Oricât de mare ar fi orgoliul marilor metropole europene, de a mai genera evenimente de interes mondial, treptat, în mod obiectiv, ochii telespectatorilor, de pe bătrânul continent se îndreaptă, din ce în ce mai des, spre evoluţiile politice, cu consecinţe pe plan economic, din Asia.
Un areal pentru care multe cancelarii politice, dar şi redacţiile unor canale media cu pretenţii, nu au la ora actuală decât clişee, bune în veacul trecut, dar ridicole în secolul XXI.
Ce noutăţi aduce asiaticilor anul 2012?
În destule ţări – alegerile. Fiecare dintre acestea generând speranţa depăşirii unor rigidităţi moştenite din vremea încremenirii
în inerţia ostilă schimbărilor majore, de ordin politic, social şi economic. Cele interne favorizând relansarea relaţiilor politice la nivel regional şi global.
Astfel, pe 14 ianuarie a.c. vor avea loc primele alegeri concomitente – prezidenţiale şi parlamentare – din Taiwan. La finalul primului său mandat, de patru ani, energicul preşedinte Ma Ying-jeou, se va confrunta cu doamna Tsai Ing-wen, susţinută de Partidul Democrat Progresist, aceasta fiind adepta distanţării de Beijing şi a consolidării independenţei Taiwanului. Un eşec, în alegeri, al preşedintelui taiwanez în funcţie, considerat un moderat în raporturile bilaterale, ar putea determina măsuri greu de anticipat, ale guvernului Republicii Populare Chineze, contra noului şef al statului, cel sprijinit de opoziţie.
Alegeri succesive la Taipei, Moscova, Seul, cu efecte ce pot stimula relaţiile regionale şi globale
De ce? Ca şi Rusia, China este acum un stat autoritar, aflat în tranziţie de la o echipă conducătoare la alta. Preşedintele Hu Jintao îşi va încheia în acest an mandatul şi nici el, nici succesorul deja desemnat, Xi Jinping, nu îşi pot permite – în viziunea lor – luxul unei toleranţe faţă de un preşedinte taiwanez ce poate avea discursuri deloc defensive, în relaţia cu Beijingul.
O monitorizare atentă a modului în care Beijingul s-a raportat la sistemul democratic din Taiwan probează faptul că guvernul Republicii Populare Chineze a preferat evitarea unei ostilizări a alegătorilor din această insulă.
Chiar dacă la Taipei, după alegerile din ianuarie, indiferent de cine va fi preşedinte, nu se doreşte o înrăutăţire a relaţiilor cu Beijingul, o eventuală serie de declaraţii neinspirate poate genera tensiuni crescânde, până la recurgerea la demonstraţii de forţă ale flotei militare a Chinei.
La două luni distanţă de alegerile din Taiwan urmează cele din Rusia, unde – din punctul de vedere al cancelariilor asiatice – favoritul şi finalistul previzibil pare a fi actualul şef al executivului de la Moscova, Vladimir Putin, alias Vova.
Există totuşi un semn de întrebare, la Beijing şi Tokyo, de pildă. După manifestaţiile de protest din decembrie, care au relevat consistenţa unei opoziţii lucide, ce va face premierul Putin dacă va fi nevoit să lupte şi în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale?
Context în care, de la sine vine interogaţia ce va face Vova dacă ratează şi al doilea tur? Recurge la lovitură de stat? Doar salariile profesioniştilor din ministerele ruse de forţă au fost dublate în anul 2011…
Imediat, după alegerile prezidenţiale din Rusia, urmează cele parlamentare din Coreea de Sud, în luna aprilie, urmând ca în decembrie să se deruleze şi cele prezidenţiale.
Dacă un guvern de stânga va fi noul executiv de la Seul, se schimbă paradigma trilateralei SUA-Japonia-Republica Coreea. Inclusiv unghiul de abordare a relaţiei cu noul lider de la Phenian – Kim Jong-un.
Actualul preşedinte al statului sud-coreean, Lee Myung a făcut un schimb de mesaje, pe 1 ianuarie a.c., cu omologul chinez, în care a exprimat dorinţa ca 2012 să fie anul relansării relaţiilor bilaterale, concomitent cu afirmarea speranţei că mutaţii noi, substanţiale vor surveni şi în relaţia dintre Nordul comunist şi Sudul capitalist al Peninsulei Coreea.
Ceea ce este nou, şi interesant, îl constituie aşteptarea vizibilă, de acum, de la Seul şi Tokyo, ca tânărul preşedinte Kim Jong-un, după consolidarea autorităţii sale oficiale, să manifeste o deschidere spre toleranţă şi liberalizare, în relaţiile cu statele vecine, precum Coreea de Sud şi Japonia.
Vrând-nevrând, în luna noiembrie 2012, metropolele Asiei vor urmări atent alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii. Asta după ce, în ultimii doi ani, SUA a fost percepută, în această parte a lumii, ca fiind superputerea lumii marcată de o situaţie economică volatilă.
Chiar dacă starea de spirit a alegătorilor americani este greu de descifrat, luând drept reper evoluţiile sinusoidale ale candidaţilor republicani, înscrişi în cercul vicios al unei autodecimări publice, la Beijing, Tokyo, Seul, oficialii actuali se aşteaptă ca Barack Obama să fie reales, pentru un al doilea mandat la Casa Albă. Obama fiind şi promotorul unei prezenţe economice şi militare adecvate, a Statelor Unite, în Asia, în următoarea perioadă.
Schimbările de lideri vor determina, în unele state, nuanţe şi chiar opţiuni noi în politica lor externă, ceea ce poate genera şi stări de tensiune între unele ţări asiatice, altele decât cele existente între India şi Pakistan sau Coreea de Nord şi cea de Sud. Iranul rămânând teribilistul tolerat al Asiei de Est.
Întrebarea finală, firească, deloc retorică, este cum va valorifica diplomaţia română asemenea mutări previzibile pe tabla de şah a Asiei, pentru ca produsele companiilor române să fie mai prezente pe această piaţă imensă a lumii de azi? Cum vom cuceri Asia?
16 comentarii
Credibilă și coerentă analiză!
Am însă o întrebare la întrebarea de final: care produse și care companii românești sunt gata să „invadeze” Asia, numai să le deschidă Ministerul de Externe drumul cu diplomația activă?
Cine va fi la cârma politică a țărilor analizate este mult mai important pentru investitori decât pentru exportatorii de oriunde ar fi ei din lume, pentru că rezultatele alegerilor se traduc în risc politic pentru investiții. Deci, poate că, în lipsa sau puținătatea companiilor românești producătoare de exporturi spre Asia, vom avea ceva investitori români ce își vor exporta capitalul de aici acolo, că tot nu mai este atractivă investiția în România anului de alegeri (posibile) 2012.
Vom exporta „democratie”. O luam de la americani, cu sacul, si o revindem cu castig.
Sper să greşesc, dar România nu va “cuceri” nimic. Are o diplomaţie antiromânească. China este “pierdută” din cauza “geniilor” de la Cotroceni. Când Helmuth Kohl vizita China pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale, domnul Emil Constantinescu îi “certa” pe chinezi pentru nerespectarea drepturilor omului. Despre acualul ocupant al Cotrocenilor e inutil să discutăm. De menţionat că într-o anumită perioadă chinezii învăţau în liceu istoria României (cunosc acest detaliu de la un diplomat chinez).
Iranul, unul din partenerii cu schimburi comerciale de mare volum e “pierdut” din mai multe motive. Ce vrea Iranul de la noi, nu mai avem: tractoare, locomotive diesel, alte maşini agricole.
Interesele României nu se suprapun cu cele ale SUA sau ale Israelului. Ar trebui să existe un interes naţional. De exemplu Germania. Una zice cancelarul şi alta fac oamenii de afaceri. “Cancelarul Angela Merkel poate atenţiona companiile să înceteze relaţiile comerciale cu Iranul oricât de mult doreşte. Schimburile comerciale dintre companiile germane şi Iran continuă să se dezvolte. In primele patru luni din 2010 totalul schimburilor a a fost de 1,8 miliarde de dolari, cu 20% mai mult decat aceeasi perioada a anului 2009, conform Camerei de Comerţ Germano-Iraniene din Hamburg.” Credeţi că nemţii au renunţat total la cei trei B?
Chiar credeţi că SUA şi celelalte puteri europene sunt interesate de “drepturile omului”? E doar un slogan pe care-l folosesc în funcţie de interesele marilor companii nu ale popoarelor respective.
Poate greşesc eu, dar ce am câştigat distrugând toată economia? Ce ne-a oferit SUA? Bechtel. Şi americanii au recunoscut că în probleme comerciale există concurenţă, nu cooperare, între SUA şi UE.
Ştefan Andrei spunea că fiind primit de Reagan, preşedintele SUA a felicitat România pentru politica faţă de URSS. La intrebarea domniei sale dacă SUA ar întra în război cu URSS pentru România, Reagan a zâmbit.
Ar fi de amintit şi ce ne sfătuieşte un evreu american, George Friedman.
Nu stiu daca in China s-a invatat istoria Romaniei, dar pot sa confirm faptul ca cel putin in Beijing pana si „operatorul de mop” dintr-o carciuma amarata stia unde se afla Romania pe harta, si cum se numeste capitala (m-a intrebat de unde sunt, iar cand a auzit raspunsul a replicat: „Loumania, dong ou guojia” – adica „Romania, tara din estul Europei”; am continuat discutia si am constatat cu multa placere ca respectivul om de serviciu – spre deosebire de americanii care confunda Bucurestiul cu budapesta – a raspuns corect: in chineza / mandarina pentru Bucuresti se spune Bujialesite).
@luca d , nu era prost Reagan , stia ca 4 milioane de romani erau membrii PCR, ca BOR era infectata de securisti si turnatori, de ce sa intre in razboi pt ei…
Aia 4 milioane de membri erau in mare parte facuti la norma, sau „de conjunctura”, nu-s importanti. mai bine povestiti-ne despre cei 10% ultraortodocsi din israel care au sarbatorit revelionul in stil Auschwitz (http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/noi-proteste-in-israel-evreii-ultraortodocsi-poarta-steaua-lui-david-si-uniformele-din-lagarele-naziste-249082.html).
Pentru astia merita sa intre SUA in razboi?
@Ereticul , astia is anti sionisti inversunati , iti sunt cei mai buni prieteni la fel cum sunt cei mai buni prieteni a palestinienilor si a lui Ahmadinejad, au participat la congresul anti Holocaust din Teheran organizat de maimutza.Unul din ei, rabbi Hirsch , e chiar membru in parlamentul palestinian din Ramalah.
Si nu e frumos sa omiti 4 milioane de patrioti romani, daca ar fi fost numai 40.000 de evrei membrii PCR, mooaama ce carnaval faceai precum ti-e naravul…
Cei 4 milioane de romani care s-au bagat in PCR, erau la baza si nu aveau rol in deciziile luate. S-au bagat in kakat din oportunism, ca sa prinda si ei un post mai bun. Dar tot executanti au ramas. Hotararile importante veneau de sus, de la evreii din PCR.
@Bula, cu toate ca traiesc in padure am acces la internet si stiu ca cand erau membrii PCR cei 4 milioane de oportunisti non evrei , nu mai era niciun evreu la conducere…era dictatura absoluta a celui mai iubit fiu al poporului si a savantei , amandoi romani first class…
Uite ca inca erau evrei in CC al PCR, chiar daca la varf fusese impinsa familia Ceasca.
Parerea mea este ca evreii (din SUA si URSS) au hotarat sa dea jos regimurile comuniste, asta dupa criza rachetelor din Cuba. Atunci si-au dat seama ca nu e bine sa se joace cu doua sisteme politice care se afla in pragul razboiului nuclear. Au hotarat sa pastreze regimul capitalist si sa dea jos comunismul. Au impins la conducerea tarilor comuniste numai tantalai needucati (Brejnev, Ceausescu, etc).
@Bula, pai daca evreii au infiintat si finantat comunismul, nu era mai logic sa dea jos capitalismul din SUA si dupa aia din toata lumea?
Asa v-au nenorocit , lucrati ca magari toata ziua, aveti patroni si daca furati de la ei va dau imediat afara…nu mai e vremea cand puteati fura decent de la Aprozar…
Sua nu intra in razboi pt.altii ci numai pt.ei. !Dar intra cind au ceva de cistigat…nu pt.un aliat sau altul….De ce nu-i intereseaza drepturile omului si din Spania(bascii),Irlanda(nordul l-au luat englezii),Gibraltar(alta colonie britanica ,char in inima Europei !).?????
@ NABI BULEI ! OTHreapa DREAQ asa vorbesti de neamuri! Pingelica doara ti-a fost mentor si unchi, dar tu caztura ai ramas tot la matura ! Si te dai prof. univ ! La MOP !
Tipul care batjocoreşte un simbol sacru al dacilor iar îşi aruncă “balele” pe istoria românilor. După capul lui “de oaie creaţă” americanii n-au intervenit nici în ajutorul ungurilor în 1956, nici al cehilor şi slovacilor în 1968 din cauza BOR şi a comuniştilor români.
Ce pretenţii să ai la un individ cu “minte scurtă”. Să-i mai amintim cine a fondat PC din Romania, care au fost conducătorii, cine a venit pe tancurile bolşevice. Ei atacă doar perioada lui Ceauşescu? De ce? Pentru că a încercat să le dea peste bot.
Ce contează pentru asemenea specimene că americanii şi-au dezvoltat tehnologia Stealth pe baza datelor furnizate de români sub conducerea lui Ilie şi a lui Marin Ceauşescu? În timp ce românii colaborau cu americanii, ungurii, polonezii, nemţii sub “patronajul” direct al Moscovei duceau o deşenţată propagandă antiromânească. Lor li s-au alăturat Franţa şi RFG. România n-a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul aşa cum au făcut sateliţii Moscovei.
Te întrebi, aşa cum se întreba Nicole Iorga, “de ce atâta ură”. De ce? Aşa le e rasa. Ei nu ştiu ce este recunoştinţa. Manipulează. Hoţul strigă prindeţi hoţul. Totul ae să “iasă banul”. Indiferent cum.Tot unul de-al lor o spune, Yuri Slezkine. Şi ăsta e sionist?
Yuri Slezkine îi compară mereu pe evrei cu ţiganii şi cu alte popoare nomade, şi consideră că modul nomad de viaţă le-a pervertit sufletele. Nomadul este cel care „refuză lupta”. Nomadul se lasă înjosit dacă aceasta îi aduce un beneficiu… Spre deosebire de popoarele „apoliniene”, adică popoarele sedentare, agrariene şi războinice, care au un cult pentru ideea de onoare și demnitate. O anume mobilitate a spiritului pe care o capeţi ducând o viaţă nomadă, ca şi predispoziţia pentru camătă şi înşelătorie, ar fi una din explicaţiile succesului evreiesc, succes materializat în resursele financiare imense pe care au ajuns evreii să le stăpânească, dar şi în modul mercurian de comportament şi succes, pe care evreii sunt pe cale să-l impună întregii planete!…
Despre ce scrie Andrei Burovskii nu zice nimic. O să-i reamintesc. Nu-l mai bag în seamă, dar am să postez mereu dovezi care le arată adevărata “faţă”
Comments are closed.