Astăzi, un general-maior comandă generali-locotenenţi, aşa cum, inainte de 1989, un general de o stea, şef de MStM, comanda generali cu două sau trei stele.
Este posibil ca acest general să aibă toate calităţile pe care le intuiesc toţi militarii oneşti şi nerăbdători, care aşteaptă de la liderul lor formal redarea onoarei de militar, dar şi performanţă in exercitarea actului de comandă.
Din analiza funcţiilor pe care le-a deţinut, acestuia ii lipsesc verigi importante şi definitorii, care ar fi putut să-i consolideze anvergura şi profunzimea in exercitarea conducerii, dar şi autoritatea faţă de cei care au grade superioare acestuia, sau care au indeplinit funcţii relevante in toate structurile armatei.
Vârsta de 45 de ani nu ar trebui să fie un motiv de a pune sub semnul indoielii capacitatea generalului dar, din câte ştiu de la Cartierul General al Alianţei, doar armatele nou create după 1989, au avut şefi ai apărării ceva mai tineri.
În toate celelalte ţări membre NATO, şefii apărării sunt cei mai experimentaţi militari, prin comparaţie cu cei din armata respectivă. Nu-mi pot imagina aplicaţii, exerciţii, şedinţe de lucru, CSAT, participări la reuniunile specifice NATO şi UE, intâlniri cu omologii din alte armate, in care acesta să aibă aplombul, autoritatea, credibilitatea şi recunoaşterea necesare susţinerii intereselor armatei la un nivel in care să poţi fi luat in serios.
Ţara a investit bani in mulţi alţi generali, care ar fi trebuit să fie printre eligibili şi constat că a fost numit cineva de la “centru”.
Nu este nevoie să am imaginaţie ce “voioşi” vor spune generalii care aveau aşteptări “am onoarea să vă salut, domnule general-maior” in calitatea lor de seniori, atât in grad, in funcţii, dar şi in frustrări.
Curăţenia in armată nu s-a făcut.
Noului numit i-aş sugera două proiecte care i-ar permite să intre in “mână”:
– unul ar fi transformarea SMG in Defence Staff (suntem singura armată din Alianţă, care are structură la vârf organizată pe J) şi
– altul analiza apărării.
Altfel, va intra in rutina şi nevoile curente, oricum cronofage şi nesustenabile bugetar.
Vă spuneam cândva că eu cred in puterea cuvântului scris până la un punct.
Dincolo de acest punct trebuie ca ţara să aibă lideri care inţeleg democraţia, libertatea de expresie şi care ştiu să asculte şi să inveţe.
Avem o ţară nevoiaşă. Cât despre oameni sunt sub vremuri şi atât.
