de prezumtia de nevinovatie. Eu daca as avea „sabsa ” de a ajunge in fata procurorilor nu le-as da nici o declaratie. Ias lasa sa isi pregateasca dosarul cu ce au, fara sa ii las sa se lege de declaratiile mele, exista parca prin statele unite ale SUA amendamentul 1 , la noi nu, care imi da dreptul sa tac. Ei sunt obligati sa imi aduca la cunostinta acuzatiile, ca sa imi pot pregati apararea si atat. Nu trebuie sa le declar nimic, nu trebuie sa imi dovedesc nevinovatia, nevinovatia se dovedeste in instanta, daca au dovezi sa ma duca pana acolo. Daca insa m-au dus degeaba, trebuie sa existe o modalitate de a ii face sa plateasca pentru cheltuieli timp pierdut, imagine, daune morale. Atunci sa vedem daca mai umbla procurorii prin biserici.
vezi neacsum să nu-ți plătească procurorii ceva,daune!
ai auzit sau văzut vreun caz?!
Exact. In Romania se fac inca doua confuzii mari:
– prima ca procurorii ar fi „justitie”. Total gresit. Ei sunt acuzatori publici SI ATAT. Statutul lor trebuie sa fie egal cu al avocatilor, si asta nu numai in fata instantei de judecata.
– a diua confuzie este cea pe care o intretine chiar Basescu. Era normal ca acest fiu de catea cu apucaturi dictatoriale sa nu doreasca sa explice pop-ulatiei ca trebuie sa dea cu flit procurorilor si ca acestia SUNT OBLIGATI sa dovedeasca vinovatia cuiva, nu acel cineva sa-si dovedeasca nevinovatia.
Aceste doua confuzii sunt baza altor aberatii existente doar in Romania in domeniul justitiei, cum este aceasta ANI, acest CNA, DNA, chiar CCR – surogate ale lipsei unei adevarate justitii.
Procurorii sint magisrati. Ei nu pot avea acelasi statut cu avocatii pentru ca ei reprezinta societatea in proces. Daca un avocat poate face orice pentru a-si apara clientul, nu acelasi drept il are procurorul, condamnarea unui nevinovat fiind inacceptabila(aici procurorii ar trebui sa plateasca grav in cazul in care ar apela la aceleasi mijloace ca avocatul, dar pe invers).
„exista parca prin statele unite ale SUA amendamentul 1 , la noi nu, care imi da dreptul sa tac”
===
E de fapt al cincelea amendament, dar nu asta e important.
Nu cred ca exista in Romania o lege care sa te oblige sa dai declaratii Procuraturii. E de asemenea gresit sa interpretezi refuzul de a vorbi cu un procuror ca indicatie de vinovatie.
Ai dreptate sa spui ca daca ajungi pe mina procurorilor, poti sa ii lasi in pace sa-si construiasca cazul fara sa te amesteci.
DAR:
Sa spunem ca Camy te acuza de viol. Tipa tare de la balcon: „Neacsu m-a violat. L-am recunoscut, e el si la plecare mi-a furat si slapii”
Procuratura iti face dosar, dar tu stii ca in ziua si la ora respectiva erai la biserica cu prietenii, te-a vazut si popa, si pe urma te-ai dus la un sprit, o manea, o batuta, jazz, ma rog, ce-ti place tie. Toate astea la 500km de blocul lui Camy.
Ai doua optiuni cind te intreaba procurorii:
1. Le spui s-o ia in mina ca nu vorbesti cu ei.
sau
2. Le arati alibiul tau beton armat, il verifica si te lasa in pace.
Ai tot dreptul sa alegi 1. dar tot timpul cit esti in urmarire si ti se construieste dosarul, pina sa gaseasca singuri alibiul tau, trebuie sa platesti un avocat.
Mai risti ca procuroruii sa nu descopere alibiul prin propriile lor puteri si te trezesti in fata judecatorilor.
Acolo tipi „Uite alibiul !” si toti te intreaba „Ce-ai mai frate, esti diliu ? De ce n-ai zis pina acum ???”
Nu crezi ca e buna o sansa de a vorbi cu procurorii inainte de a ajunge acolo?
Analiza semantica si iscodirea hermeneutica 🙂 raspindesc in lumea larga ismele emanate de putoarea ramasa inca la Cotroceni:
– o spun definitiv, irevocabil: mie mi-e greu sa conduc structuri in mod democratic… eu pot sa conduc structuri administrative…
– odata la trei luni o sa ne vedem in Piata Universitatii…
– in situatia in care, in pofida avizului Curtii Constitutionale, Parlamentul va vota suspendarea mea, in maxim cinci minute de la vot voi demisiona din functie…
– Fondul… nu a impus o scadere a salariilor; Romania nu trebuie sa ctreasca TVAul; Romania nu trebuie sa renunte la cota unica de 16% pe venit; Romania nu trebuie sa reduca salarii, Romania nu trebuie sa reduca pensii; Reporter: Vor scadea salariile?, Basescu: Nu! Asa ceva nu se poate!
– sunt in mod categoric in profund dezacord cu cei care propovaduiesc apocalipsa, Romania are mijloace sa struneasca aceasta criza…
– se pare ca iesim din recesiune, avem in septembrie fata de august o crestere de…
– noi din acesta criza vom iesi cu convingerea ca nici macar o criza nu ne poate invinge.
– anul 2010 va fi un an in care vom scapa de ctiza…
– ideea ca nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi asezat pe prioritati.
– eu refuz categoric varianta prin care Romania s-ar duce acum la FMI sa spuna: avem nevoie acum de 10 mld, nu vreau bani de la FMI pentru ca imi este foarte greu sa acept ca ne intoarcem inapoi, la mijlocul anilor 90, cind imprumutam bani de la FMI.
– o tara care ia imprumut ca sa-si plateasca salariile si pensiile este o tara de mina a doua, din capu’ locului…
– introducerea uni prag
– obiectivul meu este sa obtin cu un vot mai mult pentru raminerea in functie decit impotriva. Nu vreu sa ramin in functie la „masa verde”.
– optiunea meaeste sa le cer romanilor sa vina la vot. Nu vreau sa ma intorc la Cotroceni la „masa verde”, si nici nu vreau sa ma intorc cu 5 procente pentru si 95 impotriva.
– PDLul risca sa intre in coliziune directa cu mine, sa ne despartim, daca ei vor opta pentru neparticipare.
– indemnul meu catre dumneavoastra, catre toti romanii, este: nu mergeti sa le votati referendumul…
– dar dna Merkel, in Constitutia noastra nu exista procedura Referendumului…
Pierzi timpul, pur si simplu. Exemplele tale si analizele etc, erau bune acum 5-8 ani.
Astazi cine e basist:
– ori e interesat (o jigodie ordinara cuplata la vreunul din robinetekle statului -pe care dealtfel il injura)
– ori e prost pana peste urechi, ceva ce ajunge pana la masochism
– ori e nebun, pur si simplu
– ori e un strain care are alte interese decat cele romanesti.
Imi pare rau ca am ajuns aici; eram adeptul cel mai convins al argumentului, dar asta-i situatia actuala.
Aseara, una… „perla”, mi-a atras in mod deosebit atentia: „vreau să fac foarte clar pentru toţi că nu este treaba mea bătălia politică.” 🙂
Parcă intenționat ca să le dea peste nas celor ce nu văd nicio fractură logică în discursul său, domnul Băsescu a revenit a doua zi cu o nouă cuvântare, de întărire a primei, în care citează „din ultimul raport al Comisiei Europene cu privire la Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Este raportul din 18 iulie. Pe prima pagină există următoarea formulare: „Prezentul raport este adoptat într-un moment în care se pun întrebări importante legate de respectarea statului de drept şi de independenţa sistemului judiciar din România”.” Adică, domnul Băsescu citează raportul din iulie care îl citează pe domnia sa că punea sub semnul întrebării statul de drept. Ce poate fi mai simpatic decât ăsta?!? 🙂 🙂 🙂
Domnule Hariton,
Iote aci :
Generalul Visarion Neagoe: Sunt ţări care includ generalii în rândul demnitarilor
Scris de : Ion Petrescu 2012-11-14 14:57 1 comentariu
MESERIE TE HALESC DA’ N-AN SCULE SA TE PRACTIC!
Impostorul ilegitim aflat la Cotroceni se bazeaza pe LASITATEA POPORULUI ! Nu pe o minima LOGICA , pe ABSOLUT NIMIC dpdv LEGAL ! Din acest punct de vedere situatia este asemanatoare pina la confuzie cu ultima perioada din LaBelle-EPOQ a susterului Ceasca (Despre democratie , nici POMENEALA !) NERUSINATUL si IMPOSTORUL joaca ultima carte , uitand ca DECEMBRIE este pe …aproape !
Care LEGE ma’h noname ! Legile care au permis FURTUL din AVUTIA NATIONALA a tot ce se poate ! De la FLOTA la FONDURILE EUROPEENE , de la irisul cadavrelor si pina la viitorul copiilor ! Ai siktir ma’h NONAME !
Ce interesant devine cand domnul Bucur scoboara in forum si ne invarteste in cerc hermeneutic.
Nu ca Michael Lucarelli care coboara cu chitara intre comentatorii – “Fur Elise”, le multumeste si promite ca data viitoare va mai calma ritmul.
½
Comentariu la conspect. 🙂
Cu mare entuziasm, in anul 2004, poporul roman a crezut ca va scapa societatea romanineasca de pericolele din ce in ce mai agresive care-i dadeau tircoale facind deratizarea si curatenia generala la Cotroceni. Din pacate prospaturile rasadite in curtea Cotroceniului nu numai ca s-au ofilit neasteptat de repede, dar au intrat in putrefactie. Acest mediu putred, alimentat de dejectii autohtone si straine, cu timpul s-a transformat intr-o cloaca, untr-un mediu fetid, palatul princiar ajungind o hazna. Incercarea poporului roman, reprezentat de o forta coplesitoare de 8.4 mil de alegatori, de a face o noua curatenie a palatului s-a izbit de rezistenta inversunata si neasteptata a unor fiinte a canalelor si a unor surprinzatoare si puternice forte externe. Fortati si imbrinciti de acest “sprijin”, Handicapatii de la Curtea Handicapatilor au decis ca poporul roman sa fie supus actiunii factorilor nocivi emanati de haznaua palatului. Si haznaua isi face datoria, din acest loc suvoaie de miasme otravitoare se revarsa peste poporul roman, supunindu-l unui atac care se vrea ametitor, pervertititor de constiinte. Romanii trebuie facuti sa creada ca albu-i negru si negru-i alb, ca pericolul care-i paste nu isi are originea la Cotoceni, ci in alta parte, “că subiectul Băsescu este unul de bine. Că a „ţine” cu Băsescu este un gest atât patriotic cât şi progresist, în sensul că domnul acesta face exclusiv bine României şi este unica garanţie a progresului Ţării.”
Dar, „Minciuni şi fraze-i totul…”. Greu de imaginat atitea minciuni intr-o simpla „declaratie”. Mincinosul trebuie demascat. Poate s-o faca orice om preocupat si de buna credinta.
– „spus vreau să fac foarte clar pentru toţi că nu este treaba mea bătălia politică.
– vreau să ştiţi că ceea ce am de spus astăzi este în virtutea Articolului 80, alineatul 2 din Constituţie, care îl obligă pe preşedinte să vegheze la funcţionarea instituţiilor statului, indiferent care sunt acestea.
– mă simt responsabil pentru România şi pentru români şi este obligaţia mea să am o atitudine responsabilă şi, nu în ultimul rând, pentru că am dreptul de a vorbi şi de a spune adevărul.
– urmare a evenimentelor din lunile iulie, august România este pusă sub semnul întrebării ca stat de drept. Şi aici v-aş reaminti principalele evenimente: reducerea atribuţiunilor Curţii Constituţionale, care s-a petrecut prin ordonanţe de urgenţă, demiterea fără motiv a Avocatului Poporului, suspendarea preşedintelui României, încercarea de a falsifica votul românilor printr-un număr mare de voturi false introduse în urne şi, nu în ultimul rând, încercarea de a modifica listele electorale după consumarea referendumului.
– Toate acestea au făcut ca România să fie suspectată că nu-şi mai menţine valorile statului de drept şi valorile europene. Mai mult decât atât, ca semn de îngrijorare s-a stabilit realizarea unui raport suplimentar al Comisiei Europene pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare, raport care vizează în primul rând instituţiile statului de drept.
– Cel mai pregnant eveniment care i-a afectat pe români, nu pe politicieni, repet, pe români, a fost că urmare a evenimentelor din iulie – august, în luna septembrie, când trebuia să se ia decizia de intrare în spaţiul Schengen, s-a mers pe amânarea acestei decizii, România ieşind din criteriile politice care au fost îndeplinite înainte de începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, criteriul politic, criteriile de la Copenhaga…. Deci şi cetăţenii, şi economia au avut de pierdut foarte mult de pe urma amânării deciziei de intrare în spaţiul Schengen, decizie care, puteţi să vedeţi în concluziile Consiliului European de primăvară din 2011, fusese stabilită pentru luna septembrie.
– în concluziile Consiliului European din primăvara anului 2012 se stabilise decizie pentru intrare în spaţiul Schengen în septembrie 2012. Din păcate, evenimentele din vară au dus la amânarea pe termen nelimitat a unei astfel de decizii care, repet, îi afectează pe români şi economia românească. Şi v-am explicat mai înainte în ce constau aceste avantaje pe care nu le-am dobândit, deşi trebuia să le dobândim dacă rămâneam un stat de drept consolidat, solid, aşa cum păream a fi până în vara acestui an.”
2/2
– “Indiferent cât de vocali sunt politicienii la televiziuni, nu vor convinge pe nimeni că România şi-a însuşit valorile statului de drept atât timp cât îndeplinirea justiţiei este împiedicată prin vot de Parlament în favoarea parlamentarilor, în favoarea politicienilor, iar consecinţele se răsfrâng pe români.
– Nu au nicio legătură cu interesul naţional aceste atitudini de solidarizare cu oameni care se presupune că au încălcat legea. Oriunde în lumea civilizată, când un ministru, un parlamentar este suspectat de eventuale acte de corupţie sau de incompatibilităţi sau de lucruri în neregulă, el demisionează. La noi, politicienii se solidarizează unii cu alţii. Or, asta demonstrează că nu suntem stat de drept.
– Nici măcar nu s-a negociat desemnarea unui Avocat al Poporului, aşa cum ne angajasem, să avem un nou avocat al poporului prin consens între forţele politice. S-au respins tot timpul acţiunile justiţiei împotriva oamenilor politici importanţi. Sunt elemente care nu pot caracteriza un stat de drept. Sunt elemente care ne trimit cu mulţi ani înapoi şi toată această depreciere este generată în ultimele şase luni.
– Important este ca România să probeze că şi-a însuşit valorile democratice, valorile statului de drept.
– Nu poţi să împiedici procurorul să-ţi ia o declaraţie într-un dosar penal deschis şi vă spun, cu certitudine, că pentru oamenii cinstiţi prezenţa în faţa procurorului este şansa de dezvinovăţire, nu este o acuzaţie. Dimpotrivă, este şansa pe care o au, ca, în urma unor împrejurări, mai mult sau mai puţin fericite, în care au ajuns să fie nominalizaţi, învinuiţi într-un dosar penal, să se poată dezvinovăţi.
– de circa cinci luni toate instituţiile statului sunt supuse unor atacuri continue. Fie că vorbim de ANI, fie că vorbim de Curtea Constituţională, fie că vorbim de Parchetul General, fie că vorbim de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fie că vorbim de structurile de securitate naţională, toate sunt în tirul, paradoxal, al puterii. Nici măcar nu le atacă opoziţia, ci puterea le atacă.
– sunt membri ai acestor instituţii, CSM, Curte Constituţională, care au fost luaţi la tocat la bucată de anumite trusturi de presă exact pentru intimidarea lor. Seamănă cu atacurile mafiote. Pe de-o parte politicienii, pe de-o parte oameni de afaceri deţinători de trusturi media cu dosare penale.
– România este suspectată că nu poate organiza alegeri libere, ca urmare a fraudelor de la referendum. Vom avea de suportat ruşinea de a avea observatori OSCE, stat membru al Uniunii Europene. Şi nu exclud posibilitatea ca şi alte organizaţii să ceară prezenţa la alegeri. Ce vă pot spune este că fraudele de la referendum vor trebui investigate până la capăt, pentru că votul este fundamentul democraţiei. Am auzit politicieni spunând „Da, dacă în trei secţii de votare au fost doar 500 de voturi furate nu e mult”. Da, dar în România sunt 18.000 de secţii de votare. Dacă avem o medie de 500 la fiecare trei secţii de votare, lucrurile nu sunt în regulă. La aceste secţii de votare media este circa 12%, da? Sunt trei secţii de votare rurale. Un partid intră în Parlament cu 5%. Nivelul fraudei este uriaş şi instituţiile statului trebuie să-şi facă treaba până la capăt în numele democraţiei. Pentru mine nu mai au valoare, pentru mine personal, investigaţiile, pentru că ele nu mai pot schimba rezultatul referendumului. În schimb, pentru democraţia din România este fundamental ca toate suspiciunile de fraudă să fie clarificate, dintr-un motiv simplu, cel pe care vi l-am spus. Votul este fundamentul democraţiei, dacă şi acolo furăm, putem spune că nu mai avem nicio speranţă în ceea ce priveşte funcţionarea statului de drept.
– că una din marile probleme pentru care avem, spre exemplu, fondurile europene suspendate este legată de conflictul de interese.
– România nu are mecanismul pentru a garanta că, dincolo de respectarea Legii achiziţiilor publice, când se licitează lucrări pe bani europeni, sunt verificate conflictele de interese.
– Deci, avem premisele, avem tot ce ne trebuie să ne fie bine, bine atât cât poate fi în România, dar mai bine decât anul acesta, la anul, cu o singură condiţie – să ne funcţioneze instituţiile, să ne facem treaba, să fim credibili, să lăsăm statul de drept să funcţioneze, să punem capăt conflictului de interese. Cum ziceţi sau cum vi se pare că, atunci când aproape pe toate programele suspendate, conflictul de interese este menţionat ca risc la adresa banilor europeni, un cabinet stă cu patru miniştri în conflict de interese? Cine ne crede că vom lua măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a preveni alocarea banilor în condiţii de conflict de interese?”
Ieri spuneam ca basismul nu mai e o optiune politica ci o boala psihica. Ca, dupa toate cele intamplate, doar un deraiat mintal mai poate sustine „adevaruri basiste”. Iata ce sustine un astfel de deraiat mintal cu privire la hartuirea unui cetatean de catre procurori:
„Unde exista procurori cu interese oculte, lungirea anchetei “da bine” pe sticla, dar asta nu inseamna ca se comite o nedreptate.”
Ei bine, inchipuiti-va ca nebunul asta sta intr-o tara unde exista legi si precedente clare impotriva abuzurilor si hartuirii in numele si prin Justtitie, dar ca arice tip de cretin din lumea asta, nu pricepe nimic din ceea ce-l inconjoara. Vaca ramane tot vaca, chiar si in SUA.
QED
Comments are closed.